Laurenţiu Mironescu este, în prezent, şef Serviciu Navigaţie Maritimă în cadrul CERONAV şi preşedinte al Ligii Navale Române. Sigur că, pe lângă experienţa din domeniul naval sau a faptului că a fost parlamentar, Laurenţiu Mironescu a intrat în atenţia publică şi cu ocazia unui dosar de răsunet la momentul anului 2011. Atunci, Mironescu era secretar general al MAI, iar mascaţii descindeau la el acasă, în Eforie, de unde îl duceau cu duba în faţa procurorilor DNA. După ani de procese, Mironescu şi-a demonstrat nevinovăţia – iar acest aspect a fost clarificat în cadrul unui interviu acordat Focus Press. Dar, dincolo de acest aspect, Mironescu a vorbit în cadrul interviului şi despre soarta navigatorilor români, despre pavilionul românesc, despre dorinţa de reînfiinţare a flotei.
Reporter: Aţi fost pus sub acuzare într-un dosar care, într-un final, s-a dovedit a fi un mare „fâs”. Vă invit să ne detaliaţi despre ce a fost vorba în acel dosar.
Laurenţiu Mironescu: În luna mai a anului 2011 am ajuns inclupat într-un dosar care avea o temă foarte generoasă – „confiscarea ţării”, sau cam aşa ceva, care de fapt s-a materializat într-un dosar fără prejudiciu care a avut un parcurs în justiţie de 8 ani de zile Tot acest parcurs s-a derulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a achitat pe toată lumea participantă în acest dosar, 39 de inculpaţi, atât pe fond, cât şi în apel. (…) Toate doamnele judecătoare au avut aceeaşi opinie, şi anume că faptele nu există şi că în general dosarul nu are niciun subiect.
Rep.: Au fost percheziţii la momentul respectiv şi în port, la containere. Ca să s demonstreze ce?
L.M.: Au fost două cauze diferite. În cel în care am fost eu judecat 8 ani de zile nu a generat percheziţii în containere.
Rep.: Dar iniţial aşa s-a crezut, aşa părea a fi – o singură speţă.
L.M.: Da, iniţial toată lumea a fost acuzată de foarte multe lucruri, totul fiind de fapt un mare şi trist balon de săpun.
Rep.: Până la urmă, care au fost acuzaţiile în ceea ce vă priveşte?
L.M.: Acuzaţiile au fost de trafic de influenţă pe care eu nu o aveam, dintr-o funcţie pe care eu nu o aveam – şi anume de preşedinte al PDL Constanţa. Oamenii îi puneau pe funcţii celălalt partid aflat în coaliţia de guvernare. În dosar au fost puse nişte frânturi amestecate din nişte discuţii… Şi, din ce ştiu eu, dosarul de cercetare a costat foarte mult, toată ancheta, câteva milioane de euro, şi lucrurile s-au materializat şi într-o pagubă din banul public pentru că, din ce ştiu eu, din cei 39 de inculpaţi, cei care au fost angajaţi la vamă sau erau funcţionari publici, au primit deja 200-300 de mii de euro despăgubiri fiecare.
Rep.: Şi dumneavoastră?
L.M.: Eu, fiind civil, şi eu, alături de alţii din dosar – nu îi ştiu exact, nu ne cunoaştem foarte bine – , am depus o plângere la CEDO. În principiu, nu ar trebui să avem vreo surpriză, având în vedere deznodământul din instanţă, după 8 ani în care s-au acumulat atâtea energii negative (…) şi stresul acasă. (…)Privind în spate, pot spune că eu nu prea am trăit. Mă culcam cu gândul acesta, al dosarului, mă trezeam cu acest gând, cred că şi visele tot despre asta erau. Am avut şi câteva oportunităţi legate de muncă pe care nu am putut să le materializez, având în vedere anatema asta care se pune pe cineva care este prezentat la televizor ca fiind un mare inculpat…
Rep.: Câţi bani aveţi de gând să cereţi de la statul român după tot acest deranj?
L.M.: Deocamdată, am depus doar această plângere incipientă la CEDO. Urmează să văd ce şi cum. Oricum, nu am încredere în acest stat. Au fost şi mulţi care m-au în curajat să îmi reiau postul (cel de secretar general în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, post pierdut în momentul când a fost pus sub acuzare – n.r.), dar eu şi administraţia aceasta – nu mă refer la guvernul actual sau cel trecut, ci la modul general – nu cred că suntem compatibili.
Rep.: Şi împotriva celor care au instrumentat dosarul, ce aveţi de gând să faceţi?
L.M.: Cred că asta este interesant: dacă voi putea să mă întorc asupra lor, o voi face cu foarte mare plăcere, pentru că statul român, adică aparatul acesta de justiţie, este format, în general, din oameni normali. (…) Am avut, de fapt, pe pielea mea, că statul a avut sistemul imunitar care nu a lăsat „tumorile” astea să îşi facă de cap în ceea ce mă priveşte şi a dus dosarul către deznodământul care trebuia. Dar sunt cozile astea de topor care şi-au făcut de cap cu soarta oamenilor, care ar trebui să plătească.
Rep.: Aveţi idee ce fac respectivii în momentul de faţă?
L.M.: Am înţeles că tovarăşul… unul dintre ei a fost pensionat nu de mult şi cu o pensie consistentă, citeam că 17 mii de lei la vârsta de 50 de ani; celălalt încă evoluează cu graţie, dar din câte am înţeles pe la un birou din acesta de cooperare internaţională. În momentul în care voi ajunge într-o situaţie de a mă voi îndrepta împotriva lor, o voi face. Din ce ştiu eu, şansele nu sunt foarte mari.
Rep.: E greu să te lupţi cu procurorii?
L.M.: E greu.
Rep.: V-aţi gândit că poate respectivii chiar au fost convinşi că aţi făcut ceva rău?
L.M.: Ştiu şi eu? În momentul în care ei acuzau că eram preşedinte la o organizaţie, iar eu le spuneam că nu sunt, nu eram… era simplu de decelat toată acea construcţie pe care o făcuseră.
Vom reveni cu partea a doua a interviului, în care Laurenţiu Mironescu vorbeşte despre CERONAV, navigatori şi flotă.
A.C.
