Reforma companiilor de stat, anunțată recent de premierul Ilie Bolojan, vizează o restructurare amplă a unui sector care, potrivit oficialului, a generat pierderi de aproximativ 14 miliarde de lei în ultimii ani. În centrul acestui plan se află atât eficientizarea companiilor neperformante. Printre exemplele oferite de premier se numără și Petrotrans SA.
În cazul Petrotrans, Ilie Bolojan a afirmat: “ (…) Acolo unde companiile nu mai au viitor, le închidem treptat și ordonat. Cazuri precum CFR Marfă sau Petrotrans arată de ce această reformă nu mai poate fi amânată. Nu mai putem accepta situații în care companii aflate în faliment de ani de zile continuă să consume bani publici. Petrotrans este o companie aflată în faliment din 2007, care nici astăzi nu este lichidată complet, dar care a continuat să genereze costuri pentru stat, inclusiv plăți anuale pentru active care există doar pe hârtie”.
Referitor la situația Petrotrans, a intervenit și viceprim-ministrul Oana Gheorghiu, care a afirmat, prin intermediul unei postări: “(…) o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piață, ferită de transparență, ferită de orice control extern”.
“Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public”, a spus Gheorghiu.
“Nu, nu e ficțiune. E România de astăzi. Vorbim de o rețea care număra la un moment dat 1.800 kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere (benzină, motorină, țiței). Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică reală”, a continuat viceprim-ministrul, care a oferit și succesiunea deciziilor care au condus la situația Petrotrans de azi:
“ – Anul 1996: Guvernul desființează entitatea care opera conductele și o absoarbe în Petrom. Însă uită să o scoată din lista privatizărilor în masă. Pe RASDAQ se tranzacționează acțiunile unei companii inexistente. Oameni reali cumpără și vând titluri la o entitate fără ștampilă, fără manager, fără existență juridică. Nimeni nu răspunde.
- Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte. Preferă tăcerea în schimbul mitei. Afacerea continuă.
- Anul 2001: Intră în schemă un echipaj al Secției 5 de Poliție București. Dintr-un furt cu bidonul devine o industrie organizată.
- Anul 2004: Hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate. Pagubă estimată: peste 80 de milioane de euro.
Statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului.
- Anul 2005: O ordonanță a guvernului reorganizează sectorul. Petrotrans SA e desemnat operator licențiat, dar concesiunea nu îi este atribuită. Fără concesiune, Petrotrans SA nu poate opera. Mai mult, e obligată să cedeze o parte din patrimoniul propriu către o altă companie de stat, fără nicio compensație.
- August 2005: Activitatea Petrotrans SA încetează. Nu din cauza pieței și nu din cauza managementului, ci din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit niciodată.
- Anul 2007: Faliment: niciun angajat, rețeaua distrusă fizic, stocul de produse nevandabil.
- Anul 2012: Curtea Supremă condamnă 56 de persoane — 34 de polițiști și 2 jandarmi — pentru complicitate la furt. Paguba declarată oficial: 150.000 de euro. O cifră absurdă față de zecile de milioane furate anual în perioadele de vârf.
Urmează 19 ani de procedură de faliment.
În 12 ani, lichidatorul recuperează 7,3 milioane de lei din vânzarea de vehicule, vagoane cisternă, conducte dezafectate la fier vechi. Unele terenuri trec prin 60-70 de runde de licitație. Prețul scade cu peste 60% față de evaluare. Tot nu se găsesc cumpărători.
Anul 2019: Lichidatorul depune raportul final. Cer închiderea procedurii. La ședința creditorilor, cineva votează împotrivă. Cine oare? Tocmai Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care are de recuperat un procent de 0,0021% din creanțe (în cuantum 6.959 lei).
O instituție a statului blochează închiderea falimentului unei companii a statului, în detrimentul altor instituții ale statului.
- Anul 2026: Compania încă există juridic. Procedura continuă. Și statul plătește în continuare 27.960 de euro pe an pentru o conductă pe care hoții au furat-o și pe care nimeni nu a semnat hârtia de radiere.
Creditorii au primit: 0 lei.
Creanțe nerecuperate: 329 milioane lei (probabil dublu, dacă am ajusta la valoarea de azi)”.
“Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori:
- în 2005 când statul i-a retras operarea fără compensație;
- în 2007 când a intrat în faliment;
- și în 2019 când lichidarea a fost blocată din interior.
În fapt, ea nu mai există din 2005. În acte, ea încă există în 2026.
La fiecare moment relevant din această poveste, lipsa de decizie a costat mai mult decât ar fi costat chiar și cea mai proastă decizie posibilă.
Iar ei vin astăzi și încearcă să ne fraierească cu sloganul „nu ne vindem țara”.”, adaugă Oana Gheorghiu, cu referire, desigur, la PSD.
M.M.
Citește și:
