După ce s-a pensionat în urmă cu un an, fostul judecător Lucian Lică, fost președinte al Secției Penale de la Tribunalul Constanța, s-a dedicat activităților artistice, cele care au precedat profesia de magistrat și care i-au rămas ”în sânge” un sfert de veac. În tot acest timp, în care și-a îndeplinit misiunea pentru care s-a pregătit, a preferat să nu facă publice toate aceste activități artistice și rezultatele lor, pentru a nu fi asociate în mod greșit, de alte persoane, cu activitatea judecătorească .
După 25 de ani de carieră în magistratură, fiind printre cei mai apreciați judecători de la malul mării, Lucian Lică s-a dedicat, în ultimul an, activităților artistice, deși nici înainte nu a stat departe de acestea. După ce a agățat în cui, definitiv, roba de magistrat, prin pensionare, în luna septembrie a anului trecut, fostul judecător a pus mâna pe chitară – vechea sa prietenă – sau pe stilou, ori pe pensulă. Pentru cei care nu știu, Lucian Lică este și muzician, și scriitor, și pictor-desenator.
Pentru a-l cunoaște mai bine pe artistul din spatele magistratului, i-am adresat câteva întrebări.
Reporter: Multă lume vă cunoaște prin prisma profesiei de magistrat, dar puțină lume știe că sunteți și artist. Enumerați-ne câteva din activitățile dumneavoastră artistice.
Lucian Lică: Numele meu civil este de mult asociat cu funcția publică pe care am îndeplinit-o peste 25 de ani și de aceea am dezvoltat demersul propriu artistic sincretic din 3 perspective distincte. Domeniul muzical se circumscrie denumirii generice de LL Concept , segmentul artei plastice (pictură, sculptura, modelaj etc.) are coordonatele Lucă Vorhut ( Luca- transliterația numelui meu, iar Vorhut – avangardă în germană ) și nu în ultimul rând activitatea literară sub pseudonimul Ioan Carabaco (Ioan- patronimul meu, iar Carabaco este definit de locurile copilăriei mele Carabacî – Carabacu – Negrești, judeţul Constanța, care din considerente literare a devenit Carabaco). Toate acestea din nevoia de a nu fi confundate planurile artistice distincte cu funcția socială pe care am îndeplinit-o.
Reporter: Când v-ați descoperit aceste pasiuni? Care este trecutul d-voastră în acest domeniu?
Lucian Lică: Pasiunile acestea, așa cum le spuneți generic dumneavoastră, le-am descoperit din copilărie, au fost îndrumate în mod clasic prin educație în fiecare domeniu, devenind în copilăria târzie și adolescență demersuri artistice concrete. Există un trecut artistic, am activat în diferite formule muzicale rock, am realizat emisiuni dar s-au și realizat emisiuni radio despre activitatea mea literară. Toate acestea aveau un trend ascendent în tinerețea timpurie, dar au fost întrerupte brusc din cauza necesității exercitării funcției sociale. Aceasta nu înseamnă am încetat să mă manifest din punct de vedere artistic însă toată munca mea a rămas nepublică din considerente de ordin legislativ care reglementează activitatea de magistrat. Mai multe detalii vor fi relevate în scrierile Nevermore care sunt gata pentru a fi publicate și care se află sub îngrijirea unei foste jurnaliste de excepție Camelia Miu- Mitric, a cărei largă respirație intelectuală a perceput demersul meu artistic sub toate aspectele fiind dispusă să îl promoveze în curând, în integralitatea acestuia.
Reporter: Ce gen/genuri de muzică preferați să cântați și ce vă place să ascultați?
Lucian Lică: Formația mea muzicală este clasică, dar am adoptat încă din copilărie rockul ca modalitate de exprimare, din perioada când acest gen muzical era oarecum prohibit în plină dictatură comunistă, în perioada optzecistă. Acum demersul meu muzical include un rock elaborat, simfonic dar și câteva lucrări simfonice cu tendințe rock, genurile din această perspectivă se întrepătrund, nu există o graniță definită.
Reporter: Se știe că artiștii au o latură sensibilă, uneori sunt mai visători, mai idealiști. Să înțelegem că aveți o astfel de latură, idealistă, și una ptagmatică, specifică persoanelor care se dedică profesiilor precum cea de magistrat? Cum ați reușit să vă împărțiți între cele două domenii total diferite?
