Profesorul universitar doctor habilitat în psihologie Mihaela Rus, prodecan la Facultatea de Drept și Știinte Administrative din cadrul Universității “Ovidius”, președinte al Asociației PsihoTrafiQ, a fost reconfirmat președinte al Colegiului Psihologilor din Constanța.
În cadrul unui interviu Focus Press, prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus ne-a vorbit despre alegerile de la Colegiul Psihologilor, Planul Roșu de intervenție la nivelul județului Constanța, incendiile devastatoare de la Spitalul de Boli Infecțioase și blocul de pe strada Prelungirea Nicolae Grindeanu, oameni cu viețile îngrămădite în valiză, copiii ucraineni care își caută copilăria rătăcită prin lume, dar și despre cum pot fi integrate serviciile psihologice în politicile de sănătate publică.
Reporter: Psihologii s-au mobilizat să voteze noua conducere a Colegiului Psihologilor-Filiala Constanța. Care sunt rezultatele și cine îi reprezintă?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Psihologii din Constanța s-au mobilizat exemplar, cum o fac de fiecare dată. Le mulțumesc colegilor mei că au răspuns afirmativ la invitația noastră de a se prezenta la vot, pentru a-și exprima acest drept de vot pe care îl au și pentru a da gir noii conduceri sau a sancționa ceea ce nu le-a plăcut. A fost o zi grea, încărcată de emoții, dar cu rezultate frumoase. Le mulțumim că ne-au dat acordul lor de a merge mai departe următorii patru ani. Suntem în continuare echipa care a fost timp de cinci ani. Eu am fost revalidată în funcția de președinte al Colegiului Psihologilor, Filiala Constanța și colegii mei. Unii au considerat că trebuie să meargă mai departe la București și vor reprezenta Constanța în Comitetul Director. Sunt cinci colegi din Constanța pe care psihologii din Constanța i-au desemnat să facă acest lucru. În Comitetul Filialei ni s-au adăugat alți patru colegi noi, care vor merge împreună cu noi pe acest drum. A fost o zi grea. A fost o mobilizare extraordinar de frumoasă. Niciodată până acum, în alegerile pe care noi le-am organizat la nivelul Filialei Constanța, nu a fost ca participare un număr așa de mare de psihologi. Au fost 150 de psihologi votanți, cu drept de vot. Filiala Constanța este printre filialele mari din România. Avem undeva la 943 de psihologi cu drept de vot și 150 au fost prezenți fizic pentru a da votul lor, în funcție de activitatea fiecărui candidat, în funcție de ceea ce au considerat că le reprezintă interesele. La nivelul Filialei Constanța, pe lângă faptul că s-a votat președintele, comitetul, și am trimis toate procesele verbale către București, pentru validarea acestor alegeri, au fost desemnați reprezentanții în Comitetul Director. S-a desemnat și opțiunea de președinte al Colegiului Psihologilor, în persoana colegului nostru Mugur Ciumăgeanu. Aceasta a fost opțiunea psihologilor constănțeni. Dar aceștia vor fi aleși și validați într-o a doua etapă, la București, la Convenția Națională. Este de competența Convenției Naționale să aleagă Comitetul Director și implicit să aleagă președintele CPR. O altă categorie de colegi, care au fost validați cu ocazia acestor alegeri, au fost reprezentanții Constanței în Convenția Națională. Au fost depuse 48 de candidaturi, pe 39 de locuri. Au fost aleși 39 de colegi care au întrunit numărul de voturi cel mai crescut. Acești 39 de colegi, reprezentanți în Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România (CPR), vor avea ca și atribuție să participe la ședința Convenției Naționale din luna mai sau iunie. Vor participa la alegeri și vor desemna Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România și implicit președintele CPR. Nu vă ascund faptul că toți acești cinci ani au fost extrem de grei, le-am spus și când am prezentat raportul Filialei Constanța, pentru că s-a aprobat acest raport în ședința Convenției, pentru că am avut de toate. Am debutat cu activitate față în față. Apoi a venit pandemia, în 2020. A trebuit rapid să ne digitalizăm și să trecem pe servicii digitalizate. S-a suspendat activitatea față în față cu colegii noștri, dar în același timp trebuia să ținem legătura cu ei și activitatea Colegiului să se desfășoare. Am lucrat digitalizat. Au trimis pe e-mail materialele, dosarele lor. Au primit răspunsurile. Am ținut interviurile online. Nu le-am mai ținut la Filială. Am ținut interviurile din Comitetul Director online. Eu, pe lângă faptul că am fost președintele Filialei Constanța, în mandatul trecut am fost și reprezentantul Comitetului Director al Constanței în Comisia de Transporturi. Vechiul Regulament de Organizare și Funcționare Internă (ROFI) permitea dubla calitate. În actualul ROFI nu se mai acceptă acest lucru. De aceea am rămas numai pe candidatura de președinte al Colegiului și reprezentant în Convenția Națională, ceilalți cinci colegi desemnați neocupând în acest moment decât funcția de membru în Comitetul Filialei.
