O femeie se judecă cu autoritățile, care refuză să-i radieze un autoturism ce nu mai există în materialitatea sa, întrucât a fost distrus. Autoritățile susțin că firma care s-a ocupat cu distrugerea nu are autorizație de funcționare, iar reclamanta a precizat că nu era obligația ei să verifice documentele firmei, ci, din contră, de ce i s-a permis acesteia să funcționeze fără autorizație? Acțiunea în instanță i-a fost respinsă, pe fond, deoarece a fost introdusă târziu. Urmează să se judece apelul, la Curtea de Apel Constanța.
În motivarea cererii, se arată că autoturismul a fost distrus și nu mai există în materialitatea sa, fapt ce rezultă din certificatul de distrugere din 19.05.2021, emis de o PFA.
Reclamanta a spus că, inițial, printr-un proces verbal, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea – Serviciul de Taxe şi Impozite Locale Tulcea a dispus radierea autoturismului în cauză. Ulterior, pârâta Instituția Prefectului a Județului Tulcea – Serviciul Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor a refuzat radierea din circulație, pe motiv că PFA-ul care a efectuat distrugerea nu ar fi autorizat.
Se precizează că reclamanta nu avea nicio calitate de a verifica autorizațiile operatorului economic care a efectuat distrugerea și nu are nicio vină că autoritățile au permis acestuia să funcționeze fără a fi autorizat.
De asemenea, ulterior, pârâta a repus în evidența fiscală autoturismul distrus și a calculat impozite în mod nelegal, deși bunul mobil nu mai există în materialitatea sa.
Se menţionează că reclamanta a enunțat un fapt negativ, și anume acela că autovehiculul nu mai există în materialitatea sa, ceea ce constituie prezumție legală. Prin urmare, dacă pârâtele pretind contrariul, trebuie să demonstreze că acest bun mobil mai există în materialitatea sa.
Femeia consideră inadmisibil să i se ceară să plătească impozite pentru un bun pe care nu îl mai deține nici în proprietate și nici nu mai are posesia efectivă a acestuia.
Prin întâmpinare, pârâta Instituția Prefectului Județului Tulcea – SRPCIV Tulcea a solicitat ca instanța să verifice, în raport de data depunerii cererii de radiere și data la care a fost refuzată, dacă cererea de chemare în judecată a fost depusă în termen, susținere pe care instanța o califică drept excepția prescripției, potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a apreciat că termenul de introducere al acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei este de șase luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data expirării termenului legal de soluționare a cererii, iar nerespectarea acestor termene face ca dreptul la acțiune al părții să se prescrie.
În speță, reclamanta a primit, în data de 27.04.2022, adresa nr. 340/RP/27.04.2022, prin care s-a răspuns la solicitarea de radiere. Astfel, de la această dată începe să curgă termenul de prescripție de șase luni pentru sesizarea instanței. Or, în speță, reclamanta a sesizat instanța în data de 15.05.2023, ulterior termenului legal de prescripție, chiar și al termenului de un an, reglementat de art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004. Prin urmare, introducerea acțiunii în data de 15.05.2023 a fost efectuată cu nerespectarea termenului de prescripție de șase luni.
În data de 3.11.2023. Tribunalul Tulcea i-a respins cererea. Decizia nu a fost definitivă, iar apelul se va judeca la Curtea de Apel Constanța. Aici, încă nu a fost stabilit un termen de judecată.
Liliana BELCIUG
