Am avut un președinte care urmărea evenimentele “cu atenție și îngrijorare”. Acum avem unul care face exces de “calm” în discursurile sale. Urmăresc și eu tot cu atenție, îngrijorare, dar calmă, spectacolul politic în derulare. Nu mă mai mișcă tâmpeniile politicienilor, mi-am înăbușit patima asta de când PNL a decis, a doua oară, să se “mărite” cu PSD la o rundă de alegeri.
Bănuiesc că vă mai amintiți de episodul când PNL își rupea cămașa de pe el urlând că PSD e corupt, e “ciuma roșie”, fură, bate și înșală. Rareș Bogdan, transferat din TV la PNL, în semn de mulțumire că se implicase până până peste cap în campania electorală, făcea spume la gură: “Să dispară PSD, să, să, să…”. Și l-am crezut.
S-au terminat alegerile, a urmat șocul pentru votanții PNL: PNL s-a luat de braț cu PSD, ba chiar s-a pus și pe liste comune cu PSD, să intre în Parlamentul European. A fost momentul (2024) când mi-am pierdut cumpătul într-un interviu cu un liberal și am uitat de reguli și toate cele. L-am certat pe om în direct. I-am reproșat că liberalii și-au trădat și mințit electoratul, că și-au bătut joc de votanții de dreapta, de votul meu… Am regretat incidentul.
Un an de zile, liberalul cu pricina nu mi-a mai vorbit. Asta n-a fost dramă; acum, unii de pe la USR au închis ambasada comunicării cu mine, dar nu-i bai, toate vin și trec. Ca și ei, ca și funcțiile… Timpul le reglează pe toate. Dar să revin la liberali: spuneam că n-a fost dramă că un an nu a vorbit cu mine un liberal. “Dramă” era altceva: că după atâția ani încă mai aveam naivitatea să cred discursuri politice și să nu înțeleg că, dacă “binele națiunii și stabilitatea țării” o vor cere, adversarii politici tradiționali se vor pupa pe gură și vor face guverne împreună.
Am depășit momentul, nu m-a mai surprins nimic din ce a urmat. Poate doar candidatul Călin Georgescu – de fapt, nu el neapărat, ci votanții lui, cei care cred în limba veche, apă, aer, energie, tuneluri dacice.
Dar să revin la PNL. Nu am să mă lansez, filosofic, în vreo analiză a evenimentelor din ultima perioadă, fiindcă acum, la cald, s-ar putea să o greșesc de numa’-numa’. În schimb, admir (ironie, sarcasm -n.r.) reapariția lui Rareș Bogdan. Nu mai rupe cămașa de pe el, nu mai urlă că PSD e corupt, acum a devenit “înțelept”. Zice că PNL știa cu ce hal de partid se aliază la guvernare (PSD adică), de aia poate că n-ar fi rău ca PNL să se mai gândească puțin și, “pentru binele țării”, să nu plece în opoziție. Să stea la guvernare, să găsească alt premier. E-he!, politica asta! Știți vorba aia: “câinele nu pleacă de la măcelărie”?!
Bine, PNL a votat să intre în opoziție. Dar, chiar și-așa… Rareș Bogdan, Cătălin Predoiu… încă niște nume… Înțelegeți voi? Or să fie “paria” partidului, o să îi toace deontologii și activiștii, îi vor pune la zid, în timp ce – pe de altă parte – vor scrie osanale despre “sfântul” Ilie Bolojan care a vrut să facă reforme, dar n-a vrut PSD. Ce ironie! Sfântul care a stat la masă cu PSD în Guvern. Dar asta se șterge acum. Până data viitoare.
Alexandra CUCU