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus, președintele Colegiului Psihologilor – Filiala Constanța
Rep.: Cine sunt cei cinci psihologi care vor reprezenta Constanța?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Sunt colegii noștri psihologi Cristina Dincu – Psihologia Clinică, Mihaela Sandu – Psihologia Muncii, Nicu Sava – Comisia de Metodologie, Raluca Matei, conf.univ.dr. la Facultatea de Psihologie va reprezenta Constanța în Comisia de Psihopedagogie Specială și colegul nostru Cristi Bălan – Comisia de Apărare. Practic, dacă acești colegi ai noștri ar fi votați, am avea reprezentativitate la nivel național în aproape toate comisiile. Nu avem desemnat un candidat pentru Comisia de Deontologie și Disciplină.
Rep.: Ce așteptări are Constanța de la Convenția Națională?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Constanța are așteptări realiste. Dorim să se formeze o echipă în Comitetul Director, care să muncească în interesul psihologilor și nu în detrimentul colegilor. Dorim o echipă de Comitet Director sudată, care să reprezinte interesele pe fiecare specialitate și la fiecare minister de resort, de specialitate. Constanța își dorește un președinte ancorat în realitățile practice. Nu mă pot antepronunța. Noi am desemnat un candidat, dar nu știm ce se va întâmpla acolo, pentru că fiecare filială, din cele 39 ale Colegiului Psihologilor din România, au desemnat reprezentanți pentru președintele CPR. Ca profil ne dorim un candidat ancorat în realitate, în realitatea profesiei, un candidat care să lupte pentru această profesie și să dea vizibilitate acestei profesii. Asta ne dorim ca și profil de candidat și asta așteptăm de la Comitetul Director, de la Consiliul Colegiului și implicit de la președintele Colegiului Psihologilor din România.
Rep.: Când vor avea loc alegerile la nivel național?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: În luna mai sau iunie, în funcție de cum va fi convocată și dacă avem cvorum. Prima ședință este cu obligativitate de cvorum. Dacă la prima ședință nu se constată cvorumul, va fi a doua ședință. Avem un număr reprezentativ de psihologi. De aceea spuneam că suntem o Filială mare. Constanța a desemnat 39 de reprezentanți tocmai pentru că acest număr este echivalent cu numărul colegilor psihologi, cu liberă practică, care activează în județul Constanța.
Rep.: Care sunt principalele direcții pe care intenționați să le urmăriți în noul dumneavoastră mandat?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Împreună cu Comitetul Filialei dorim să finalizăm ceea ce am început. Am început niște proiecte frumoase în vechiul mandat. Ne-am organizat pe un grup de suport psihoeducațional, odată cu declanșarea pandemiei. Am considerat că sunt oameni care au nevoie de ajutor. Nu am considerat noi, ci ni s-a și cerut ajutorul în acest sens. Oamenii erau speriați. Nu știau cât vor sta în case și ce se întâmplă cu ei. Au avut nevoie de consiliere psihoeducațională telefonică. În acest moment avem 63 de colegi în acest grup de suport, care s-au aliniat ideii. Au venit și ne-au ajutat în acest sens. Apoi am demarat proceduri de scriere a unor ghiduri de bune practici și ulterior să le supunem validării Comitetului Director. Am avut o solicitare de la Serviciul de Probațiune de pe raza municipiului Constanța. Au fost delegați trei colegi: Adrian Trică, Adriana Varvare și Cristina Cornea, care să se ocupe de acest ghid de bune practici. Ei sunt cei care au coordonat această activitate pe partea de scriere a ghidului și sperăm că el va fi mai departe validat și implementat. Odată cu pandemia am gândit niște proceduri de intervenție în caz de criză și care s-a completat cumva cu ghidul de intervenție în criză, activitate coordonată de colegii Raluca Matei, Cristi Bălan, Liliana Popa și Raluca Comănescu de la ISU. Trebuie să lucrăm unitar și avem nevoie de proceduri unitare. Este un ghid care la fel va fi supus validării și aprobării, un ghid care încearcă să coordoneze activitatea psihologilor care intervin. Am fost și suntem semnatarii Planului Roșu la nivel de județ Constanța. Am intervenit pe toate palierele unde ni s-a cerut ajutorul. Am avut intervenția la Spitalul de Boli Infecțioase. Am avut intervenția de la blocul Grindeanu. Avem încă în consiliere copii și familii de la blocul afectat de incendiu. Am făcut consiliere pe psihoeducație pentru activarea resurselor în perioada de pandemie. Acum, mai nou, avem o altă provocare: cea a refugiaților din Ucraina. De aceea spun că sunt niște proiecte în continuitate. Nu știu ce ne-am dori noi, pentru că noi nu ne-am dorit nimic, practic, în acest mandat. Nu am plecat cu niște aspirații în acest mandat și totuși am avut foarte multe provocări. Am constituit și aici două grupuri de lucru: un grup care lucrează cu refugiații și ne ajută cu translatori, studenți care sunt vorbitori de limbă rusă, să putem să facem consilierea în mod corect și pe de altă parte acordăm suport psihoeducațional voluntarilor. Să nu uităm că voluntarii sunt zi și noapte alături de acești oameni, dar au și ei resurse epuizabile și atunci ne ducem și pe această direcție de a oferi suport voluntarilor. Grupul pentru suport voluntari este coordonat de colega noastră, tot din Comitetul Filialei, Carmen Paraschivescu. Am reușit, ca și target avut, să implementăm conferința la nivelul Filialei. Suntem singura Filială din țară care avem o conferință a psihologilor la nivel local, dar cu participare la nivel național. Orice psiholog, din orice filială, se poate înscrie și accesa această conferință. Pentru prima dată, anul trecut, în 2021, am ținut conferința hibrid. Am avut 70 de participanți în sală și 180 în online. A fost un experiment, dar a fost o experiență frumoasă și benefică. Suntem la a treia ediție. Anul acesta va fi a patra ediție. Dorim să le oferim psihologilor un spațiu de dezbatere. Este foarte important ca ei să vină și să aibă unde să-și împărtășească ideile și să discute cu colegii lor, să aibă parte de experiențe plăcute. Am reușit să aduc colegi de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, de la Universitatea din Sibiu, de la Universitatea din București, care să prezinte teme de actualitate și interesante pentru psihologia românească și psihologia internațională. Ne dorim ca această conferință să continue. Ne dorim să implementăm, pentru că nu am reușit să implementăm în acest mandat plin de provocări, un program drag nouă „Psihologie pentru comunitate”. Dorim ca în cadrul Centrului Multifuncțional „Jean Constantin” să ținem workshopuri deschise, pentru diferite paliere de vârstă, fie că vorbim de vârstnici, fie că vorbim de adolescenți și preadolescenți. Vrem să facem workshopuri antrenante în ceea ce privește activarea resurselor emoționale, cognitive, comportamentale a lor și pentru a face față situațiilor de viață cu care aceștia se confruntă. Așa l-am denumit, „Psihologie pentru comunitate”, și dorim să implementăm acest program în mandatul următor.
