Inginerii de la Administrația Națională Aeronautică și Spațială (NASA) au reușit să repornească motorul principal al sondei Voyager, aflată, în momentul de față, la o distanță de 25 de miliarde de kilometri față de Terra, potrivit presei naționale.
La aproape 25 de miliarde de kilometri de Pământ, sonda Voyager 1 este obiectul creat de mâna omului care se află cel mai departe de planeta noastră și a depășit deja 47 de ani de funcționare. Recent, inginerii NASA au reușit să repornească de la distanță un propulsor principal al sondei, esențial pentru orientarea sa interstelară, după 21 de ani de inactivitate, a relatat marți Le Monde.
Lansată în 1977, Voyager 1 este primul obiect creat de om care a părăsit heliosfera, zona care marchează limita influenței Soarelui, și care explorează în prezent mediul interstelar.
Sonda folosește stelele pentru a-și menține orientarea, o manevră realizată cu ajutorul a două sisteme de propulsoare pentru controlul rotației, unul principal și unul de rezervă.
„Un nou miracol pentru Voyager”
Sonda a funcționat cu propulsoarele de rezervă din anul 2004, după ce sistemul principal a fost considerat ireparabil, dar acestea au început să dea recent să dea semne de obstrucție din cauza depunerilor de carburant. Situația, deja complicată, s-a agravat odată cu închiderea temporară, în urmă cu patru săptămâni, a antenei din Canberra, singura stație NASA capabilă să transmită comenzi către sondele Voyager, cu suficientă putere. Până în luna august, când antena urma să fie repornită, inginerii nu mai aveau posibilitatea să comunice cu Voyager.
Însă. până atunci, propulsorul de rezervă se putea înfunda complet din cauza depunerilor de carburant, punând în pericol supraviețuirea misiunii.
Într-o manevră complexă, inginerii NASA au reactivat sistemul principal, prin recalibrarea unui circuit responsabil cu încălzirea catalizatorului intern, esențial pentru aprinderea sigură a propulsorului.
Pe 18 martie, echipa de la sol a trimis comenzile către Voyager 1, pe care sonda le-a primit douăzeci și două de ore și cincizeci și opt de minute mai târziu, ținând cont de distanța uriașă.
Pe 20 martie, în momentul în care Pământul a primit în sfârșit răspunsul sondei, echipa a observat cum temperatura propulsorului a crescut brusc, indicând o reactivare completă a funcționalității. Reparația reușise: „Este un nou miracol pentru Voyager”, a declarat Todd Barber, responsabil cu propulsia misiunii Voyager, explicând că „propulsorul era considerat inoperabil și doar intuiția și experiența unei echipe dedicate au făcut posibilă această reparație la distanță interstelară.”
Sondele vor părăsi de tot Sistemul Solar peste 20.000 de ani
Datele colectate de sondele Voyager sunt deosebit de valoroase pentru cercetători, deoarece sunt singurele sonde pământești care se deplasează atât de departe în mediul interstelar, ieșind din zona de control a stelei noastre.
De aceea, echipele de ingineri NASA încearcă în mod constant să prelungească durata de viață a celor două sonde gemene, oprind treptat anumite instrumente științifice pentru a economisi energia rămasă. În februarie, a fost dezactivat detectorul de raze cosmice de pe Voyager 1.
Se estimează că, asemenea surorii sale, sonda va mai putea funcționa încă aproximativ un an înainte ca oamenii de știință să fie nevoiți să oprească un alt aparat. Ambele sonde Voyager pierd aproximativ 4 wați de energie pe an din cauza degradării naturale a generatoarelor radioizotopice, însă specialiștii sunt încrezători că vor mai putea menține cel puțin un instrument științific activ până în prima parte a anilor 2030.
După aceea, sondele își vor continua călătoria prin spațiul interstelar. În aproximativ 20.000 de ani, ele ar trebui să traverseze norul Oort, o regiune populată cu corpuri mici înghețate, comete și alte resturi cosmice, marcând ieșirea lor definitivă din influența gravitațională a Sistemului Solar. Potrivit astronomilor, Oort este rezervorul principal al cometelor pe care le observăm.
Pe lângă misiunea sa științifică, Voyager 1, la fel ca Voyager 2, poartă în univers un mesaj simbolic al omenirii: Discul de Aur, un fonograf placat cu aur, ce conține sunete, imagini și mesaje menite să reprezinte diversitatea vieții și culturii umane. Conceput de o echipă condusă de astronomul Carl Sagan, discul este destinat oricărei forme de viață inteligentă care ar putea intercepta sonda într-un viitor îndepărtat. Dar „sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar”, a precizat astronomul american.
D.A.
