În actualele condiții privind campania de vaccinare anti COVID, tot mai multe persoane s-au programat pe platforma specială, în vederea imunizării. Angajatorii, la rândul lor, au făcut liste cu salariații din categoria celor cu risc, care doresc să se vaccineze, pentru a-i programa. Au fost, însă, și cazuri când angajaților li s-a impus să se vaccineze, obligat-forțat, dacă nu vor să fie dați afară.
Deși Codul Muncii nu prevede obligativitatea de a urma vreun tratament sau terapie în cazul angajaților, unor persoane, chiar și din județul Constanța, li s-a impus de către angajatori, fie de la stat, fie de la privat, să fie supuși procesului de vaccinare anti-COVID. Cei mai mulți dintre ei au acceptat, de teamă să nu-și piardă locurile de muncă, deși în realitate nu voiau să se vaccineze. Pe adresa de email a redacției am primit mai multe sesizări din partea unor astfel de salariați, care au preferat să li se păstreze anonimatul, asta pentru a nu avea probleme în relațiile cu superiorii.
Am încercat să obținem un punct de vedere oficial de la colaboratorul nostru, avocatul Cătălin Niță, din Baroul București, specialist în Dreptul Muncii, cu privire la legalitatea sau, mai exact, nelegalitatea acestei măsuri abuzive, a obligării personalului din subordine să se vaccineze, împotriva propriilor convingeri ale fiecăruia.
Ce spune avocatul Cătălin Niță:
”Angajatorul NU are dreptul să ia măsuri disciplinare sau de natură a-l discrimina pe un salariat pe motiv că refuză vaccinarea împotriva virusului SARS-Cov2!
Potrivit Codului Muncii “orice discriminare față de un salariat, prin asociere, hărțuire sau fapta de victimizare, bazată pe orice act sau fapta de deosebire, excludere, restricție sau preferință, care au că scop sau că efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii este intezisa”.
În conformitate cu Legea 95/2006, privind reforma în sănătate, pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, pacientului i se solicită acordul scris, ulterior informării la un nivel științific rezonabil pentru puterea de înțelegere a pacientului, cu privire la natură și scopul tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
Prin urmare este evident că pentru a se vaccina, salariatul (care astfel este și pacient devreme ce ar fi supus unei proceduri medicale) are dreptul la informare și implicit dreptul de a acceptă sau nu orice tratament, fie și dacă vorbim de un vaccin, iar medicul are întreagă răspundere atunci când nu obține consimțământul prealabil și informat al pacientului, drept care dealtfel este instituit și prin Legea 46/2003 cu privire la protecția drepturilor pacientului.
În acord cu aceste reglementări, condiționarea unui pacient, în orice mod, pe motiv că refuză să ia parte la o procedura medicală cu care nu este de acord, constituie un abuz din partea unității medicale și/sau a medicului, dar și un act de discriminare comis de angajator față de salariat dacă pe un asemenea motiv limitează în orice mod dreptul la muncă al al acestuia.
Nu în ultimul rând, plecând de la premisele unei astfel de conduite vădit discriminatorii ce s-ar putea manifestă direct sau indirect de către angajator, conduită care în sine este cu desăvârșire interzisă, trebuie reținut că potrivit art. 247 din Codul Muncii, abaterea disciplinară există doar dacă salariatul comite o față cu vinovăție (intenție sau culpă) în legătură cu serviciu sau în timpul serviciului și prin care încalcă fie o lege, fie o normă de reglementare internă legal instituită la nivel de angajator.
Concluzionând, în legătură cu situația în care unii angajatori condiționează încheierea ori executarea unui raport de muncă, rezultă că un angajator comite o nelegalitate majoră în cazul în care îi interzice salariatului să presteze muncă pe motiv că nu s-a vaccinat, dreptul la muncă și dreptul la a acceptă sau refuză o procedura medicală fiind în sine un drept inalienabil incusiv din perspectiva Constituției României, care prevede la art. 15 și respectiv la art. 34 că cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile prevăzute de lege și de constituție, inclusiv sub aspectul dreptului la muncă și al dreptului la tratament medical liber consimțit”.
Mai pe scurt, orice persoană trebuie să-și dea consimțământul pentru orice act medical, iar dacă nu este de acord, nimeni nu o poate constrânge să urmeze vreun tratament, fie el și vaccinul anti-covid.
Se vehiculează, de ceva timp, în spațiul public, faptul că, în curând, vor fi îngrădite o serie de drepturi și libertăți în cazul persoanelor care refuză vaccinarea, din diferite motive. Ei bine, unele dintre aceste limitări sunt firești, cum ar fi călătoria într-o altă țară care impune vaccinarea și dovada acesteia, înainte de a intra în țara respectivă. Însă este doar un exemplu care ține de politica țării respective, însă, la noi în țară, niciun drept nu poate fi condiționat de acest vaccin.
Daniel ALBU