Lucian Lică: Nu am confundat niciodată planul artistic cu cel social, aceasta ține de educație. Au existat la un moment dat tendințele unor ignoranți care au încercat să inducă ideea că s-ar suprapune aceste planuri, dar aceste încercări au fost izolate. Nici nu am pozat într-un boem, nici nu îmi place acest aspect, nu mă definește, în condițiile în care consider că performanța în orice domeniu înseamnă multă muncă dedicată fie ea în magistratură sau artă. Vorbesc cu drag despre foștii mei colegi magistrați, unii dintre ei având sensibilități și cunoașteri din punct de vedere artistic peste medie, însă procedurile, prezența în sala de judecată, raționamentele aplicate în hotărârile pe care le luau impuneau un cu totul algoritm decât cel pe care și-l imaginează terții. În aceeași situație m-am aflat și eu, un om normal cu trăiri interioare care însă nu se reflectau sub nicio formă în hotărâri, comportament social sau în sala de judecată.
Reporter: În urmă cu un an v-ați pensionat și ați agățat în cui roba de magistrat. Nu vă lipsesc sălile de judecată, după atâția ani de muncă?
Lucian Lică: Activitatea mea în magistratură a însemnat un sfert de secol numai în funcția de judecător. Am considerat că este timpul unei alte generații să se manifeste cu dedicație, cu sacrificiu, în slujba Adevărului , Dreptății, Patriei. Sunt perioade ciclice în istorie în care aceste noțiuni devin desuete și uneori anacronice pentru mulți dintre cetățenii unei țări, la nivel global, însă de fiecare dată, în urma unor incidente neprevăzute, oamenii își dau singuri seama că aceste noțiuni sunt perene. Cât despre dorința mea de a reintra în sala de judecată după atâția ani de muncă, acest aspect ține de trăirea intrinsecă a individului, în cazul de față demersurile mele artistice excluzând de plano această dorință.
Reporter: Pe plan artistic aveți în derulare un proiect muzical, în care apăreți alături de alți artiști. Spuneți-ne despre ce este vorba în acest proiect.
Lucian Lică: Am multe proiecte, multe dintre ele concretizate deja dar care deocamdată, din strategii de marketing sunt nepublice. În ceea ce privește apariția alături de alți artiști, Gigi Ciobănică și Dincuță Ciobănică, doi dintre vechii mei prieteni, totul a pornit de la un concept muzical – literar Paradox. Pe de o parte am dezvoltat o latură care s-a concretizat într-un film documentar Poveste fără final și separat conceptele muzicale Arderi primare, Elegii insomniace și Informal. În cadrul acestor concepte sunt integrate și piesele realizate cu cei doi prieteni, piese care în esența lor sunt bonus track ale conceptului Paradox. Gigi și Dincuță sunt profesioniști, cântă din copilărie și astfel s-au integrat fără niciun fel de probleme în conceptele mele.
Reporter: În trecut ați mai apărut într-un videoclip. Ce impact a avut acea piesă?
Lucian Lică: Am mai colaborat cu Dincuță prin anul 2004 dacă îmi aduc bine aminte. Compusesem o baladă rock ”Cântec de dragoste” și deliberat am scris textul în aromână ”Căntic di vreari”, am realizat și un videoclip tot în acea perioadă. Se dorea o demonstrație a faptului că muzica nu are granițe indiferent în ce limbă este scris textul. Piesa în sine a fost un succes atunci, fapt care a profitat meritat lui Dincuță, însă mie, care îndeplineam funcția de judecător nu mi-a fost benefică această apariție. De-a lungul anilor, în diverse conjuncturi, beneficiind de aportul unor mijloace media obscure, tot felul de ignoranți încercau să inducă ideea că planul funcției sociale pe care o exercitam ar interfera cu activitatea artistică, prea multe neștiind despre această activitate, având la îndemână doar acest videoclip. Mai târziu am aflat că în spatele acestor manifestări izolate se aflau diverși justițiabili nemulțumiți de aplicarea riguroasă a legii. Atunci am hotărât ca pe timpul activității mele în magistratură să nu fac publică nicio manifestare artistică. Am publicat totuși în 2008 o carte ”Aromânii – studii monografice sintetice”, dar aceasta nu avea niciun caracter artistic ci doar era o sinteză despre aromâni care nu putea face obiectul unor astfel de manifestări.
Reporter: Ce proiecte de viitor aveți pe plan artistic?
Lucian Lică: Proiectele mele într-un viitor imediat înseamnă din punct de vedere literar publicarea scrierilor ”Nevermore”. După ce se va realiza această publicare am pregătite pentru tipar două cărți ”Poeme de metal” și ”Ierni paralele”. Din perspectivă plastică sunt în diferite stadii de negociere pentru realizarea unor expoziții de pictură, modelaj, sculptură, fiind înmagazinate în dependințele atelierului meu câteva sute de lucrări care nu au fost aduse la cunoștința publicului, o parte dintre aceste fiind cunoscute doar de către cei apropiați mie. Sunt foarte greu de realizat astfel de expoziții deoarece acestea fac parte dintr-un demers sincretic amplu care presupune și lansarea în paralel a unor piese și videoclipuri, de-a lungul anilor adunându-se un număr însemnat de piese muzicale.
Daniel ALBU
