Procesele civile dintre societățile care dețin parcuri eoliene și primăriile pe raza cărora se află acestea par să ia amploare. După ce Primăria comunei Pantelimon a pierdut procesul pe fond cu societatea N.E.G. Project 1 SRL din București, căreia trebuie să-i restituie suma de 470 de mii de lei, iată că o nouă primărie din județul Constanța se confruntă cu aceeași problemă.
Este vorba despre Primăria comunei Crucea, care, printr-o decizie de impunere din 2017, a încasat de la SC EWIND SRL suma de 30294 lei reprezentand impozitul pe cladiri pentru construcții, adică turbinele eoliene (fundații și turnuri de susținere), sumă aferentă anului 2017.
În 2018, societatea în cauză s-a adresat instanței și a contestat decizia de impunere respectivă, emisă de UAT Comuna Crucea prin primar.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Constanța a admis în parte această acțiune, însă au respins capătul de cerere privind restituirea către reclamantă a sumei de 30.294 lei, reprezentand impozitul pe plus dobânda, așa cum au cerut reprezentanții EWIND SRL.
Numai că, așa cum era de așteptat, decizia Tribunalului nu a fost definitivă și a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Constanța. Astfel, în recurs situația s-a schimbat, întrucât judecătorii au dispus ca societatea să-și recupereze și suma de bani reprezentând impozitul plătit către primărie, dar și dobânda aferentă.
”Admite recursul. Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând, admite şi cererea de restituire şi obligă pârâţii la plata sumei de 30294 lei, precum şi la dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data achitării efective şi până la data restituirii sau compensării sumei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 22.11.2021”, se arată în încheierea de ședință.
Așa cum am precizat în urmă cu câteva luni, o modificare în domeniul fiscal a stabilit, anul trecut, că turnul de susținere al turbinelor eoliene nu se încadrează în categoria clădirilor supuse impozitării, asta după ce, timp de peste cinci ani, marile companii deținătoare de parcuri eoliene au plătit sume colosale administrațiilor publice locale pe raza cărora se aflau aceste parcuri.
Companiile private cu afaceri în domeniu au solicitat instanţelor de judecată să constate că turnurile de susţinere ale turbinelor eoliene nu se încadrează în categoria clădirilor, întrucât turnul turbinei nu întruneşte elementele de bază ale clădirii, respectiv nu are încăperi bine delimitate prin pereţi, şi nici acoperiş.
În anul 2017, Curtea de Apel Bucureşti a dat dreptate companiilor private, apoi, sentinţa a rămas definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2020, iar în acest moment își produce efectele asupra tuturor comunelor care au încheiat contracte cu societățile producătoare de energie verde.
Daniel ALBU