La finele anului trecut a apărut o nouă lege în domeniul muncii, și anume Legea 367 din 19 decembrie 2022 privind dialogul social, care a înlocuit o lege mai veche, respectiv Legea 62/2011. Specialiștii susțin că ”varianta nouă” a legii dialogului social este extrem de prost concepută și cu multe lacune.
Potrivit specialiștilor din domeniul muncii, prin noua lege a dialogului social se dorește, pe deoparte, ca și angajatorii, și salariații să fie considerați ”parteneri” în egală măsură privind raporturile de muncă, însă, pe de altă parte, acest nou act normativ înclină balanța în favoarea sindicatelor, aspect care anulează, practoc, noțiunea de parteneri social.
Una dintre modificările importante din noua lege prevede că negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel putin 10 angajati/lucrători, precum și la nivel de sector de negociere colectivă, în condițiile în care vechiul normativ prevedea minim 21 de angajați.
În noua formă a legii apare noțiunea de ”grevă impotriva politicii sociale și economice a Guvernului” și în acest caz se poate ajunge la încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către angajați ca urmare a efectelor politicilor sociale sau economice care au condus la diminuarea unor drepturi prevăzute de contractele/acordurile colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective.
Asta s-ar traduce prin faptul că angajatorii trebuie să suporte întreruperea activităților pentru a le permite salariaților să protesteze împotriva măsurilor luate de guvern.
Ce spun avocații
În urma consultării avocatului Cătălin Niță, specialist în Dreptul Muncii, această nouă lege a Dialogului social este mai deficitară decât legea veche. Un exemplu ar fi competența instanțelor care soluționează conflictele de muncă.
”Conflictele de muncă, așa cum era prevăzut în vechea lege, erau de competența Tribunalului, fiind vorba despre un complet specializat. Noua lege nu mai spune nimic. Nemaifiind reglementată competența pentru conflicte de muncă în mod clar, se aplică normele prevăzute în Codul de procedură civilă, care nu stabilesc în mod dedicat competența pentru conflicte de muncă și stabilesc competența instanțelor în funcție de natura cauzelor sau după valoare. În cazul de față, nemaifiind stabilită competența soluționării litigiilor de muncă de către tribunale, competența se aplică potrivit normelor de procedură civilă care spun că toate cauzele neevaluabile în bani sunt de competența Tribunalului, pe fond, dar cele evaluabile în bani, cu o valoare de până în 200 dse mii de lei, sunt de competența judecătoriilor, pe fond, și în apel la Tribunal.
Dezavantajul, în taotă această poveste, este că la Tribunal există complete specializate care au asistenți judiciari, în timp ce la Judecătorie nu sunt asistenți judiciari și nici complete specializate. Cauzele sunt judecate de un judecător ”generalist”, ca sa zic așa, ca un medic de familie care le face el pe toate”. Practic, dispare noțiunea de complet specializat.
Este o lege făcută pe gennunchi și reglementează dezechilibrat relația dintre angajatori și sindicate”, a declarat avocatul Cărălin Niță.
Deși potrivit acestei legi, la negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă, părțile sunt egale și libere, se constată că sindicatele sunt ”mult mai libere” și ”mult mai egale”, în timp ce angajatorii, care sunt mai puțin liberi si chiar deloc egali, trebuie să fie ca o pajiște de ghiocei.
Daniel ALBU
Așa se întâmplă când legea este făcută de persoane care nu au lucrat deloc într-un mediu privat, competitiv și trăiesc într-o altă „bulă”… 🤦♂️