Precedentul care stabileşte limitele: Poliţiştii locali nu-i pot sancţiona pe cei care refuză “invitaţia” de a se prezenta la sediul lor, în cazul încălcării unei norme rutiere

0
15553

Polițiștii locali nu pot sancționa contravențional o persoană care refuză să se prezinte la sediul Poliției Locale, în urma încălcării unei norme rutiere. Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, într-o speță, dacă polițistul local are atribuții în a sancționa, în baza Legii 61, de exemplu, proprietarul unui autovehicul care a parcat neregulamentar și care nu s-a prezentat la sediul Poliției Locale, în urma invitației făcute de polițistul local.

Articolul 2, pct.31 din Legea 61 prevede „Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul Poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu; fapta fiind sancţionata cu amendă de la 100 lei la 500 lei”.

Pe deoparte, după cum se poate observa, articolul în discuție face referire la sediul POLIȚIEI, adică Poliția Națională, nicidecum Poliția Locală care nici nu exista ca instituție în momentul intrării în vigoare a acestei legi, aplicată, în general, de serviciile rutiere sau de ordine publică ale MAI.

Pe de altă parte, odată cu apariția Legii 155 din 2010 prin care a fost înființată Poliția Locală, legiuitorul a prevăzut ca, potrivit art. 20 alin. (1) lit. g): ”poliţistul local are dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori dacă sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală”.

După cum se vede, cele două legi au puncte comune și se ”suprapun”, la un moment dat, până când intervine instanța, precum în speța de mai jos, unde judecătorii fac diferențieri între atribuțiile celor care le aplică.

Caz concret

O astfel de speță a fost analizată de Înalta Curte, după ce, inițial, aceasta s-a aflat pe rolul unui tribunal. Mai exact, Tribunalul Timiș a reținut că o persoană a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 (adusă în discuție mai sus), reţinându-se în sarcina sa că, la o anumită dată și oră a refuzat să dea relaţii sau să se prezinte la sediul Direcţiei Poliţiei Locale Timişoara la invitaţia justificată a organelor de poliţie locală, în calitate de proprietar al unui autoturism oprit voluntar în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă” pe o stradă din municipiu.

Concluzia instanței: doar cei de la Rutieră pot sancționa parcarea neregulamentară

Instanța a constatat că fapta nu intră sub incidența Legii 61, invocată în procesul-verbal întocmit de polițistul local, ci este prevăzută de dispoziţiile art. 39 raportat la art. 102 alin. 1 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Cu alte cuvinte, doar polițistul rutier putea întocmi un astfel de proces-verbal. A fost, astfel, încălcat principiul legalităţii stabilirii şi sancţionării contravenţiilor, cu cele două componente ale sale, respectiv legalitatea prevederii faptei ce constituie ilicit şi legalitatea sancţiunilor.

Prin urmare, Instanţa constată că a avut loc o vătămare a drepturilor persoanei în cauză, acesteia fiindu-i aplicată o sancţiune aferentă unei alte contravenţii decât cea corespunzătoare faptei reţinute în actul sancţionator.

În urma dezbaterilor s-a concluzionat faptul că poliţistul local nu are competenţa de a încheia procese verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61 din 1991, întocmite ca urmare a neprezentării la sediul poliției locale a proprietarului unui vehicul care a fost oprit neregulamentar, în urma invitației făcute de polițistul local, după cum s-a concluzionat în urma întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din data de 17 decembrie 2020.

Opinia Institutului Național al Magistraturii (INM)

”Considerăm corectă cea de-a doua opinie din cele enumerate la pct. 32.1, cu următoarea remarcă: nu greșita încadrare a faptei justifică anularea procesului verbal de contravenție ci faptul că, raportat la competențele poliției locale, invitația la sediul poliției era nejustificată, astfel încât latura obiectivă a contravenției prevăzute de art. 2 pct. pct. 31 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, nu este îndeplinită.

Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, constituie contravenție refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identităţii sale sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Rezultă din datele problemei, că invitația la sediul poliției a fost adresată de polițistul local proprietarului unui vehicul oprit neregulamentar (aceeași ar fi situația și dacă invitația ar fi făcută deținătorului mandat al vehiculului). Deși procesele verbale de constatare a contravenției nu specifică expres scopul invitației1, rezultă cu evidență că acesta constă în identificarea autorului contravenției rutiere.

În acest punct devine incidentă Decizia RIL nr. 11/2017 prin care Înalta Curte a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

Problema de drept dezlegată de Înalta Curte prin această decizie a apărut în circumstanțe identice cu cele care stau la baza prezentei probleme de drept, respectiv polițiști locali au constat săvârșirea unor contravenții rutiere și, pentru identificarea autorilor, au solicitat proprietarilor sau deținătorilor mandatați ai vehiculului comunicarea identității persoanei căreia i-au încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice; pentru că nu au primit relațiile solicitate, polițiștii locali au aplicat sancțiunile contravenționale prevăzute de lege.

În cuprinsul dispozitivului se afirmă cu claritate că doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice (sublinierea noastră, OCD) iar din cuprinsul considerentelor rezultă cu claritate că polițistul local nu are această competență.

Or, dacă nu este competent să facă o astfel de solicitare, invitația la sediul poliției este evident nejustificată deoarece este determinată tocmai de acest scop.

Este regretabil că poliștii locali își atribuie încă această competență și este surprinzător că instanțele au încă practică judiciară neunitară asupra acestei chestiuni.

Se impune însă o observație: Decizia RIL nr. 11/2017 este consonantă cu Decizia RIL nr. 9/2015 privind legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de OUG nr. 195/2002, în sensul că ambele s-au întemeiat pe următorul raționament: Legea poliției locale nr. 155/2010 este lege specială în raport cu OUG nr. 195/2002 și reglementează cu caracter de excepție competența polițiștilor locali în domeniul rutier; or, excepțiile sunt de strictă interpretare iar dacă legiuitorul nu prevede expres (ambele decizii folosesc chiar noțiunea de ”vid legislativ”), polițistul local nu poate avea alte competențe decât strict cele prevăzute prin lege.

O interpretare bazată pe intenția legiuitorului ar fi putut ajunge, probabil, la altă concluzie. După pronunțarea Deciziei RIL nr. 9/2015, legiuitorul a intervenit și a modificat dispozițiile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, dând expres în competența polițiștilor locali constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis; de asemenea, a stabilit dreptul polițiștilor locali de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

Dacă și legiuitorul va fi la fel de coerent și consecvent ca Înalta Curte, este de așteptat o nouă intervenție legislativă care să dea în competența poliției locale și constatarea contravenței prevăzută de dispozițiile art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, ceea ce ar conduce la încetarea efectelor Deciziei RIL nr. 11/2017.

Pentru aceste considerente, propunem următorul răspuns:

Procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61 din 1991, întocmite ca urmare a neprezentării la sediul poliției locale a proprietarului unui vehicul care a fost oprit neregulamentar, în urma invitației făcute de polițistul local, sunt nelegale și urmează să fie anulate.

Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ

Opinia este în sensul celei exprimate de către formatorul INM, cu precizarea că soluţia ar trebui să vizeze faptul că poliţistul local nu are competenţa de a întocmi astfel de procese verbale.

Observaţii primite din partea curţilor de apel şi opiniile exprimate în cursul dezbaterilor

Cu unanimitate participanţii au agreat soluţia propusă de formatorul INM, cu menţiunea făcută de către doamna judecător Gabriela Bogasiu, Vicepreședinte ÎCCJ. În concluzie, soluţia adoptată urmează a fi aceea că poliţistul local nu are competenţa de a încheia procese verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61 din 1991, întocmite ca urmare a neprezentării la sediul poliției locale a proprietarului unui vehicul care a fost oprit neregulamentar, în urma invitației făcute de polițistul local”, se arată în raportul INM, citat de clujust.ro.

Revenind la parcarea neregulamentară, polițiștii locali pot aplica amenzi numai dacă mașinile sunt staționate pe trotuare sau pe spațiile verzi. Pe arterele rutiere nu au competențe în acest sens.

Daniel ALBU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.