Ideea că șoferii pot circula cu până la 59 km/h într-o zonă în care limita este de 50 km/h este una dintre cele mai răspândite interpretări din traficul rutier. Mulți conducători auto consideră că există o „toleranță” de 10 km/h acordată de Poliție și că, până la atingerea acestei valori, nu există riscul unei sancțiuni, potrivit Realitatea.net.
În realitate, lucrurile trebuie privite diferit. Limita de viteză rămâne cea înscrisă pe indicator, iar cei 10 km/h nu reprezintă o valoare care poate fi adăugată legal la viteza maximă admisă.
În localități, limita generală de viteză este de 50 km/h, dacă pe sectorul respectiv nu este stabilită o altă valoare prin semnalizare rutieră și în condițiile prevăzute de legislație.
Așadar, atunci când întâlnește un indicator cu limita de 50 km/h, șoferul trebuie să respecte această valoare. Nu există în Codul rutier o prevedere care să transforme limita de 50 km/h în 59 sau 60 km/h.
Confuzia apare din modul în care sunt stabilite sancțiunile pentru depășirea vitezei.
Pentru depășirea vitezei maxime admise cu anumite valori, legislația prevede sancțiuni progresive. Astfel, depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise reprezintă o abatere pentru care sunt prevăzute amendă și puncte de penalizare, atunci când viteza este constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De aici provine, în mare parte, expresia populară de „10 km/h toleranță”.
Termenul nu descrie însă o nouă limită legală. Este vorba despre pragul de sancționare prevăzut de legislație, nu despre un drept al șoferului de a circula cu încă 10 km/h peste viteza indicată.
59 km/h nu înseamnă că limita devine 59 km/h
Diferența este esențială.
Dacă pe un drum este stabilită limita de 50 km/h, aceasta rămâne limita maximă legală. Faptul că o anumită depășire intră într-o anumită categorie de sancțiuni nu schimbă limita de viteză.
Același principiu se aplică indiferent de valoarea indicată pe indicator. O limită de 30 km/h nu devine automat 39 km/h, iar una de 70 km/h nu se transformă în 79 km/h doar pentru că există anumite praguri de sancționare.
Prin urmare, „încă 10 km/h” nu trebuie confundat cu o marjă legală de circulație peste limita indicată.
Ce înseamnă, de fapt, marja de eroare a radarului
O altă confuzie apare atunci când este adusă în discuție precizia aparatului radar.
Cinemometrele utilizate pentru măsurarea vitezei trebuie să respecte cerințele tehnice și metrologice aplicabile. Normele stabilesc inclusiv erorile maxime tolerate ale aparatelor de măsurare.
Aceste valori nu reprezintă însă kilometri pe oră pe care șoferul îi poate adăuga la limita de viteză.
Cu alte cuvinte, eroarea maximă tolerată a unui aparat este o caracteristică tehnică și metrologică a dispozitivului, nu o „rezervă” pusă la dispoziția conducătorului auto.
De aceea, șoferii nu ar trebui să își calculeze viteza legală pornind de la ideea că pot adăuga atât pragul de sancționare, cât și o presupusă marjă suplimentară a radarului.
Radarul Poliției poate măsura viteza unei mașini aflate în mers?
Da. Faptul că autospeciala Poliției se deplasează nu înseamnă automat că radarul nu poate măsura viteza.
Normele de metrologie legală referitoare la cinemometre prevăd atât aparate care funcționează în regim staționar, cât și aparate capabile să efectueze măsurători în regim de deplasare al autovehiculului de patrulare.
Prin urmare, un radar instalat pe o mașină aflată în mișcare poate fi utilizat pentru măsurarea vitezei, dacă dispozitivul respectă condițiile tehnice și metrologice aplicabile și este utilizat în regimul pentru care este destinat.
Te poate înregistra radarul dacă autospeciala vine din sens opus?
Și această situație este înconjurată de numeroase mituri.
Simplul fapt că mașina Poliției se deplasează pe celălalt sens de mers nu înseamnă că radarul nu poate înregistra viteza unui autoturism care se apropie sau trece prin dreptul autospecialei.
Există cinemometre concepute pentru utilizarea în trafic și pentru măsurători efectuate în condițiile prevăzute de documentația și aprobarea aparatului.
În cazul unei sancțiuni, sunt relevante modul în care a fost efectuată măsurarea, aparatul utilizat, respectarea cerințelor metrologice și posibilitatea de identificare a vehiculului căruia îi este atribuită viteza constatată.
Prin urmare, afirmația potrivit căreia „dacă radarul vine din sens opus, nu are cum să te prindă” nu reprezintă o regulă generală.
De unde vine mitul celor 10 km/h
Explicația este relativ simplă: șoferii confundă limita de viteză cu pragul de la care intervine o anumită sancțiune.
Dacă limita este 50 km/h, iar legislația stabilește o categorie contravențională pentru depășirea cu 10-20 km/h, acest lucru nu înseamnă că șoferul primește oficial încă 10 km/h peste limita impusă.
Pragul de sancționare și viteza maximă admisă sunt două lucruri diferite.
Pentru conducătorii auto, regula cea mai sigură este, astfel, și cea mai simplă: dacă indicatorul arată 50 km/h, limita este 50 km/h.
Faptul că un șofer a auzit că „până la 59 nu pățește nimic”, că radarul ar avea o anumită toleranță sau că autospeciala trebuie să fie staționată pentru a putea măsura viteza nu reprezintă o bază legală pentru depășirea limitei.
În trafic, indicatorul stabilește limita, iar legislația stabilește separat condițiile și pragurile pentru sancționarea depășirilor.
D.A.
