Actrița Maia Morgenstern a anunțat că a renunțat, în scris, la dreptul de a se prezenta singură la concursul pentru postul de manager al Teatrului Evreiesc de Stat. Într-o amplă mărturisire, actrița vorbește despre presiunea de a lua o decizie rapidă, despre caietul de obiective și sarcini și despre ceea ce consideră a fi o necunoaștere profundă a realităților instituției pe care a condus-o.
Maia Morgenstern spune că decizia de a renunța a fost una dificilă și că a ales să o formuleze în scris pentru ca aceasta să rămână consemnată. „Am renunțat. Am făcut-o în scris, să rămână. Mi s-a cerut să îmi exprim opțiunea: fie merg mai departe, fie renunț”, mărturisește actrița.
Potrivit acesteia, miza era dreptul de a participa la concursul pentru funcția de manager al Teatrului Evreiesc de Stat, în cadrul procedurii de „concurs închis”. Morgenstern explică faptul că, în urma evaluării raportului de activitate prezentat la finalul mandatului său de manager, în 2020, nota obținută îi permitea să se prezinte singură la concurs, cu propriul proiect de management.
„Asta se întâmpla în anul de grație 2020. Nota pe care am obținut-o atunci [repet: 2020!!! Că nu există „capitals” (litere mari) la cifre] îmi conferă dreptul să mă prezint SINGURĂ la concurs. Singură. Cu proiectul de management scris pentru concurs”, afirmă Maia Morgenstern.
Actrița spune că a fost pusă în situația de a alege într-un timp foarte scurt între exercitarea acestui drept și renunțarea definitivă, în scris: „Las la o parte timpul scurt în care am fost anunțată intempestiv că trebuie să iau o hotărâre definitivă: ori mă folosesc de dreptul meu (subliniez), dreptul meu garantat prin lege, de a mă prezenta singură la concurs, ori renunț definitiv și în scris”.
Morgenstern vorbește despre presiunea resimțită în acele momente și spune că a considerat că o astfel de decizie nu poate fi luată „acum, acum, acum”: „Multă presiune a fost pusă pe mine: acum, acum, acum. Nu, nu pot «acum»! E o decizie mult prea serioasă, dincolo de orice orgolii sau joculețe de putere. Hei, nu suntem la UPU, primiri urgențe la Spitalul de Urgențe”.
Critici la adresa caietului de obiective și sarcini
Un punct central al mărturisirii îl reprezintă caietul de obiective și sarcini aferent Teatrului Evreiesc de Stat. Maia Morgenstern spune că a solicitat timp pentru a-l studia și că lectura documentului a determinat-o să își pună serioase semne de întrebare cu privire la modul în care sunt cunoscute realitățile instituției: „Am cerut timp să citesc ceea ce se numește (pe scurt) «caietul de sarcini». M-am îngrozit, cu desăvârșire, îngrozit”.
Actrița subliniază că documentele de acest tip au fost sau sunt disponibile în dezbatere publică și că nu consideră că informațiile pe care le face publice reprezintă un secret: „Nu, nu e niciun secret ce povestesc eu aici: caietele de obiective și sarcini se află/s-au aflat în dezbatere publică, oricine le poate citi. Le-am citit, scuze, studiat și m-am îngrozit, cum ziceam”.
În opinia sa, modul în care este construit caietul de sarcini pentru Teatrul Evreiesc de Stat indică o lipsă de înțelegere a specificului instituției: „Felul cum este alcătuit caietul de sarcini pentru TES denotă o profundă necunoaștere a realităților Teatrului Evreiesc de Stat. Necunoaștere sau ignorare?!”
Morgenstern pune sub semnul întrebării inclusiv gradul în care cei care au elaborat documentul cunosc activitatea concretă a teatrului: „Mă întreb când au fost specialiștii (compozitori de caiete de sarcini, de…) — când au fost dânșii ultima oară la TES? Sau prima oară? Sau «de câte ori»???”
„Oare știu distinșii specialiști că la TES se dau premiere, se joacă cu jandarmii la poartă?”
Actrița insistă asupra diferenței dintre indicatorii care pot fi trecuți în documente și realitatea dintr-o instituție culturală: „Oare știu distinșii specialiști că la TES se dau premiere, se joacă cu jandarmii la poartă? Ce simt actorii, colegii, întreaga echipă??? Acesta e numai un aspect…”
În continuarea mărturisirii sale,Maia Morgenstern critică ceea ce consideră a fi o abordare excesiv de centrată pe cifre, procente și indicatori: „Ah, sigur, asta nu contează. Nu se poate cuantifica și trece într-un tabel. Cu procente, cifre și date de implementare”.
Un alt aspect pe care actrița îl consideră relevant pentru specificul Teatrului Evreiesc de Stat este dramaturgia israeliană, despre care afirmă că nu ar fi menționată în document: „Niciun cuvânt (sau măcar silabă! Literă?! Fie ea și în «alfabetul ăla… stai, cum se cheamă?») despre dramaturgia israeliană. Căci, nu-i așa, vorbim despre Teatrul Evreiesc. De Stat”.
La finalul mărturisirii, Maia Morgenstern spune că toate aceste aspecte au contribuit la decizia sa de a renunța la concurs și de a face acest lucru în scris: „Și multe, multe altele. Care m-au făcut să iau decizia în scris. Am renunțat!”
Decizia actriței deschide astfel o nouă etapă în ceea ce privește conducerea Teatrului Evreiesc de Stat, în timp ce argumentele invocate de aceasta readuc în atenție o dezbatere mai amplă despre modul în care sunt evaluate instituțiile publice de cultură, despre criteriile de management și despre relația dintre indicatorii administrativi și specificul artistic al unei instituții.
A.V.
