Un an de muncă poate conta diferit la pensie, iar explicația ține nu doar de numărul total de ani lucrați, ci și de veniturile pentru care s-au plătit contribuții, de perioadele asimilate și de stagiul contributiv acumulat după pragul de 25 de ani. Legea pensiilor face o distincție importantă între stagiul de cotizare și stagiul de cotizare contributiv, iar această diferență poate deveni relevantă pentru persoanele care au avut pauze în carieră, transmite evz.ro.
Potrivit Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în vigoare integral din 1 septembrie 2024, numărul total de puncte realizat de o persoană este format din punctajele anuale și punctele de stabilitate.
Punctajul anual se calculează prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate într-un an calendaristic. Cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.
În 2026, valoarea punctului de referință este menținută la 81 de lei.
Asta înseamnă că un an lucrat nu are o valoare fixă, identică pentru toți pensionarii. Punctajul obținut în acel an depinde de veniturile care au constituit baza contribuțiilor și de regulile aplicabile perioadei respective.
Legea stabilește un stagiu minim de cotizare contributiv de 15 ani. Stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani, cu eșalonarea prevăzută de lege pentru femei până la atingerea acestui nivel.
Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a explicat că stagiul de cotizare nu trebuie confundat cu stagiul de cotizare contributiv. Stagiul de cotizare poate include, pe lângă perioadele contributive, și perioade asimilate sau anumite perioade necontributive recunoscute de lege.
Diferența devine importantă mai ales la acordarea punctelor de stabilitate.
Pentru stagiul de cotizare contributiv care depășește 25 de ani se acordă puncte de stabilitate.
Pentru perioada de peste 25 de ani și până la 30 de ani inclusiv se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada de peste 30 de ani și până la 35 de ani inclusiv se acordă 0,75 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada de peste 35 de ani se acordă un punct pentru fiecare an.
Fracțiunile de an sunt luate în calcul proporțional.
Prin urmare, un an suplimentar de activitate poate avea două componente: punctajul rezultat din veniturile pentru care s-au plătit contribuții și, dacă persoana a depășit deja pragul de 25 de ani de stagiu contributiv, punctele de stabilitate corespunzătoare perioadei respective.
O pauză în activitate nu trebuie privită automat ca un „an pierdut” în toate situațiile. Contează ce s-a întâmplat în perioada respectivă și în ce categorie este încadrată de lege.
Unele perioade în care nu s-au plătit contribuții sunt considerate perioade asimilate stagiului de cotizare. Printre acestea se numără, în condițiile prevăzute de lege, studiile universitare absolvite cu diplomă și serviciul militar. Concediul pentru creșterea copilului are, de asemenea, un regim distinct, în funcție de perioada în care a fost efectuat.
Aceste perioade pot fi valorificate la stabilirea pensiei în condițiile prevăzute de lege, dar nu sunt echivalente, în toate privințele, cu perioadele contributive.
D.A.
