Un individ care a fost condamnat, în urmă cu mai mulți ani, pentru trafic de droguri și produse radioactive, precum uraniu, dorește să fie reabilitat, pentru a avea, din nou, cazierul curat. Ancheta deschisă împotriva sa, în urmă cu aproape 20 de ani, arăta că bărbatul se oferise să introducă în țară 50 de kilograme de heroină și să intermedieze vânzarea/cumpărarea, pe piața neagră, a două kilograme de uraniu, probabil pentru fabricarea de materiale nucleare.
Este vorba despre V.I. Badea, un constănțean care a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare, în 2009, în urma unei anchete DIICOT începută în 2005. Nu se știe care ar fi fost urmările tranzacțiilor cu materiale radioactive sau cu stupefiante, dacă acestea s-ar fi concretizat, dar, din anumite motive legate de credibilitate, membrii rețelei la care aderase constănțeanul au renunțat.
Potrivit DIICOT, totul a început în data de 22 iulie 2005, când Poliția de Frontieră Constanța s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că V.I. Badea ar fi suspect că are multe legături cu persoane din mediul infracțional, cu preocupări în traficul de droguri, dar și al materialelor nucleare. A fost organizat un filaj, iar anchetatorii au desemnat un colaborator sub acoperire pentru a intra pe firul afacerii. Astfel, individul a susținut că el poate intermedia cumpărarea a două kilograme de uraniu, cu prețul de un milion de dolari americani per kilogram, și a unei cantități mari de heroină, precizând că uraniul provine din țările membre ale fostei URSS, iar heroina, din Republica Moldova și poate fi introdusă în România de un cetățean moldovean, „Iura“.
Din convorbirile telefonice interceptate de către anchetatori, în perioada 7 – 13 august 2005, reiese că Badea a făcut demersuri pentru contactarea altor deținători de materiale nucleare și droguri. Unul dintre furnizorii lui Badea, contactat telefonic în perioada respectivă, a fost și Doru Popescu. El a refuzat, în acel moment, să pice în plasa anchetatorilor, dar ulterior, în data de 19 octombrie 2005, a fost depistat, alături de alte persoane, în București, deținând ilegal aproximativ 500 de grame de seleniu izotop 74, în concentrație de 100%, pe care intenționa să-l pună în vânzare cu prețul de 2,5 milioane de dolari americani.
Mai mult, la sfârșitul lunii august 2005, Badea a purtat mai multe convorbiri telefonice cu „Iura“, identificat ulterior în persoana lui Iurie Goncearenco, un individ cu dublă cetățenie, română și moldoveană.
În data de 2 septembrie 2005, Badea și Goncearenco s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire și toți trei au discutat despre posibilitatea realizării unor tranzacții cu uraniu și droguri, iar Goncearenco s-a arătat dispus să efectueze sau să intermedieze astfel de tranzacții. Mai mult, cei doi inculpați i-au oferit colaboratorului polițiștilor, în trei rânduri, cantități mici de amfetamină și metamfetamină, pentru a-i dovedi acestuia calitatea drogurilor pe care voiau, ulterior, să i le vândă, într-o cantitate mult mai mare, de aproximativ 50 de kilograme.
Din cauză că Iurie Goncearenco și complicii săi deveniseră suspicioși în ceea ce îl privește pe Badea și spuneau despre el că nu prezintă suficientă încredere, au renunțat la tranzacția finală, cea cu 50 de kilograme de droguri. Anchetatorii aveau, însă, destule probe pentru dosarul cauzei.
Trecând peste alte detalii din timpul procesului penal, cetățeanul moldovean a fost condamnat definitiv, în 2010, la 3 ani de închisoare cu suspendare, în timp ce constănțeanul a primit aceeași pedeapsă, dar cu executare. De precizat că bărbatul mai avea o pedeapsă cu suspendare, din 2001, care a fost adăugată noii pedepse, rămasă definitivă la Înalta Curte.
Acum, după 17 ani de la comiterea faptelor, respectiv doisprezece ani de la condamnare, acesta dorește să-și curețe cazierul. Pe rolul Tribunalului Constanța a fost înaintată o acțiune în acest sens, iar miercuri, 4 mai a.c., instanța a admis-o și a constatat ca fiind reabilitate cele două pedepse. Totuși, există posibilitatea ca această hotărâre să fie atacată la Curtea de Apel, de către reprezentanții Ministerului Public, nefiind una definitivă.
D.A.
