În inima Capitalei, Palatul Suțu nu este doar o clădire-simbol, ci și locul unde se păstrează una dintre cele mai prețioase mărturii ale istoriei orașului: documentul său de atestare. Între zidurile palatului, trecutul prinde viață prin acte medievale, domnitori și opere de artă recuperate în ultimul moment din fața distrugerii. Palatul Șuțu protejează una dintre cele mai valoroase mărturii ale trecutului: aici se află hrisovul din 1459 al lui Vlad Țepeș, actul de atestare documentară a Bucureștiului.
Într-un tablou care protejează una dintre cele mai valoroase mărturii ale trecutului, se află actul care consfințește prima mențiune documentară a Bucureștiului. Istoricul Cristian Giosan explică faptul că un astfel de document reprezintă „cea mai veche hârtie pe care o avem și pe care este scris numele Bucureștiului”.
Este vorba despre un hrisov datat 20 septembrie 1459, emis în cancelaria lui Vlad al III-lea Basarab, cunoscut în istorie drept Vlad Țepeș, domnul Țării Românești. Documentul nu este doar o simplă mențiune administrativă, ci certificatul de naștere al Capitalei, o mărturie care leagă orașul de epoca medievală și de una dintre cele mai puternice figuri ale istoriei românești.
Dar Palatul Suțu nu înseamnă doar începuturi. El este și un spațiu al recuperării memoriei, al unor istorii care au fost la un pas să fie pierdute definitiv.
Una dintre expozițiile care atrage atenția vizitatorilor este dedicată Domnilor Mavrocordați, parte a patrimoniului Muzeului Municipiului București. Povestea domnilor din secolul al XVIII-lea, Nicolae, Ioan și Constantin Mavrocordat este reconstituită prin documente și obiecte care ilustrează influența lor asupra Moldovei și Țării Românești. Reformatori și diplomați, aceștia au lăsat o amprentă profundă asupra organizării administrative și culturale a epocii.
Expoziția aduce în prim-plan și fragmente de patrimoniu salvate din fața distrugerii. Un exemplu dramatic este cel al bisericii Mănăstirii Văcărești, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat de la începutul secolului al XVIII-lea, demolată în 1986. Înainte de dispariția completă a ansamblului, a fost derulat un amplu program de recuperare, în urma căruia au fost salvate fragmente valoroase, inclusiv fresce.
Două dintre acestea pot fi admirate astăzi în palat. Prima, „Floriile”, surprinde un moment esențial din calendarul creștin, în timp ce a doua, încărcată de simbolism, explorează tema genezei creștinismului și a botezului ca moment de trecere și transcendere, prin lege și iubire, către adevăr.
O altă piesă remarcabilă provine de la o biserică din Popești-Leordeni, ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prăbușită în urma cutremurului din 1977. Lucrarea a fost recuperată din moloz și restaurată cu grijă, devenind astăzi un exemplu rar de artă murală în ulei. Specialiștii subliniază că, la acea vreme, tehnica uleiului atinsese un nivel avansat, iar această operă este considerată una dintre cele mai vechi de acest tip păstrate până în prezent.
Dincolo de colecțiile sale, Palatul Suțu impresionează și prin propria istorie. Este una dintre cele mai vechi reședințe aristocratice din București și unul dintre puținele edificii care s-au păstrat aproape neschimbate timp de peste un secol și jumătate. Construit între 1833 și 1835 de Costache Suțu, după planurile arhitecților Conrad Schwink și Johann Veit, palatul reflectă rafinamentul epocii.
Interiorul a fost reamenajat în 1862 de sculptorul și decoratorul Karl Storck, care a creat celebra scară monumentală desfășurată în două brațe. Jocul de perspectivă este amplificat de o oglindă adusă de la Murano, montată strategic pe peretele frontal și încadrată elegant. Deasupra acesteia, medalionul sculptat în lemn al Irinei Suțu, soția proprietarului, veghează simbolic asupra întregului spațiu.
Astăzi, Palatul Suțu nu este doar un muzeu, ci un loc unde trecutul Bucureștiului poate fi înțeles în profunzime, de la prima sa mențiune documentară până la fragmente de artă salvate din ruină, fiecare piesă spunând o poveste despre identitate, pierdere și recuperare.
Alexandra VASILE, corespondență specială de la București