Rep.: Filiala Constanța este semnatara Planului Roșu pentru intervenție la nivelul județului nostru și mulți constănțeni au beneficiat, în mod gratuit, de sprijinul/suportul psihologilor. Care sunt concluziile celor doi ani de pandemie? Sunt oamenii mai anxioși, mai depresivi?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Atrăgeam atenția încă de la primele emisiuni pe care le-am făcut la debutul pandemiei că trebuie să fim atenți la sănătatea psihologică a oamenilor. Am fost foarte centrați, și în strategiile de sănătate naționale, pe sănătatea fizică. Dar am omis, în mare parte, sănătatea psihologică. Să ne gândim că au fost copii deprivați de mediul social. Unde se poate dezvolta un copil armonios decât în mediul social? Și mediul familiar este foarte important, dar și mediul social. Oamenii au trebuit să se readapteze comportamental la mediul online. Ceea ce făceam la muncă fizic se translata totul în online. Nu a existat o anumită predictibilitate. Dacă urmărim, în China revine un alt virus destul de periculos corelat oarecum cu această pandemie COVID-19. Sunt țări care nu au declarat încă închisă pandemia. Săptămâna trecută am avut o experiență de predare la Universitatea din Córdoba. Am fost plecată o săptămână la predare. Urma să mă duc săptămâna viitoare la Dubrovnik-Croația pe un proiect european, dar din păcate am contramandat. Sunt alte proiecte aici, la nivel național, și trebuie să le fac față. În Spania am constatat că pandemia nu este declarată închisă, încă se poartă mască în interior și încă se iau măsurile de protecție. Sunt provocări care nu s-au încheiat deocamdată și noi trebuie să ne perpetuăm acest comportament. Eu cred că din această pandemie am ieșit cu anumite anxietăți, am ieșit cu anumite probleme legate de adaptabilitate, dar probleme care, dacă știm să le gestionăm, cu siguranță ne vor face funcționali. Sunt oameni care nu au știut cum să gestioneze aceste resurse emoționale, cognitive, comportamentale și au fost disfuncționali.
Rep.: Cum ar trebui să gestionăm resursele emoționale, cognitive, comportamentale în mod corect?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Nu trebuie să facem o catastrofă sau să interpretăm catastrofic ceea ce se întâmplă. Exact ceea ce se întâmplă și cu războiul din Ucraina. Este un conflict. Însă, nu trebuie să catastrofizăm și să zicem că este apocalipsa și mâine se întâmplă totul. Gândirea tip catastrofizare, tip apocaliptic, nu duce decât la dezvoltarea unor probleme de alienare cognitiv comportamentală și emoțională. De aceea, dacă sesizăm că nu facem față unor situații și nu suntem funcționali și sesizăm acești markeri, trebuie să cerem ajutorul. Este foarte simplu și spun de fiecare dată că este foarte important să consultați un psiholog. Mergeți la un psihoterapeut acolo unde este nevoie de psihoterapie, pentru a reuși să rezolvați problemele, pentru a nu declanșa tulburări mult mai grave. Când ne ducem în zona de psihiatrie nu mai este competența psihologului, ci intervine competența psihiatrului și medicația specifică. Noi lucrăm cu probleme sociale, cu devianțe, cu neadaptarea și neaccesarea resurselor corespunzătoare. În momentul în care se instalează o psihopatologie, psihologul nu mai are ce căuta în ecuația aceasta decât ca suport. Adică devine psihiatrul principal, iar psihologul încearcă, prin ședințe de psihoterapie, să-l facă suportiv pe pacient și să crească complianța la tratament. Cam asta ar trebui să facă oamenii din Constanța, cam asta ar trebui să facă populația în momentul în care sesizează că ceva nu este în regulă cu ei sau cu copiii lor. Apropo de experiențe și concluzii, am avut, de exemplu, acum două săptămâni un apel, de la blocul de la Grindeanu, al unei mame care a spus că a crezut că al ei copil va trece peste acest episod. Discutăm de un copil de vârstă de 4-5 ani. Este clar că acolo nu a fost o percepție corectă a situației, mama crezând că împreună cu copilul va reuși să treacă peste această situație. Mama a sunat tocmai pentru că nu a reușit să facă acest lucru. Mama a sesizat că este mai rău și a considerat că este mai bine să ceară ajutor. Oamenii s-au orientat către noi și au cerut ajutor. Oamenii au înțeles că au nevoie. Copiii prezentau o anumită simptomatologie specifică traumei. A trebuit să intervină colegii mei, care au specialitățile de psihologie clinică, psihoterapie, consiliere. Ei au trebuit să intervină și să reușească să amelioreze gravitatea cazurilor.
