Neculai Vlad Soroceanu, fostul comandant al Poliției de Frontieră din cadrul Aeroportului Mihail Kogălniceanu, împreună cu Constantina Soroceanu, au deschis o serie de procese împotriva Primăriei Constanța, a primarului, dar și a companiilor Lidl România și Simco International Impex SRL, pentru terenul din zona Brick, pentru care administrația locală a autorizat o lucrare de racordare la rețeaua electriccă a noului magazin Lidl. Cei doi reclamanți au invocat și alte motive legate de același teren, mai multor companii cunoscute, invocând ”îmbogățirea fără justă cauză”.
Familia Soroceanu deține o cotă de proprietate de aproximativ 17% dintr-un teren situat în municipiul Constanța, pe strada Ion Roată nr. 3, în zona Brick, acolo unde, în primăvara acestui an, au fost demarate lucrările la noul magazin Lidl. Totul a pornit după ce Primăria Constanța a emis, la jumătatea lunii mai 2026, o autorizație care permitea realizarea unui branșament electric pentru viitorul magazin.
Nemulțumirile sunt legate, de această dată, de traseul cablurilor electrice și al săpăturilor aferente care ar fi urmat să traverseze și să afecteze terenul deținut în coproprietate de reclamanți.
Soții Soroceanu au considerat că le este afectat dreptul de proprietate și au cerut instanței să oprească de urgență lucrările printr-o cerere de suspendare/anulare a autorizației.
Ei au argumentat că, deși în trecut dăduseră la notar un acord pentru anumite lucrări, ulterior s-au răzgândit și au revocat actul. Astfel, ei au acuzat Primăria că a emis autorizația fără consimțământul lor actual.
De asemenea, au susținut că săpăturile și instalarea cablurilor subterane le vor afecta ireversibil proprietatea și le vor bloca folosirea normală a terenului.
Au pierdut pe fond și au de plătit cheltuieli de judecată
La începutul lunii iulie, Tribunalul Constanța le-a respins cererea de suspendare a lucrărilor. Judecătorii au motivat că familia Soroceanu deschisese deja în paralel un alt proces în care cerea anularea definitivă a autorizației, iar legea nu permite formularea mai multor cereri de suspendare în mod suprapus, pe căi diferite, pentru același act.
Pe lângă respingerea cererii, soții Soroceanu au fost obligați de instanță să plătească 10.000 de lei reprezentând cheltuielile de judecată către compania Simco International Impex SRL (unul dintre pârâți –n.r.).
Decizia nu a fost definitivă, iar reclamanții au atacat-o deja cu recurs. Dosarul a ajuns pe masa magistraților de la Curtea de Apel Constanța, unde urmează să se stabilească primul termen de judecată.
Un al doilea proces, cu mize de milioane de euro, anulat din cauza taxei de timbru
Într-o acțiune separată, deschisă la finalul lunii iunie tot împotriva Primăriei Constanța dar și a altor companii, familia Soroceanu a ridicat substanțial miza. Ei au cerut instanței să oblige autoritățile și firmele private la plata unor despăgubiri uriașe, în valoare totală de 1.886.425 de euro.
Acești bani au fost solicitați pentru fapte precum folosirea terenului fără consimțământ, lipsirea de folosință, îmbogățire fără justă cauză și daune morale.
Totuși, pentru ca un proces cu o cerere financiară atât de mare să se poată judeca, legea impune plata unei taxe de timbru proporționale către stat. Judecătorii au calculat că soții Soroceanu trebuie să achite o taxă de judecată de peste 214.000 de lei (aproximativ 43.000 de euro).
Pentru că reclamanții nu au plătit această sumă în termenul legal de 10 zile de la momentul în care au fost înștiințați și nici nu au cerut statului o scutire sau o eșalonare a plății (ajutor public judiciar), Tribunalul Constanța a decis, pe 28 iulie 2026, anularea întregii cereri de chemare în judecată.
Hotărârea de anulare nu este definitivă, reclamanții având posibilitatea să ceară o reexaminare a dosarului în termen de 15 zile. Detalii AICI.
UPDATE> Vă prezentăm în continuare punctul de vedere al familiei Soroceanu:
”În centrul disputei se află un teren înscris în CF nr. 258778: fosta alee a incintei industriale MOBITOM, astăzi drumul de acces către zona comercială Brick. Terenul nu aparține exclusiv LIDL. Este în coproprietatea mai multor persoane fizice și juridice: familia Soroceanu, TOMIS GENERAL CONTRACTOR, FIVE HOLDING, SIGMA TRADING, LIDL și alții. Familia Soroceanu deține aproximativ 17,28%.
Din alee industrială internă, acest drum a devenit, în timp, infrastructură pentru trafic public: mașini mici, clienți, pietoni, dar și vehicule grele care aprovizionează magazinele. Poliția Rutieră a descris-o oficial drept proprietate privată deschisă circulației publice: două benzi, carosabil de circa 7 metri, marcaj axial, indicatoare. Cu alte cuvinte, arată ca un drum public, dar este proprietate privată împărțită între mai mulți coproprietari — dintre care niciunul nu poate dispune de ea în mod exclusiv, fără acordul celorlalți.
Articolul afirmă că familia Soroceanu „a pierdut pe fond”. Această formulare poate crea cititorului impresia că instanța ar fi analizat legalitatea autorizației și ar fi constatat că aceasta este legală. În realitate, cererea de suspendare la care se referă articolul a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru un motiv strict procedural — existența unei alte acțiuni referitoare la același act administrativ. Instanța nu a tranșat definitiv, prin această soluție, legalitatea Autorizației de Construire nr. 235/15.05.2026. Hotărârea a fost atacată cu recurs, dosarul aflându-se acum pe rolul Curții de Apel Constanța.
Este adevărat că acțiunea prin care au fost solicitate despăgubiri în cuantum total de 1.886.425 euro a fost anulată pentru neplata taxei judiciare de timbru stabilite la peste 214.000 lei. Această soluție este însă una procedurală și nu reprezintă o hotărâre prin care instanța să fi analizat și să fi respins pe fond existența sau cuantumul prejudiciilor invocate. Valoarea solicitată cumula pretenții privind lipsirea de folosință a proprietății, utilizarea bunului comun fără consimțământul pretins necesar, pierderea unor venituri contractuale, deprecierea proprietăților, îmbogățirea fără justă cauză și prejudicii morale. Hotărârea de anulare nu este definitivă, reclamanții având posibilitatea de reexaminare.
Articolul rezumă situația spunând că familia Soroceanu ar fi dat inițial un acord și ulterior „s-a răzgândit”. Situația juridică este mai precisă. La 05.08.2024 au fost autentificate Declarația nr. 738 și Procura nr. 739. Ulterior, la 15.10.2024, Procura nr. 739 a fost revocată integral prin actul notarial nr. 966, iar punctul 1 din Declarația nr. 738, privind constituirea servituții de trecere, a fost revocat prin actul nr. 967. Motivul revocării nu a fost o simplă schimbare de opinie, ci constatarea că proprietățile familiei urmau să fie puternic afectate și că drumul de acces aflat în coproprietate urma să fie folosit aproape exclusiv în beneficiul proiectului LIDL. TOMIS GENERAL CONTRACTOR S.A. a fost notificată oficial asupra acestor revocări, notificările fiind primite la 31.10.2024. Nu discutăm, prin urmare, despre o schimbare verbală de opinie, ci despre acte notariale de revocare comunicate oficial înainte de solicitarea și emiterea autorizației de construire.
Dincolo de răspunsul la afirmațiile din material, există o serie de împrejurări documentate pe care articolul nu le menționează deloc și care, credem, sunt esențiale pentru înțelegerea de ansamblu a situației.
Cronologia rezultată din contractul de vânzare și din Cartea Funciară arată că TOMIS GENERAL CONTRACTOR a solicitat emiterea AC nr. 2 la 05.11.2024, figurând ca solicitant și proprietar al CF nr. 257156. La 20.12.2024, TOMIS a vândut CF nr. 257156 către LIDL România, iar la 23.12.2024, LIDL a fost intabulată proprietar exclusiv, cota 1/1. Abia la 08.01.2025 — după mai mult de 60 de zile, depășind termenul legal de 30 de zile — Primăria Constanța a emis AC nr. 2, pe numele TOMIS GENERAL CONTRACTOR, deși proprietarul intabulat al terenului era deja LIDL. Întrebarea pe care o adresăm Primăriei este firească: ce situație juridică a terenului a fost verificată la data de 08.01.2025 și în baza cărui titlu TOMIS a rămas titularul autorizației după ce LIDL devenise deja proprietarul intabulat?
La 08.01.2025, AC nr. 2 autoriza inclusiv „amenajare căi de acces rutier și pietonal”. Numai că, la acea dată, LIDL nu deținea încă nicio cotă din CF nr. 258778 — imobilul utilizat ca alee de acces. LIDL a dobândit cota de 18,08%, reprezentând 1.050 mp, abia prin Contractul nr. 638/10.04.2025, adică la aproximativ trei luni după emiterea AC nr. 2. Întrebarea este simplă: ce document concret dovedea dreptul juridic de acces al investiției la data de 08.01.2025, când acordul de servitute fusese deja revocat și notificat?
În CF nr. 258778 fusese notat un antecontract TOMIS–LIDL privind constituirea viitoare a unei servituți. Această notare — un simplu antecontract, nu o servitute constituită — nu conferea un drept de trecere definitiv. Ulterior, prin Contractul nr. 638/10.04.2025, LIDL a cumpărat efectiv o cotă din calea de acces, iar contractul prevedea și radierea promisiunii de la poziția C3 din cartea funciară. Solicităm clarificarea unui aspect pur documentar: când a fost solicitată și realizată efectiv radierea C3 și dacă, între timp, extrase CF în care continua să apară această promisiune au fost utilizate în alte proceduri administrative?
AC nr. 2 este emisă la 08.01.2025, dar apare notată în CF nr. 257156 abia prin încheierea nr. 12618/23.01.2026 — adică după aproximativ un an. Mai mult, în documentul de la OCPI apare o neconcordanță: actul este identificat ca „Act Administrativ nr. 2 din 08.01.2025″, iar în descriere figurează „autorizația de construire nr. 2 din 08.01.2026″. Poate fi o simplă eroare materială. Tocmai de aceea am solicitat clarificarea originii acestei mențiuni și identificarea persoanei care a cerut notarea autorizației după aproximativ un an de la emitere.
La 15.05.2026, Primăria Municipiului Constanța emite AC nr. 235 privind racordarea permanentă la rețeaua electrică a magazinului LIDL. În răspunsurile oficiale transmise familiei, Primăria a invocat Declarația nr. 738 ca dovadă a acordului coproprietarilor. Problema este că punctul nr. 1 al acestei declarații, referitor la constituirea servituții, fusese revocat încă din 15.10.2024, iar TOMIS fusese notificată la 31.10.2024.
Există și un fapt suplimentar relevant: înainte de AC nr. 235, LIDL a solicitat familiei Soroceanu un nou acord notarial, care urma să fie semnat de proprietarii înscriși în Cartea Funciară. Familia a refuzat. De aici rezultă o întrebare firească: dacă vechea Declarație nr. 738 era suficientă pentru lucrările de racordare electrică, de ce a mai fost necesară solicitarea unui nou acord notarial? Iar dacă nu era suficientă, cum a ajuns să fie invocată ulterior în procedura AC nr. 235?
Primăria fusese, de altfel, notificată anterior de familia Soroceanu că, în calitate de coproprietari ai căii de acces, doresc să fie informați cu privire la orice lucrări — întreținere, reparații, marcaje, branșamente la utilități — și că asemenea intervenții trebuie realizate cu respectarea drepturilor lor asupra terenului. Existența coproprietății și opoziția familiei față de intervenții fără acord nu erau, prin urmare, împrejurări necunoscute autorității.
Articolul nu menționează deloc problemele constatate în vara anului 2026 privind alimentarea electrică temporară a șantierului. Există însă documente oficiale.
În urma sesizării nr. 165692/09.07.2026, după ce familia notificase și avocații LIDL și Rețele Electrice, Poliția Locală Constanța a efectuat verificări la amplasament. Prin adresa oficială nr. R165692/23.07.2026, Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal a comunicat că, la verificarea din 17.07.2026, „branșamentul electric aerian improvizat fusese desființat anterior de către operatorul de distribuție a energiei electrice ENEL S.A.” Nu este o calificare a familiei Soroceanu — este formularea instituției publice.
LIDL nu a renunțat, astfel că a apărut un al doilea branșament. Familia a sesizat din nou, iar la verificarea din 02.08.2026 Poliția Locală a constatat că „branșamentul electric aerian improvizat fusese desființat anterior tot de către operatorul de distribuție a energiei electrice ENEL S.A.” Două sesizări, două verificări, două răspunsuri oficiale — ambele folosind sintagma „branșament electric aerian improvizat”.
Nu susținem că aceste documente demonstrează existența unui furt de energie sau a unei infracțiuni. Solicităm numai clarificarea: cine a executat instalațiile, cine le-a utilizat, ce alimentau și în baza căror documente au fost realizate.
Un detaliu suplimentar vine dintr-un proces civil. Într-o declarație consemnată în fața Judecătoriei Constanța, managerul de dezvoltare LIDL, Valentin Popescu, a declarat că pe 8 iulie 2026 a fost sunat de un coleg și rugat să vină la amplasament pentru a vedea ce se întâmplă cu „deconectarea electrică”. Declarația nu explică exact ce instalație era în cauză, dar confirmă că, în acea perioadă, problema alimentării electrice a șantierului era suficient de serioasă încât să fie chemat personal un reprezentant al LIDL. Această declarație nu vine din partea familiei Soroceanu — vine din dosarul instanței.
Familia a sesizat și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Prin adresa nr. 103026/29.07.2026, ANRE a transmis Rețele Electrice România reclamațiile nr. 93232/08.07.2026 și 98594/20.07.2026, solicitând verificarea urgentă pentru exploatarea instalațiilor „în condiții de siguranță și securitate” și pentru „evitarea oricăror accidente și pericole”. În răspunsurile ulterioare ale operatorului a fost consemnată, pentru verificarea din 22.07.2026, existența unei „extinderi neautorizate a instalației de utilizare”, iar beneficiarul a fost notificat să o înlăture. La controalele ulterioare, extinderea nu mai exista. Dincolo de fotografiile proprietarilor, instituțiile au confirmat existența unor probleme privind instalația electrică.
CF nr. 258778 este o proprietate privată aflată în coproprietate, dar deschisă circulației publice. Pe aceasta există indicatoare și marcaje rutiere. Familia Soroceanu sesizase Serviciul Siguranță Rutieră încă la 22.05.2026, precizând că nu își exprimase acordul pentru instalarea lor și solicitând documentele care au stat la baza realizării acestora. Prin adresa din 31.07.2026, Poliția Rutieră a comunicat că în evidențele sale nu figurează o solicitare pentru avizarea actualului sistem de semnalizare și că nu a fost emis un asemenea aviz. Rămâne de lămurit cine a dispus și în baza căror documente au fost realizate indicatoarele și marcajele pe o proprietate privată aflată în coproprietate.
AC nr. 2 autorizează „căi de acces rutier și pietonal”, iar în planșe există trasat un trotuar. Însă pe teren, în dreptul proprietății familiei Soroceanu, trotuarul distinct de carosabil nu este evident. Mai mult, apare o neconcordanță de dimensiuni: documentația vorbește de lățimi de circa 8,30–8,50 metri, în timp ce Poliția a măsurat 7 metri carosabil. Diferența de 1,3–1,5 metri trebuie să se regăsească undeva — trotuar, zonă verde, taluz sau poate pe terenul comun. Întrebarea nu este dacă LIDL trebuia să facă trotuar pe toată aleea, ci unde anume este amplasat traseul pietonal aprobat și pe ce proprietate se află în realitate.
La 14 august 2026, pe calea de acces comună, a avut loc un accident în care dl Neculai-Vlad Soroceanu a fost implicat în contextul manevrelor unui vehicul greu care deservea șantierul, venit să livreze elemente pentru structura publicitară de tip UNIPOL. Vehiculul nu a reușit să intre direct în configurația existentă și a manevrat pe CF nr. 258778, în zona unde nu există trotuar separat. Incidentul este consemnat în procesul-verbal nr. 600843/2026. Din acel moment, discuția despre lățimea căii de acces, lipsa trotuarului și circulația vehiculelor grele nu mai este una pur tehnică sau cadastrală — devine o problemă de siguranță publică.
În urma verificării sesizărilor formulate, Poliția a comunicat familiei că au rezultat indicii sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal, cauza fiind înregistrată în Registrul lucrărilor cu caracter penal sub nr. 1387592/17.08.2026. Precizăm foarte clar: această împrejurare nu înseamnă că LIDL, TOMIS, SIMCO, Primăria sau o anumită persoană au fost declarate vinovate ori că răspunsul Poliției individualizează persoana vizată. Înseamnă numai că, în urma propriilor verificări, Poliția a apreciat că există indicii care justifică continuarea cercetărilor.
Articolul îl identifică pe Neculai Vlad Soroceanu prin prisma unei funcții profesionale deținute anterior. Nu considerăm că acest element are relevanță pentru aprecierea legalității unei autorizații de construire sau a întinderii dreptului de proprietate. În aceste litigii, Neculai Vlad Soroceanu și Constantina Soroceanu acționează exclusiv în calitate de proprietari și coproprietari ai unor imobile afectate de investiția și infrastructura aferentă proiectului LIDL.
Nu cerem publicației să scrie că autorizațiile sunt ilegale. Nu cerem să scrie că cineva a falsificat documente. Nu cerem nici ca publicația să adopte poziția familiei Soroceanu în litigiile aflate pe rol.
Solicităm numai ca cititorului să îi fie prezentată și cealaltă parte a situației — o cronologie care cuprinde: revocări notariale comunicate înainte de autorizare; vânzarea terenului către LIDL înainte de emiterea AC nr. 2; emiterea AC nr. 2 pe numele TOMIS după intabularea LIDL; dobândirea cotei LIDL din calea de acces numai ulterior; obligația contractuală privind radierea promisiunii unei viitoare servituți; notarea AC nr. 2 în Cartea Funciară după aproximativ un an; invocarea Declarației nr. 738 — revocată parțial — în contextul AC nr. 235; două constatări oficiale privind branșamente electrice aeriene improvizate; intervenția ANRE pentru verificarea siguranței instalațiilor; lipsa avizului Poliției Rutiere pentru semnalizarea existentă; un accident produs pe calea comună de acces; și existența unor cercetări penale aflate în curs.
Aceste împrejurări nu stabilesc singure cine are dreptate. Dar demonstrează că litigiile familiei Soroceanu nu pot fi reduse la formula „un fost șef de Poliție s-a răzgândit și se judecă cu LIDL”. Toate înscrisurile menționate pot fi prezentate redacției pentru verificare independentă”.
Daniel ALBU
Citește și:
