S-au împlinit deja cinci ani de când o societate veche în mediul de afaceri se află în litigiu cu Clubul Farul Constanța, miza fiind baza nautică situată pe malul Lacului Siutghiol. Până în prezent, două instanțe au hotărât că aceasta aparține, de drept, clubului sportiv. Numai că reprezentanții societății reclamante susțin că, de fapt, ei sunt proprietarii obiectivului de pe malul lacului, întrucât ei au construit-o, pe vremea comunismului, când societatea purta un alt nume, tot ei fiind și plătitorii taxelor și impozitelor ulterioare.
În urmă cu un an, Tribunalul Constanța a respins acțiunea societății Prefabricate pentru Construcții SA deschisă împotriva Clubului Sportiv Farul Constanța, Ministerului Tineretului și Sportului, Ministerului Finanțelor Publice și a administrației publice locale, având ca obiect „revendicare imobiliară“.
Instanța a respins acțiunea ca nefondată, dar, totodată, a admis excepția invocată de Municipiul Constanța, prin primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Era de așteptat ca reprezentanții societății reclamante, care a pierdut pe fond, să atace soluția Tribunalului mai departe, la Curtea de Apel. Numai că și aici judecătorii au menținut hotărârea primei instanțe, în urma judecării apelului, luni, 2 octombrie a.c.:
„Respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanta reclamantă la plata către intimatul pârât UAT Constanţa prin Primar a sumei de 1.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Constanţa. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 2.10.2023“, se arată în încheierea de ședință.
Nici de această dată nu vorbim de o hotărâre definitivă întrucât, fiind dosar civil, mai există o a doua cale de atac, recursul, așa cum se arată în minuta judecătorească, iar firma reclamantă mai are o șansă. Pentru moment, rămâne de văzut dacă aceasta va depune sau nu recurs.
Scurt istoric
Așa cum am mai arătat, povestea începe în perioada comunistă, pe la jumătatea anilor ’70, când fostul SOMACO SA a construit, pe malul lacului, un imobil pentru relaxare, fără acte, după cum susțin unele voci din fosta conducere a Clubului Farul. Reprezentanții acestuia spun că acel imobil funcţiona fără nicio autorizaţie eliberată de Primărie. Câţiva ani mai târziu s-ar fi descoperit ilegalitatea, iar directorul general de atunci, împreună cu aproape toţi subordonaţii, au fost la un pas de a fi condamnaţi, toate acestea pe vremea vechiului regim comunist.
Potrivit unor persoane din dosar, pentru a scăpa, conducerea societăţii ar fi cedat imobilul Clubului Sportiv Farul Constanţa, care l-a transformat în bază nautică de kaiac-canoe, aşa cum apare şi în ziua de azi, folosită pentru sporturi de performanţă.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii 69/2000 (Legea Educaţiei Fizice şi Sportului), aceasta a intrat în proprietatea Ministerului Tineretului şi Sportului, care l-a dat în folosinţă Clubului Farul Constanţa. Mai departe, pentru a-l putea intabula, Clubul Farul trebuia să obţină de la Primăria Constanţa şi terenul de sub baza sportivă.
Tot în 2000, Consiliul Local a aprobat intabularea bazei, după care a început seria proceselor cu societatea despre care se spune că o construise ilegal, fosta SOMACO, actuala SMC Prefabricate pentru Construcţii SA.
Pe deoparte, reprezentanții clubului susțin că, potrivit legislației post-descembriste, bazele sau terenurile aflate în folosința direcţiilor sau cluburilor sportive deveneau, prin efectul legii, proprietatea publică a statului, iar clubul urma să administreze această bază pe toată perioada existenţei lui, în timp ce terenul aferent era în concesiune de la Consiliul Local. Prin urmare, numai prin instanță se putea obține dreptul de proprietate asupra acestuia.
Pe de altă parte, conducerea societății care îl revendică, intrată în faliment, susține că această bază sportivă a fost construită așa cum se proceda în perioada respectivă, cu aprobări obținute de la Ministerul Industriei. Cu alte cuvinte, terenul nu era al Primăriei Constanţa, ci ar fi aparținut întreprinderii, iar întreprinderea aparţinea Ministerului Industriei.
Mai mult decât atât, administratorul special al acestei societăți susține că toate taxele și impozitele pe teren și pe clădire, începând din anii ’70, de la înființare, și până în prezent, au fost plătite de SMC Prefabricate pentru Construcții SA. În urmă cu câțiva ani, conducerea acesteia susținea că Primăria a intabulat terenul fără a avea un titlu de proprietate, în baza unui simplu protocol, pe vremea lui Radu Mazăre, mai ales că Primăria deținea un imobil în imediata vecinătate a bazei sportive.
Daniel ALBU
