Magistrații Tribunalului Constanța explică într-o motivare de ce au respins acțiunea civilă, în faza de apel, întreprinsă de o societate din Mangalia, care dorește să-și mărească patrimoniul cu un imobil sau o porțiune de imobil pe care îl ocupă abuziv. Precizăm că atât Judecătoria Mangalia, ca instanță de fond, cât și Tribunalul Constanța, ca instanță de apel, au respins cererile societății care mai are acum o singură carte de jucat: recursul.
Litigiul dintre societatea Exotic SRL, care deține ”Taverna La Puiu” și Municipiul Mangalia, legată de extinderea fără autorizație a unui restaurant, a mai fost mediatizat în Focus Press, doar că acum revenim asupra subiectului cu motivarea instanței care a respins apelul societății.
După ce Judecătoria Mangalia a respins inițial cererea firmei de a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra extinderii de aproximativ 90 de metri pătrați, catalogând acțiunea drept o încercare de eludare a legii, cazul a ajuns în apel la Tribunalul Constanța.
Deși instanța superioară a admis apelul declarat de societate și a schimbat hotărârea primei instanțe, a fost doar o procedură de tehnică juridică, întrucât în realitate soluția a fost tot nefavorabilă pentru agentul economi reclamant.
Mai exact, Tribunalul a constatat că Judecătoria Mangalia a greșit respingând cererea direct ca „inadmisibilă” pe baza unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care se aplică strict celor care construiesc ilegal pe propriul teren.
În speța de față, terenul în cauză aparține domeniului privat al Municipiului Mangalia și nu fiirm, pentru a putea face trrimitere la decizia ICCJ. Din acest motiv, Tribunalul a decis că acțiunea era, de fapt, admisibilă în principiu, impunându-se judecarea ei pe fondul problemei.
Trecând la analiza pe fond a cauzei, magistrații Tribunalului Constanța au respins cererea Exotic S.R.L. ca fiind neîntemeiată, aducând argumente clare din vechiul Cod Civil, legea aplicabilă în acest dosar deoarece construcția a fost realizată în anul 2010, înaintre de intrarea în vigoare a noului Cod Civil.
Instanța a explicat că instituția accesiunii imobiliare artificiale, invocată de firmă pentru a obține titlul de proprietate, a fost creată de legiuitor pentru a proteja proprietarul terenului, nu pe cel care construiește. Prin urmare, dreptul de a invoca accesiunea aparține exclusiv primăriei, în calitatea sa de proprietar al pământului, și în niciun caz constructorului care a edificat lucrarea pe un teren care nu îi aparține.
În plus, instanța a notat că societatea nu a putut face dovada existenței vreunui drept real sau de folosință asupra suprafeței respective.
Lipsa autorizației de construire, un alt motiv de respingere
Un alt argument major reținut de judecători se referă la disciplina în construcții. Tribunalul a subliniat că, și dacă s-ar trece peste impedimentele legate de regula accesiunii, recunoașterea dreptului de proprietate pe cale judecătorească, în lipsa unei autorizații de construire prealabile și a unui proces-verbal de recepție, ar echivala cu validarea unei situații nelegale create cu bună știință.
Firma a efectuat lucrările știind că nu deține terenul și fără a obține actele necesare, iar instanța nu poate legitima ocolirea legii speciale privind siguranța și autorizarea construcțiilor.
Deși și soluția Tribunalului a fost tot în defavoarea societății reclamante, dosarul s-ar putea prelungi, pentru că nici decizia din apel nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Se pare că până în prezent nu a fost depus niciun recurs.
Daniel ALBU
