Moştenirea lui Mazăre în Zona Peninsulară: ce e de făcut cu mastodontul de beton lăsat de izbelişte la doi paşi de statuia lui Ovidiu?

Primăria Municipiului Constanţa a lansat recent un chestionar pentru locuitorii din zona Peninsulară, prin care aceştia sunt invitaţi să elaboreze propuneri de dezvoltare urbană sustenabilă integrată. Conform anunţului, timp de doi ani, se vor organiza întâlniri periodice pentru identificarea problemelor și găsirea de soluții în vederea revitalizării centrului vechi al orașului.

Până când Primăria Constanţa se va dumiri ce este de făcut în cazul imobilelor lăsate în paragină de proprietari, în afară de măsura suprataxării, Focus Press aduce în atenţia administraţiei publice şi problema clădirilor care nu fac deloc sens într-un cadru care emană atâta istorie cum este Zona Peninsulară. Alături de clădiri cu valoare de patrimoniu, cu poveşti care ar trebui să fie atracţii turistice, în zona veche a urbei întâlnim şi câteva “accidente” arhitecturale moştenite de pe vremea mandatelor lui Radu Mazăre. Vorbim în primul rând despre clădirea urâtă, neterminată, care “se uită” către Muzeul de Istorie şi Arheologie. Este clădirea situată la numărul 4-5 pe strada unde îşi are statuie poetul Ovidiu, şi îi aparţine lui Ioannis Skantzikas, celebru în urbe pentru că figura în declaraţia de avere a fostului primar cu o datorie de 600 de mii de euro.

“Istoria” clădirii începe în 1997 , cand moştenitorii familiei Weintraub obţin o autorizație de construcţie de la Primăria Constanța, condusă la aceea vreme de Gheorghe Mihăieş. Doi ani mai târziu, familia în cauză vinde terenul către SC Total Art SRL, firmă care însă intră în faliment. Terenul şi clădirea începută ajung să fie vândute la licitaţie către Finans Bank. În 2006, clădirea, care începuse deja să devină o ruină, este din nou vândută , către SC Tomini Trading.

Câţiva ani mai târziu, şi Tomini Trading vinde clădirea şi terenul către EFG Leasing IFN, care la rândul ei vinde către Oro Invest SRL, unde, în sfârşit, dăm de reprezentantul Ioannis Skantzikas. Acesta a început, imediat după ce a preluat imobilul, demersurile în vederea finalizării lui. Astfel, investitorul a solicitat și a obținut de la Primăria Constanța certificatul de urbanism valabil doi ani de zile pentru reamenajări interioare și modificare față de imobil existent S+P+7E+M-alimentație publică și locuințe. Spera Skantzikas, la acea vreme, ca în 2019 să fie gata totul. Numai că am ajuns în anul 2020, iar clădirea este tot neterminată!

În condiţiile date, Primăria are două variante: fie discută cu investitorul, să grăbească lucrarea, eventual punându-i acestuia în vedere şi o reconfigurare a clădirii, aşa încât aceasta să cadreze cu restul imobilelor din zonă, fie ia decizia exproprierii pentru a duce la bun sfârşit lucrarea!

Până când vom afla care este soarta mastodontului din beton, lăsat în paragină, găsim util să atragem atenţia şi asupra altor două clădiri care, la fel, nu se încadrează în peisaj: sediul BRD (un imobil din sticlă), situat pe strada Arhiepiscopiei, şi sediul Astra Asig (beton, aluminiu şi sticlă), situat pe strada Danei.

Vom reveni pe acest subiect, cu precizarea că aceasta este o invitaţie la dezbatere, la fel ca şi cea în privinţa viitorului staţiunii Mamaia (detalii AICI).

Loredana MIHAI, A.C.

Citeşte şi: