Un bărbat din Constanța a fost reclamat la Poliție de către fosta soție că nu a mai plătit pensia alimentară copilului minor. În urma anchetei, acesta a fost trimis în judecată pentru abandon de familie, fiind condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare, iar printr-o acțiune civilă, a fost obligat la plata sumei restante. Însă, ulterior, fosta soție și-a retras plângerea, iar la apel, procesul penal a încetat, rămânând valabilă doar partea cu plata.
La sfârșitul anului 2022, judecătorii au stabilit în sarcina bărbatului, care avea calitatea de inculpat, pedeapsa de 8 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie. Decizia nu a fost definitivă și urma să se judece apelul depus de el. Individul a avut noroc, în sensul că fosta soție și-a retras plângerea, astfel că procesul a încetat pe latură penală.
În fapt, s-a reținut în esență că, în perioada februarie 2018 – februarie 2020, nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere datorată fostei soții, dar în folosul fiului lor minor, astfel cum fusese obligat prin sentinţa civilă din 31.03.2010, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 17.09.2010, în urma divorțului și stabilirii domiciliului copilului.
Chiar dacă bărbatul a precizat că a făcut plăți în perioada mai sus menționată, dar că i-a dat fratelui soției, în urma verificărilor nu au putut fi probate declarațiile.
Au fost efectuate verificări și la Inspectoratul Teritorial de Muncă, unde s-a constatat că a avut contracte de muncă în perioada respectivă, judecătorii precizând că putea să achite măcar parțial pensia alimentată, dacă nu integral, pentru a da dovadă de bună credință.
Astfel, judecătorii au decis condamnarea acestuia la 8 luni de închisoare, pentru abandon de familie, însă fosta soție și-a retras plângerea, iar el a scăpat de condamnare, la apel.
Ce înseamnă „abandon de familie“
Potrivit art. 378 din Noul Cod Penal, „abandonul de familie“ se referă la săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
- neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
- neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Liliana BELCIUG