Rep.: Cum trec copiii printr-o pierdere, printr-o durere, comparativ cu adulții?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Greu! Ei, în primul rând, nu au paternuri specifice sau modele prin care să știe să se gestioneze emoțional. Să nu uităm că părinții sunt modele emoționale pentru copii. În momentul în care vezi că-ți arde casa sau vezi că-ți arde tot ceea ce este în jur și că viața ta este în pericol și părinții pot reacționa emoțional dezadaptat. Copilul văzând această reacție a mamei, a tatălui, în fața morții, în fața acestei catastrofe, bineînțeles că și ei preiau acel patern. Părinții găsesc mecanisme de coping adaptative astfel încât să spună că merg mai departe, dar copilul nu are aceste resurse. Și atunci este nevoie să venim, să ajutăm copilul în acest sens, tocmai pentru a-l sprijini să-și acceseze acele resurse, pentru a face față situațiilor cu care se va confrunta. De asemenea, copilul trebuie dus pentru a se lucra cu el, pentru a scoate trauma și pentru a rezolva acolo ceea ce nu este rezolvat.
Rep.: Cum își dau seama părinții că este ceva în neregulă cu copilul lor?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Din comportamentul copilului. Așa și-au și dat seama părinții care au apelat la noi. Copiii nu dormeau noaptea. Erau foarte agitați. Plângeau continuu. Au zis că nu mai găsesc o cale de comunicare rațională cu ei. Din cauza traumei sunt aceste comportamente emoționale exagerate și neadaptarea emoțională a situației. Copilul plângea din orice și îi era frică să nu moară. Părinții au apelat la colegii mei.
Rep.: Câți copii de la blocul Grindeanu au apelat la psihologi?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Au apelat pe mai multe surse. Au fost cel puțin 20 de call-uri, să zic ca familie. Au fost familii care au avut 2-3 copii sau 1 copil. Nu putem să spunem exact care a fost cuantumul, dar undeva peste 20 de familii au apelat.
Rep.: O situație aparte a fost și la Spitalul de Boli Infecțioase. Și acolo s-a intervenit din partea Colegiului Psihologilor, Filiala Constanța. În ce a constat intervenția psihologică specializată?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Odată cu activarea Planului Roșu ni s-au solicitat psihologi pentru acordarea primului ajutor aparținătorilor victimelor. În momentul în care s-a declanșat incendiul, aparținătorii știau că sunt pacienți internați acolo. S-a pus la dispoziție de către echipajul de Jandarmi un cort. Au sosit la fața locului două colege de-ale noastre, au fost relocate acolo pentru a discuta cu acești aparținători. Ulterior, prin grupul de suport, s-a făcut apel. Țin minte că era o persoană din Năvodari, aparținător al unei victime, și avea nevoie de un psiholog de acolo pentru a merge la consiliere. Cam asta a fost prima intervenție a noastră în cazul declanșării Planului Roșu. Am stat acolo până când toți pacienții au fost transportați. S-a stat de vorbă cu aparținătorii victimelor. Li s-a explicat că în zilele următoare o să primească vești despre ce se întâmplă acolo, pentru că toată lumea era alertată. Nu se știa cine a murit, cine n-a murit, ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. Erau reacții de șoc. S-a intervenit pentru eliminarea acestor reacții de șoc. Ulterior, aparținătorii au fost preluați în consiliere și terapie și s-a discutat cu ei despre problema pe care au avut-o. Cei care au apelat. Bineînțeles că noi nu putem să intervenim acolo unde cineva nu apelează. Noi ne punem la dispoziția oamenilor, dar ei trebuie să spună că au nevoie de noi și că vor ajutorul vostru. Așa cum am anunțat și la Grindeanu. Acolo m-a sunat cineva care se ocupa de organizarea grupului, s-a pus informația pe Facebook că suntem disponibili și avem această disponibilitate de a da ajutor. După ce s-au calmat cât de cât și s-a ieșit din faza de criză, s-a stins incendiul și au început oamenii să-și caute adăposturi, au început să sune la noi. Oamenii au sunat să ne ceară ajutorul, dându-și seama că este ceva în neregulă cu ei sau cu copiii lor. În faza în care organismul este încărcat cu adrenalină, și te gândești cum să faci față situației, nu te gândești să suni și la un psiholog. În momentul în care trece faza de criză, și în momentul în care, ești tu cu tine, cu familia sau cu copiii tăi, îți dai seama că ceva este disfuncțional și că a intervenit ceva, atunci suni. Acestea au fost intervențiile noastre. În momentul în care cineva a apelat, noi i-am preluat și au intrat în consiliere.
Rep.: Am discutat de cazuri care, cu siguranță, vor rămâne în memoria colectivă mult timp de acum încolo. Avem și situația refugiaților din Ucraina. Și în acest caz sunt implicați psihologii și oferă ajutor celor care au nevoie. La ce metode pot recurge părinții pentru a-i ajuta pe copii să facă față pierderii cuiva drag? Multe persoane au decedat acolo. Mamele au venit cu copii în România și tații au rămas în Ucraina. Cum își pot ajuta părinții copiii să treacă prin toate aceste stări emoționale?
Prof.univ.dr.habil. Mihaela Rus: Din păcate vorbim de traumă colectivă. Să ne gândim că mamele și-au smuls pur și simplu copiii și au plecat pe drumul pribegiei, pe un drum fără predictibilitate. Ei nu știu cât vor rămâne aici. Ei nu știu ce se va întâmpla. Ei nu știu dacă se vor întoarce și vor găsi ceva acolo. Totul este impredictibil. Tot ceea ce nu este predictibil este anxios. Adică dezvolți sentimente și comportamente de anxietate încât îți este foarte greu să îți dai seama dacă viața va reveni la normalitate. Sunt foarte multe locații din Constanța care adăpostesc acești refugiați. Din partea lor nu am avut foarte multe solicitări decât de ajutor umanitar. Eu chiar am fost cu un convoi umanitar în Ucraina, printre primele convoaie umanitare. Am însoțit acest convoi știind că frații noștri de la Isaccea, de la Ismail, au nevoie de ajutoarele respective. A fost un sentiment foarte trist și pentru mine, psiholog destul de adaptat și care știam că se întâmplă acel lucru, să te urci pe un bac, singur. Adică nimeni nu mai trecea dincolo. Toată lumea trecea înapoi, dinspre Ucraina spre România, dar nimeni nu mai trecea dinspre România spre Ucraina. Să mergi cu un convoi, singur, și să te vezi acolo singur, pe un vas, mă gândeam când mă voi întoarce în România. Descărcarea s-a făcut destul de ușor și am revenit cu bacul. Când am revenit am văzut tragedia. Am văzut copii smulși din brațele taților. Am văzut mame plângând. Am văzut copii plângând. Am văzut un copil cu un rucsac și o mamă cu un troler, atât au apucat să-și ia din tot ce aveau și veneau în România. Nu știau ce vor găsi aici. Stând de vorbă cu ei nu știau ce o să se întâmple cu ei aici. Au spus că preferă să scape copiii de război. Era singurul gând care îi ducea mai departe. Unii au ajuns la Constanța. Și aici avem mobilizați colegi. Colega noastră Roxana Ghibu se ocupă de gestionarea acestei situații, iar Carmen Paraschivescu se ocupă de voluntari. Ea oferă suport psihoeducațional voluntarilor. Acolo am avut cereri. Și resursele voluntarilor sunt epuizate.
Cum pot fi integrate serviciile psihologice în politicile de sănătate publică?
Detalii în video interviul Focus Press!
Alexandra VASILE
Citește și:
