Preotul Eugen Tănăsescu pregătește sute de studenți de la Universitatea Maritimă din Constanța pentru viața la bordul navei: „Este o împlinire”

Evoluţia lumii marinăreşti este una foarte dinamică, iar echipajele la bordul navei au început să devină din ce în ce mai mixte. Industria maritimă este o industrie supusă globalizării. Apele navigabile acoperă aproximativ trei sferturi din suprafața Pământului, acestea fiind secole la rând casa navigatorilor care, izolați de uscat, se confruntă cu felurite probleme. Presiunea psihologică generată de izolare, de lipsa contactului cu uscatul, cu familia, cu prietenii și mediul în care muncesc aceștia, își pune puternic amprenta asupra identității culturale. Echipajele aflate la bordul navelor sunt formate din navigatori de diverse naționalități, culturi şi religii. Diferențele culturale sunt o provocare ce trebuie luată în considerare atunci când vorbim de exploatarea optimă și sigură a navei. Un raport de analiză a unor accidente produse în lumea transporturilor maritime a scos la iveală că multe dintre acestea s-au întâmplat din cauza diferențelor culturale între membrii echipajului.

Oceanele sunt esențiale pentru transportul maritim, punând în legătură oameni din întreaga lume. Transportul maritim atinge astăzi cifre de afaceri impresionante. Navele maritime transportă marfă în toate colțurile lumii. Comerțul mondial și transportul maritim sunt elemente fundamentale pentru susținerea creșterii economice. Numai că oboseala din cauza programului încărcat, managementul necorespunzător al navei, salariile inegale sau mici, echipamentele vechi sau insuficiente, politicile de siguranță ale companiei, politicile de recrutare, sunt factori care pot afecta siguranța maritimă din punct de vedere al echipajului.

Studenții de la Universitatea Maritimă din Constanța (UMC) sunt pregătiți pentru viața la bordul navei chiar de către lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu, absolvent al Institutului de Marină Civilă. Încă din timpul studenției a avut o chemare religioasă mai profundă și după un moment de introspecție și de meditație preotul Tănăsescu a decis să-şi urmeze chemarea către Dumnezeu, pentru a-i deveni slujitor. Astfel, după ce a terminat Institutul de Marină s-a înscris la Facultatea de Teologie. Atunci când nu slujește enoriașilor, preotul Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, predă Multiculturalism la Facultatea de Navigație și Transport Naval.

Cursul a fost introdus în 2010 de către Organizaţia Maritimă Internaţională la toate facultățile de profil din lumea marinărească. Lectorul universitar îi învață pe studenții de la UMC cum să comunice eficient, dar și cum să rezolve conflictele interculturale la bordul navei. De exemplu, de la chestiuni de gastronomie pot începe războaie civile la bordul navei dacă mâncarea nu este bună. Barierele culturale duc la creșterea stării de anxietate, tensiune și chiar conflicte. Cursul vorbește despre identitatea umană și despre ce suntem noi, cum interacționăm, cum învățăm să ne ascultăm unul pe altul, cum învățăm să supraviețuim unor eventuale disensiuni care apar la bordul navei. Studenții sunt foarte interesați de curs. Unii sunt curioși, alții mirați, iar alții bucuroși că pot învăţa cum să facă faţă cu succes unor situaţii dificile la bordul navei.

Lectorul universitar Eugen Tănăsescu ne-a împărtăşit faptul că „nu te poţi urca la bordul navei dacă eşti claustrofob, dacă eşti prea emotiv și dacă nu ai atracţie spre studiu”. Cum a ajuns preotul Eugen Tănăsescu să predea studenţilor? Ce se poate întâmpla la bordul navei? Ce bariere lingvistice au experimentat navigatorii până în prezent și cum le-au depășit? Care sunt cauzele conflictelor la bordul navei? Cu ce naționalități au interacționat românii la bord? Ce este metisajul cultural? La ce se referă icberg-ul cultural? Sunt doar câteva întrebări la care găsiți răspuns în cadrul interviului Focus Press.

Multiculturalismul înseamnă a empatiza sau a încerca să-l înţelegi pe celălalt, cum să treci peste stereotipii, prejudecăți, egocentrism, dar și cum să supraviețuiești fizic şi cultural la bordul navei. Navigatorii se confruntă uneori şi cu probleme de adaptabilitate la bordul navei. Discutăm despre un curs extrem de necesar care ar merita introdus și la alte facultăți din România.

„Unele accidente în lumea transporturilor maritime au avut loc din cauza diferențelor culturale între membrii echipajului”

Reporter: Vă rog să ne vorbiți cum a fost trecerea de la marinar la slujitor al Domnului. Dumneavoastră ați absolvit Institutul de Marină Civilă din Constanţa, Facultatea de Teologie de la Universitatea Ovidius și studiile postuniversitare de Jurnalism Multimedia la Universitatea Bucureşti.

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Teologia face parte din latura umanistă, dar şi multiculturalismul ca disciplină universitară. Cursul a fost introdus în lumea marinărească în 2010 de către Organizaţia Maritimă Internaţională, pentru că evoluţia lumii marinăreşti este una foarte dinamică şi echipajele la bordul navei au început să devină din ce în ce mai mixte. Nu s-a mai mers pe ideea că fiecare ţară cu flota ei naţională. Astfel, cei care se numesc marinari au trebuit să navigheze sub diferite pavilioane, în diferite colţuri ale lumii, având colegi la bordul navei de diverse naționalități și diverse culturi. Astfel, s-a constatat că pentru a exploata în siguranță nava este nevoie să se introducă un curs de multiculturalism. Un element foarte important la bordul navei este comunicarea dintre membrii echipajului. Nu mă refer numai la comunicarea verbală, la ceea ce au ei să-și spună în plan profesional, ci și la atmosfera de la bord în cadrul echipajului. Astfel, s-a ajuns la concluzia că trebuie introdus acest curs. Eu am absolvit Facultatea de Teologie în 2001. Am absolvit mai înainte Institutul de Marină Civilă, așa se numea pe atunci, în 1996. Am avut o întâlnire cu rectorul Universității Maritime, domnul prof. Cornel Panait, care a avut ideea de a aborda această temă studenților. Am avut o întâlnire și cu Înalt Preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a binecuvântat cu mare drag această inițiativă. Cine se poate pricepe mai bine la lumea culturală, dacă nu și preoții? Astfel, împreună cu cei doi lideri, a trebuit să pun la punct un curs de multiculturalism. Cursul exista elaborat în linii mari la nivel internațional. L-am pus la punct și a fost adus în atenția studenților. Actualmente predau și la specializarea de licență și la nivel de master. Sunt două cursuri care au cam aceeași temă. Cursul de la master este puțin mai complex și se numește “Cultură, Culte și Civilizație”. Cei de la master trebuie să înțeleagă la un nivel mai profund relațiile interumane la bordul navei, de unde vine cultura fiecăruia, cum se formează identitatea culturală, chestiuni care la nivel de licență se studiază mai sintetic, mai pe scurt. Acest curs vine să răspundă nevoii de comunicare eficientă între membrii echipajului. Analiza unor accidente în lumea transporturilor maritime a scos la iveală că unele accidente s-au produs din cauza diferențelor culturale între membrii echipajului. Nu era simpla neînțelegere lingvistică, ci atitudini ce izvorau din identitatea culturală, felul în care te raportezi la superiori, felul în care comunici în cadrul echipajului. Chiar și religia are un rol important, pentru că ține de sărbători, de cum vezi munca în timpul sărbătorilor. Unii oameni sunt mai religioși, alții sunt mai puțin religioși, alții nu sunt deloc religioși. Toate aceste elemente culturale se întrepătrund și avem de-a face cu o comunitate totuși închisă. Este vorba de 20-40 de oameni care stau o perioadă destul de lungă, luni de zile, la bordul navei și se văd și comunică numai ei între ei. Mai este și o presiune psihologică dată de această izolare, de lipsa contactului cu uscatul, cu familia, cu prietenii. Mediul respectiv își pune amprenta asupra identității culturale și este nevoie mare de acest curs. S-a constatat că introducerea pilot a acestui curs, în câteva centre universitare mari, a dat rezultate foarte bune. Studenții au putut să aprofundeze și să înțeleagă ceea ce se întâmplă. Astfel, cursul a fost introdus la toate facultățile de profil din lumea marinărească. Lumea marinarilor este o lume multiculturală. Poate că industria maritimă, alături de industria IT, este cea mai globalizantă industrie a planetei. Constanța este un oraș portuar. Întotdeauna noi am fost văzuți, cel puțin în România, ca locul pe unde intră civilizația occidentală. Marinarul când vine aici aduce și marfa, dar aduce cu el și elemente culturale identitare. Presa ajută foarte mult și este o industrie foarte globalizantă, dar până la presă marinarii trebuie să exploateze în condiții de securitate și eficiență nava care transportă marfa sau pasagerii.

„După ce am terminat Universitatea Maritimă m-am înscris la Teologie”

Rep.: Dar cum a fost trecerea de la marinar, la slujitor al Domnului și acum la profesor?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Încă din timpul studenției am avut această chemare religioasă mai profundă și după un moment de introspecție și de meditație am decis să nu mai continui și să-mi urmez chemarea către Dumnezeu, pentru a-i deveni slujitor. Așa că după ce am terminat Universitatea Maritimă m-am înscris la Teologie. După ce am absolvit și Teologia și am devenit preot a urmat intrarea în câmpul pastorației credincioșilor. Într-un oarecare context frumos s-a reluat legătura și cu Universitatea Maritimă pe care o absolvisem cu profesorii de acolo. Domnul rector Panait a avut o idee, o viziune, iar eu am discutat-o cu Prea Sfințitul Teodosie și așa am ajuns să și predau la Universitatea Maritimă. A contat foarte mult că sunt și un om al comunicării. Cu presa mă știu. Sunt și purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului și probabil că a contat și asta foarte mult. Eu am să mulțumesc și presei pentru aportul acesta. Așa am ajuns să susțin acolo acest curs de multiculturalism.

„Le mulțumesc din plin celor care m-au ajutat și m-au adus să fac acest lucru, domnul rector Panait și Înalt Prea Sfințitul Teodosie”

Rep.: Ce înseamnă Universitatea Maritimă pentru dvs.? Câți studenți urmează în prezent cursurile dvs.?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Universitatea este un loc drag. Am studiat cu plăcere acolo. A fost o lume care m-a format. Mi-aduc aminte cu drag de toți profesorii pe care i-am avut. Mi-aduc aminte cu drag de vremurile când se făcea școală pe rupte, dar și acum se mai face. Nivelul de pregătite în Universitatea Maritimă este unul foarte înalt. Noi nu am apucat vremuri așa interesante cum este acum, cu simulator naval. Studenții chiar învață pe simulatoare cum se conduce nava. Pe vremea noastră începuse să ia avânt lumea calculatoarelor. Noi am fost un fel de pionieri. Am început să dezbatem aceste sisteme integrate IT care intră la bordul navei. Lucrurile au evoluat foarte mult. Baza materială a Universității Maritime este una foarte bună. Se face și acum școală pe rupte la universitate ca și pe vremea mea. De câte ori mă duc acolo mă simt ca la mine acasă. Cinci ani mi-am petrecut timpul studiind și buchisind în ale marinăriei. Mă întorc întotdeauna cu drag acolo și mă bucur că și studenții sunt foarte interesați de curs și mai ales relația cu profesorii. Unii sunt curioși, alții mirați, alții deschiși, alții bucuroși că sunt acolo între dânșii și este o relație foarte frumoasă. Este o împlinire. Pentru mine cursul aceasta cu multiculturalismul pe care îl predau la UMC este o împlinire. Le mulțumesc din plin celor care m-au ajutat și m-au adus să fac acest lucru, domnul rector Panait și Înalt Preasfințitul Părinte Teodosie. Ierarhul Tomisului a înțeles din prima despre ce este vorba, pentru că păstorind într-un oraș al marinarilor nu avea cum să nu știe ce înseamnă în linii mari viața marinărească.

„Universitatea oferă și specializări pentru posturile de la uscat în transportul maritim”

Rep.: Cum sunt studenții acum și câți aveți în prezent la cursurile dvs.?  

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Studenția a rămas cam ca pe vremea mea. Sunt studenți foarte aplecați către studiu, alții caută să rezolve repede problema diplomei. Din fericire nu am văzut studenți care să fie delăsători și asta m-a bucurat. Nici pe vremea mea nu prea erau. Este una dintre putinele universități din România unde dacă oamenii intră chiar vin să facă școală, pentru că nu te școlarizezi degeaba într-un domeniu așa de specific. Ei devin la bază ofițeri maritimi. Universitatea oferă și specializări pentru posturile de la uscat, posturi portuare, management portuar, tot ce înseamnă activitatea de la uscat în transportul maritim. Dată fiind pandemia, cursurile se desfășoară online. Am rămas surprins plăcut când, la primul curs pe care l-am avut, erau 120 de studenți online și așteptau acolo să vadă cu ce se ocupă multiculturalismul. În total ei sunt peste 200 de studenți. Ei sunt învățați cu materii mai tehnice. Facultatea este una extrem de tehnică. Învățăm cum se conduce nava, management, legislație maritimă, comunicare, sisteme electronice și tot ce înseamnă chestiune tehnică. Deși suntem online, avem discuții foarte interesante. Seminariile decurg în weekend. Am constatat cu surprindere că am sâmbete foarte interesante cu studenții. Ei sunt foarte preocupați de fenomenul acesta. Cursul vorbește despre identitatea umană și despre ce suntem noi și cum interacționăm, cum învățăm să ne ascultăm unul pe altul, cum învățăm să supraviețuim unor eventuale tensiuni, probleme, disensiuni care apar la bordul navei, pentru că apar și acestea. Suntem un bagaj identitar cultural. Într-o colectivitate mai apar și neplăceri, discuții și polemici. Cursul este pregătit să răspundă acestor metode de îmbunătățire de trecere peste problemele acestea. Avem discuții foarte interesante chiar și în weekend. Mă așteptam ca în weekend studenții să fie mai relaxați, dar nu. Ei vin și discutăm chestiuni serioase.

„Am avut studenți cu restanțe”

Rep.: Sunteți un profesor exigent? Sunt studenți care au restanțe.

Lect. univ. dr. Asta nu știu să vă spun. Am avut studenți cu restanțe, dar nu din cauza mea. Nu pentru că i-aș fi picat eu.  

„Eu încerc să-i încurajez. Seminariile sunt foarte interesante”

Rep.: Care a fost motivul?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Unul din motive a fost absenteismul. Din diverse motive unii absentează. Se întâmplă. Când îi treci absent în catalog înseamnă că au pierdut examenul și vin la reexaminare sau la restanță. Acesta este unul din motive. În general este un curs la care ar fi și păcat să nu știi. Nu sunt elemente așa de grele. Vorbim despre noi ca oameni. Poate că nu am citit cursul din scoarță în scoarță, pentru că nu ne-a interesat, dar multe din chestiunile din curs sunt chestiuni de viață. Trebuie să găsești în tine niște răspunsuri când vorbim despre toleranță, prejudecată. Cum trecem peste stereotipii, prejudecăți, egocentrism, fiecare cu neamul lui, cu tradiția lui. Cred că aceste răspunsuri se pot găsi și în noi măcar de un 5. Eu încerc să-i încurajez și le spun studenților că nu sunt un profesor care stau cu sabia pe masă și la prima greșeală îl trimit acasă. Eu cred că rolul profesorului este să fie un pedagog, un om care să transmită, să invite la studiu și să abordeze o metodă de studiu dinamică, iar studenţii să înțeleagă ce se predă. Seminariile sunt foarte interesante. La seminar abordezi tema de la curs și o discuți, o diseci, o pui în contexte de viață în practică. Ce se poate întâmpla la bordul navei? Eu sunt român majoritar creștin (cum este profilul cultural al țării noastre, cu o anumită cultură plecată de la cei șapte ani de acasă, plecată și din școală și din societate) și mă întâlnesc cu un filipinez, un indian sau un chinez, care sunt din partea cealaltă a planetei și care au cu totul și cu totul altă tradiție culturală. Foarte interesant și tot timpul râdem la curs este atunci când spun că eschimoșii se salută prin atingerea nasului. Noi dacă am face treaba aceasta ni s-ar părea o chestiune de intimitate, dar ei așa se salută. Sunt chestiuni care nu se întâmplă în alte culturi și care la noi sunt normale. De exemplu, în lumea asiatică (Japonia, China) cel inferior nu îl înfruntă pe cel superior. Este un respect. Ei se salută prin aplecarea trupului, o formă de reverență pe care noi am pierdut-o. Noi avem alte forme de salut. Sunt chestiuni peste care nu se trece. Atunci când povestim lucrurile acestea studenții rămân pe gânduri, pentru că la bordul navei poți să faci o chestiune înțeleasă greșit. Le-am dat exemplul unui accident. Superiorul a comandat subalternului ceva, iar el a văzut că nu este bună decizia, dar pentru că bagajul lui cultural îi spunea că nu trebuie să-ți înfrunți superiorul, indiferent ce ar fi, așa venise el cu învățătura de acasă, i-a scăpat din vedere că la bordul navei poți să ai un dialog cât de cât democratic. El nu a comentat. Efectul a fost că a pus nava pe uscat. Adică nava a eșuat dintr-o simplă chestiune culturală. Așa era educația lui. Nu a îndrăznit să comenteze decizia superiorului, pentru că așa era în tradiția lui culturală. Sunt zone unde se întâmplă treaba asta. Noi nu o avem, ci ne-am mai democratizat. Noi avem o criză a comentariilor, a opozițiilor, a răstălmăcirilor. În alte culturi, în special cele asiatice, nu este așa. Omul acela, fiind probabil timorat și de atitudinea superiorului, nu a îndrăznit să comenteze decizia. Nu i-a spus superiorului că este greșită operațiunea pe care vrea să o facă și au ajuns cu nava pe uscat.

“Nu trebuie să te uiţi la colegul tău de muncă musulman ca la un terorist. Nu ai putea să stai la bordul navei dacă eşti claustrofob”

Rep.: Ce înseamnă să fii preot și profesor în România anului 2020, în contextul pandemic?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Sunt mulți profesori, mai ales cei din facultățile de la Teologie. Mai sunt preoți profesori și pe la alte specializări. Să știți că la curs nu prea se vede calitatea de preot. Rar când ajungem în zona asta și discutăm religie. Le spun de la început multora că sunt și preot, dar nu facem uz de chestiunea asta, pentru că nu vrem să facem un curs de religie. Scopul cursului nu este să predau religie. Există cursul „Cultură, Culte și Civilizație” şi învățăm marile elemente identitare ale marilor religii, pentru că te poți urca la bordul navei și să fii acolo cu un hindus, un musulman, un budist. Trebuie să știi aceste religii, ce presupun în mare, ca să nu te trezești spunând nu știu ce. După ce se muncește la bordul navei există și o zonă de timp liber. Echipajul socializează, stă la masă, la un grătar, povestesc cum este la ei sau la noi. Sărbătorile sunt marile momente de inter-religiozitate la bordul navei. Echipajul petrece sărbătoarea cum poate el acolo, izolat, în mijlocul mării. Este bine să cunoşti ce înseamnă islam, budism, pentru că apoi apar stereotipiile şi prejudecăţile cum că toţi islamicii sunt terorişti. Nu este adevărat. Nu trebuie să te uiţi la colegul tău de muncă musulman ca la un terorist, pentru că nu este terorist. Terorismul este o extremă foarte gravă a lumii islamice. Trebuie să înţelegem treaba asta. Mulţi studenţi nu au pregătirea teologică. Cine vine studiind Teologia la Marinărie? Asta este şi mirarea pentru mulţi. Ce caută un preot acolo? Le spun câteva elemente în general ca să ştie cu ce se ocupă religia, ce înseamnă religia, prin ce se defineşte o religie, ca să nu ne trezim făcând confuzii că Dumnezeu este una, credinţa este alta şi religia este alta. Discursuri de genul acesta arată că nivelul cultural teologic este destul de scăzut. Nu ne propunem să scoatem nişte teologi. Încercăm să le oferim studenţilor nişte elemente de bază, de cultură generală şi asupra lumii religioase. La bordul navei mai importantă decât religia este cultura gastronomică. La bordul navei mănânci din mâinile a unu sau doi bucătari. Dacă tu eşti european şi îţi găteşte un asiatic, el ştie să gătească într-un fel şi tu eşti învăţat să mănânci altfel. De la chestiuni de gastronomie pot începe războaie civile la bordul navei, dacă mâncarea nu este bună. Nemulţumirile pot fi foarte mari. Tradiţia gastronomică este foarte importantă. Este important să înţelegem cui gătim, ce gătim, ce vrea fiecare. Trebuie să mulţumeşti gusturi diferite, tradiţii diferite, etnii diferite. Gastronomia este o problemă mult mai importantă decât religia, pentru că este mijlocul de subzistenţă primară. Munceşti, discuţi, dar trebuie să mai şi mănânci din când în când. Contează foarte mult ce ţi se pune pe masă. Nu poţi să mergi la supermarket dacă nu-ţi convine mâncarea. Primul supermarket este la sute de kilometri distanţă. Cu ce te duci până acolo? În acest curs vorbim şi despre elemente de gastronomie. În general vorbim despre interculturalitate în toate formele ei. Oamenii interacţionează la bordul navei mult mai aproape şi există această apăsare, elementul de închidere, de echipaj închis. Nu poţi să schimbi colegul. Imaginaţi-vă că aveţi o disensiune cu un coleg de muncă, v-aţi certat pentru un şurub sau o hartă şi staţi tensionaţi. La uscat este simplu. Întorci spatele celuilalt şi ai plecat acasă. Dacă te sună este bine, dacă nu te sună nu îl suni nici tu şi rămâneţi cumva spate în spate. La bordul navei a doua zi te vezi cu el. Când ieşi din cabina ta te întâlneşti cu el pe hol. Ce faci în acel moment? Viaţa te pune în faţă vrînd-nevrînd. Atunci trebuie să ai aptitudini de dialog intercultural de a rezolva conflicte. O parte a cursului este dedicată rezolvării conflictelor interculturale, iar acestea sunt baza tuturor conflictelor. De multe ori şi la uscat ne certăm din cauza diferenţelor de opinii. Diferenţele de opinii sunt diferenţe de viziuni culturale. Şi cultura organizaţională este o cultură. Sunt multe forme de cultură şi domeniul este foarte vast, foarte amplu şi foarte important. După ce le adresez întrebarea studenţilor se lasă un moment de reflecţie în curs. Cum ne întâlnim a doua zi? Ce facem? Începem să dezbatem, discutăm şi studenţii ajung de multe ori la concluziile din curs. Asta înseamnă că studenţii au o pregătire suficientă de viaţă, înţeleg cum trebuie şi au venit unde trebuie. Trebuie să ai şi chemare pentru aşa ceva. Nu ai putea să stai la bordul navei dacă eşti claustrofob, dacă eşti apăsat prea tare de dorul de familie, dacă eşti frământat de tot felul de probleme personale care îţi răvăşesc viaţa şi dacă nu ai o oarecare tărie de caracter. Dintotdeauna marinarii au fost văzuţi nişte oameni tari de caracter. Mă bucur când, împreună cu ei, găsim soluţiile care sunt chiar în curs. Nici nu trebuie să le explic prea mult, pentru că ei deja le-au înţeles. Studenţii au nevoie de puţină ghidare.

“Eu aş introduce cursul acesta şi în alte facultăţi”

Rep.: Din cursul pe care îl predați studenților înțelegem că “industria maritimă este o industrie supusă globalizării. La bordul navelor, echipajele sunt alcătuite din navigatori de diverse naționalități. Diferențele culturale sunt o provocare ce trebuie luată în considerare atunci când vorbim de exploatarea optimă și sigură a navei. Echipajele la bordul navei sunt, astăzi, în cea mai mare parte a lor, o mixtură de persoane de diferite naționalități, culturi, niveluri de educație”. Cum îi ajută pe viitorii navigatori cursul pe care îl predați la Universitatea Maritimă din Constanța?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Îi ajută să se cunoască ei între ei şi să se pună puţin şi în locul celuilalt. De asta avem nevoie şi la uscat. Eu aş introduce cursul acesta şi în alte facultăţi, pentru că trăim într-o lume globalizantă. Şi la uscat vin elemente culturale din alte părţi ale planetei pe care le îmbrăţişăm mai mult sau mai puţin. Asta ne formează opinii, iar opiniile ne poziţionează unii faţă de alţii. La bordul navei, multiculturalismul înseamnă a te deschide către celălalt, a te pune puţin în locul celuilalt, a empatiza sau a încerca să-l înţelegi ca să ştii cum să comunici eficient. Una din cerinţele unei comunicări eficiente este să-l cunoşti pe cel căruia i te adresezi. Dacă nu îl cunoşti, dacă nu îl înţelegi, dacă nu ştii cine este nu vei putea să-i vorbeşti pe înţelesul lui. Este foarte important să vorbeşti pe înţelesul lui. Mai sunt câteva tehnici de comunicare la bordul navei. Întotdeauna trebuie să te asiguri că persoana de lângă tine a înţeles foarte bine ce i-ai zis. Exemplul anterior pe care vi l-am dat a fost un eşec. Din cauză că superiorul nu s-a asigurat, nu a înţeles bine, celălalt de teamă sau din apăsare culturală nu a ripostat. Problema nu a fost înţeleasă şi a ieşit un dezastru. Tot timpul trebuie să te asiguri că tot ceea ce ai spus s-a înţeles, iar pentru asta trebuie să cunoşti ce ai de făcut. Cursul acesta îşi propune să transmită studenţilor că nu sunt singuri. Asta ar fi bine să reflectăm şi la uscat. Nu suntem singuri în societate de capul nostru. Nu facem ce vrem. Ideea că suntem stăpâni pe viaţa noastră este bună, dar nu facem ce vrem cu ea. Într-o societate trebuie să mai faci şi ce trebuie. Cursul acesta ne ajută să ne cunoaştem unii pe alţii, să ne tolerăm unii pe alţii, dacă avem mari diferenţe culturale, începând de la cultura gastronomică şi continuăm cu elementele religioase şi cu elementele de zi cu zi. Cursul ne ajută să ne cunoaştem unii pe alţii. Nu neapărat în sensul de a ne accepta, dar să ne cunoaştem ca să comunicăm eficient. Scopul principal al industriei marinăreşti este să transporte marfă sau pasageri din punctul A în punctul B, în condiţii de maximă siguranţă, iar asta este foarte important când sub tine ai 7-8 km de apă şi până la primul port este tot atât sau poate sunt mult mai mulţi kilometri. Ce faci acolo? Trebuie să supravieţuieşti şi fizic şi cultural, pentru că există uneori şi probleme de adaptabilitate într-un mediu aşa de închis cum este cel la bordul navei. Într-o discuţie cu cineva, dintr-un anumit punct de vedere, am asemănat echipajul marinăresc cu o mănăstire. Există aceleaşi reguli impuse din exterior. Nu vine fiecare cu regula lui de acasă. Este o regulă foarte clară. Deosebirea este că aici ofiţerii fac şcoală şi se pregătesc pentru aceste reguli şi trebuie să le cunoască. Mediul este închis, lucrul este foarte disciplinat. Există un program foarte clar. Nu merge să repari motorul mai târziu, ci când se strică, pentru că trebuie să funcţioneze. Sunt tot felul de cerinţe destul de serioase şi este o disciplină oarecum monahală și pentru că trebuie să ai și o oarește abstinență. Nu mă refer în sensul intim, ci în sensul că trebuie să îți mai oprești pornirile tale culturale indiferent care ar fi ele. Mi-a povestit, la un moment dat, unul din colegii de la facultate care navigă că a avut un coleg care seara intra în cabină și dădea drumul la maxim la muzică. O săptămână a avut de furcă până i-a explicat că nu poți să transformi vaporul în discotecă și să își pună căști. Problema aceasta o avem și la uscat atunci când vecinul de bloc scoate boxa pe geam. Ce te faci când ai un astfel de om la bordul navei? O navă cam seamănă cu un bloc. Are hublouri, etaje. Ce te faci când vecinul de bloc intră în cabină și dă drumul la maxim la muzică și tu trebuie să te odihnești, pentru că peste câteva ore intri în cart. Adică ai un program de muncă, un program de odihnă, un program de somn. Este foarte disciplinat programul la bordul navei.

„La bordul navei mai există șocul cultural”

Rep.: Ce informații ar trebui să conțină un curs de multiculturalism?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: În primul rând trebuie să explice ce înseamnă fenomenul cultural, să dea câteva coordonate despre elementele de identitate culturală. Cum suntem noi din punctul nostru de vedere, cum ne formăm opiniile, părerile. Trebuie să învățăm despre comunicare. Cum comunicăm? Ce este comunicarea interpersonală, interculturală? Apoi discutăm despre barierele comunicării interpersonale și interculturale, ceea ce nu ne lasă să comunicăm eficient. Aici avem problemele care sunt întâlnite și la uscat: stereotipii, prejudecăți. La bordul navei mai există șocul cultural. Adică atunci când te trezești, la un moment dat, într-un mediu cultural total diferit de al tău. Să presupunem că un marinar român se urcă la bordul unei nave unde există echipaj majoritar filipinez, asiatic, care nu este din lumea lui. Este posibil să intre în șoc cultural, să nu se poată adapta, să nu se poată înțelege, să i se pară o răzbunare a sorții, a lui Dumnezeu. Este foarte important când la bordul navei ai un coleg de acelaşi neam cu tine. Îmi povestesc colegii foarte bucuroși că au avut colegi români în echipaj. Uneori este un ideal şi o bucurie să îți dai seama că, în nu știu ce față a pământului, te urci la bordul navei și mai auzi de un român când ai toate șansele să nimerești toate națiile pământului. Este foarte important să ne dăm seama de aceste bariere și să învățăm să le trecem. Ce tehnici avem ca să îmbunătățim comunicarea la bordul navei? Asta presupune și lucrul cu noi. Sunt chestiuni și de psihologie și de teologie. Sunt chestiuni de viață până la urmă. Spre finalul cursului avem și câteva situații ipotetice. Ce se poate întâmpla când nimerim echipaje de anumite facturi? Cum vorbim cu un filipinez? Cum vorbim cu un rus? Cum vorbim cu un chinez? Cum vorbim cu un indian și la ce să ne așteptăm? Vedem care este background-ul cultural al marilor nații din lumea marinărească, pentru că și aici există țări care furnizează puternic personal. De exemplu, Rusia și China sunt țări care furnizează personal masiv pe piața muncii. Filipine este o țară insulară destul de mică, dar filipinezii sunt foarte prezenți în lumea marinărească și au un oarecare background cultural. Învățăm toate lucrurile acestea ca să ne pregătim pentru viața de zi cu zi la bordul navei. Studenții se pregătesc, iar noi încercăm să le spunem cam ce îi poate aștepta și cum să depășească anumite situații. Nu este suficient să cunoști tot ce se întâmplă. Important este să depășești momentele rele și să te bucuri de cele bune, pentru că există și momente bune.

„Chestiunile pe care le discutăm la curs sunt opozabile și vieții la uscat”

Rep.:  Cu alte cuvinte, dvs. în ajutați să înțeleagă mult mai bine ce se întâmplă la bordul navei?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Este un fel de pregătire și pentru viață. Chestiunile pe care le discutăm la curs sunt opozabile și vieții la uscat. Noi nu avem diferențe de opinie? Noi nu avem prejudecăți? Noi nu avem stereotipii la uscat? Femeile să nu conducă este cea mai banală stereotipie. De ce să nu conducă femeile? Mă refer și ca lider și ca șoferiță. De ce să nu conducă femeia? Stereotipii, prejudecăți. Sunt multe altele. Avem acolo niște discuții legate de masculinitate, feminitate. Cât de lider ești? Cât de cooperant ești? Cât de individualist ești? Cum te pregătești pentru viitor? Sunt o grămadă de discuții. Cursurile sunt online. Oricine, dacă vrea, poate să descarce cursurile.

„În online este mai greu”

Rep.: Cum decurg orele din cauza pandemiei? Ce s-a schimbat?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: S-a schimbat modul de interacțiune. Online-ul este puțin mai altfel decât faptul că mergi la curs, stai de vorbă, interacționezi cu ei ochi în ochi, le vezi nu doar limbajul verbal, ci le vezi și limbajul nonverbal. Atitudinea, gestica. În online este mai greu. Ne vedem unii cu alții, dar nu ne vedem față către față. Uneori comunicarea este defectuoasă, în sensul că trebuie să vorbim pe rând. Uneori am 10 studenți cu 10 întrebări. La clasă este simplu, pentru că ei se văd unii cu alții, dar în online este mai greu. Sunt momente când trebuie să ne adaptăm la aceste metodologii de a preda online. Sunt niște reguli. Întrebăm pe rând, vorbim pe rând, să nu ne suprapunem. Ne adaptăm. Pe de altă parte eu am constatat că unii sunt foarte bucuroși de modalitatea asta de a preda online și le convine. Este mult mai facil. Nu mai bați drumul până la sediul facultății și îți faci programul altfel. Este simplu. Pui un device în față, fie că este laptop sau telefon, fie tabletă și intri online acolo. Stai, urmărești și mai faci și altceva între timp, dacă ai parcurs subiectul. Uneori mai întârzie câte un student și cu acordul celorlalți trebuie să reluăm și să-i explicăm și lui. Sunt și particularități ale online-ului, dar important este că facem materia. S-a tot vorbit în România de chestiunea pro și contra online, dar haideți să nu vedem lucrurile atât de extremist. Lucrurile mai au și nuanțe între ele. Sunt și avantaje și dezavantaje.

„Predarea în online nu este aceeași cu predarea de la clasă”

Rep.: Care ar fi avantajele și dezavantajele?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Avantajul este că, deși suntem forțați de regulile acestea ale pandemiei să stăm acasă sau să nu desfășurăm fizic activitatea, putem să învățăm. Adică nu blocăm anul universitar sau anul școlar. Avem o modalitate prin care putem să învățăm și putem să dezbatem. Putem să facem materia. Nu putem să suprimăm un an din viața noastră și să zicem că este pandemie și să nu facem nimic. Acesta este marele avantaj că totuși se poate merge înainte cu materia. Dezavantajul este că trebuie găsite metodele adecvate fiecărei materii ca să trecem peste dificultățile ridicate de predarea online. Predarea în online nu este aceeași cu predarea de la clasă. Sunt chestiuni diferite. Lumea universitară nu cred că are o problemă cu online-ul. Discuțiile în România erau în privința celor mici. Cum îl înveți pe cel mic să scrie online? Este mai greu. Asta este provocarea lumii preuniversitare. În lumea universitară lucrurile s-au așezat. Și ultima parte a anului universitar trecut a fost tot online. Pandemia a început prin februarie și ne-am mutat orele în online. Deja avem experiență. Mai avem puțin și facem aproape un an de învățământ online. Nu mai avem așa mari probleme. Totul este să vrem.  

“Limba engleză este regină a comunicării marinărești. Din păcate nu toți o cunosc la un nivel acceptabil”

Rep.: Ați amintit de gastronomie. Ce alte cauze ale conflictului cultural ar putea exista la bordul navei și cum pot fi prevenite?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: O chestiune foarte importantă la bordul navei este diferența lingvistică. Limba engleză este regină a comunicării marinărești. Altfel nu se poate. Trebuie să fie o limbă de largă circulație internațională pe care să o cunoască toți. Din păcate nu toți o cunosc la un nivel acceptabil. Se mai întâmplă și deficiențe și din pricina comunicării lingvistice. Apoi diferențele culturale date de opinii, de felul de a vedea profesional lucrurile. Nu mă refer la opinii de viață, ci opinii profesionale. Ce facem dacă avem o problemă? O luăm cu vaporul la stânga sau la dreapta? Îl oprim sau mergem? Trecem prin furtună sau ocolim furtuna? Cum este mai bine? Pot fi diferențe de opinii profesionale, care pot izvorî din cultura fiecăruia. Există și o cultură tehnică. Ce asimilezi în meseria ta este un bagaj cultural al tău. Tot cultură se cheamă. Cultură tehnică, dar tot cultură este. Trebuie să fim atenți la diferențele de pregătire profesională. Am spus că și religia poate fi o problemă, pentru că atunci când există discuții și se aprind polemici pe tema asta pot să apară nemulțumiri. Există și situația fericită când oamenii religioși înțeleg mai bine că trebuie să coopereze. Din fericire în partea asta de lume suntem majoritar creștini. Pentru noi Evanghelia este cea mai mare deschidere culturală pe care a adus-o religia în lume. Mai mult decât iertarea și iubirea nu cred că poate exista în relațiile dintre oameni. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Cu asta Hristos a spus tot. Dacă reușești să aplici asta la bordul navei nu o să mai ai conflicte, apucături, decepții. Religia poate să fie și o soluție la bordul navei, dar în situația când oamenii sunt credincioși și apelează la tezaurul lor spiritual. Nu-l înfrunt pe celălalt. Îl respect. Îi iert dacă mi-a greșit. Îl sprijin dacă are o problemă. Religia poate fi o soluție la bordul navei. Probabil că a contat și chestiunea asta în alegerea ca profesor. Mai există cursuri. Cursul acesta se predă de mai mulți profesori. Sunt într-o echipă de profesori care predă acest curs. Dacă vrei atunci poți să rezolvi problema. Totul este să vrei să treci peste problemă. Nu ai ce face, pentru că vaporul trebuie să funcționeze.

„Nu facem război pe punte pentru că au alții probleme”

Rep.: Oboseala din cauza programului încărcat, managementul necorespunzător al navei, salariile inegale sau mici, echipamentele vechi sau insuficiente, politicile de siguranță ale companiei, politicile de recrutare, sunt factori care pot afecta siguranța maritimă din punct de vedere al echipajului. Cum poate schimba sau influența un singur navigator aceste realități?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Unul singur nu prea poate. El este angajat într-o firmă. Există alte două drumuri de urmat. Drumul în care nu ești afectat și nu te lași afectat prea tare de aceste probleme. Dacă bagajul tău cultural este un bagaj care te-a învățat și cu probleme, cu necazuri, cu suferința și ești pregătit să treci prin așa ceva, vei trece mai ușor. Se întâmplă și nedreptăți la bordul navei sau la compania unde ești angajat. Găsirea unui drum de subzistență se poate întâmpla și prin propriul tău bagaj cultural. Dacă ești pregătit pentru așa ceva și ai fost pregătit dinainte poți să treci peste neajunsurile acestea. În rest, soluția rămâne cea clasică. Cred că sindicatele pot rezolva problema în fața nedreptăților. Totul este cum te raportezi la problemă. Primul lucru este să reușești prin bagajul tău cultural să te raportezi la această problemă fără să te consume prea mult. Asta este un câștig. Nu știu cât poți singur să rezolvi. Poate că unele echipamente se mai pot rezolva. Românul este inventiv. Se spunea că pui o sârmă la motor și îl faci cumva să meargă. Al doilea lucru care este și mai important este felul în care interacționezi cu ceilalți membrii ai echipajului în problemele pe care le ai. Cel mai urât lucru este să ne certăm din cauza problemelor. Este ca și la uscat. Deseori în România vorbim că avem probleme și ne mai și certăm. Este o expresie, mie nu-mi place, dar arată o realitate, uneori ne certăm la capul mortului. Adică exact asta mai lipsește. Așa este și pe vapor. Uneori avem o problemă foarte serioasă cu echipamentul sau compania și nu trebuie să ne certăm inutil. Trebuie să găsim soluții. Asta ține de relația dintre noi. Aici este țintit cursul. În bucurie toată lumea este fericită. La război se vede calitatea umană. Cursul acesta vine să consolideze calitatea umană a membrilor echipajului. Nu ne certăm în mijlocul furtunii. Nu ne certăm pe probleme care nu sunt ale echipajului dacă nu a fost vaporul alimentat de la uscat de către companie. Nu este problema marinarului. Nu o să se ducă marinarul în piață să cumpere pâine, cartofi, conserve și ce mai trebuie. Ne certăm degeaba unii cu alții. De la foame au apărut și războaie în istoria lumii, dar nu facem război pe punte pentru că au alții probleme. Nu ne certăm pe problemele altora. Nu suntem plătiți la timp şi este o frustrare foarte mare. Și la uscat salariile neplătite generează greve, mișcări protestatare. La vapor cui să protestezi? Te apuci și protestezi în mijlocul mării cu pancarta în mână. Ce este asta? Faci greva foamei? Poți să faci grevă. Este o soluție să faci grevă, dar să oprești vaporul în mijlocul mării oricum nu este o soluție.

„Mai există și probleme cu pirateria pe mare”

Rep.: Sunt navigatori, marinari blocați de luni de zile.

Lect.univ.dr. Eugen Tănăsescu: Acestea sunt probleme ce trebuie rezolvate de cei de la uscat. Nu stă în puterea marinarului, care este blocat, cu nava arestată. Mai există și problemele acestea cu pirateria pe mare.

„Trebui să știi cum să discuţi cu piratul, cum să negociezi, pentru că se poate enerva și pune glonțul pe țeavă”

Rep.: Cum stau lucrurile privind pirateria?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Aici nu știu să vă spun prea multe, pentru că asta se studiază la cursul de Siguranță și Legislație Maritimă. Când trecem printr-o perioadă dificilă este important să nu facem război în echipaj. Căutăm să rezolvăm problema și să rezistăm. Aici bagajul cultural iar își spune cuvântul, pentru că ţine de cât de tari suntem din punct de vedre psihologic. Uneori trebui să știi cum să discuţi cu piratul, cum să negociezi, pentru că, la un moment dat, se poate enerva și pune glonțul pe țeavă. Ce faci? Este felul de a interacţiona cu cei care sunt agresori declaraţi sau o fac să obţină nişte venituri. Puţin îi interesează pe ei cine este la bordul navei, câţi oameni sunt şi ce naţionalităţi sunt. Pe ei îi interesează să obţină nişte bani dintr-o acţiune de răpire şi de sechestrare a unui echipaj. Sunt chestiuni foarte profunde. Cursul acesta te ajută să te păstrezi om în situaţii în care, la un moment dat, pot deveni foarte nebuneşti. Ideea este cum interacţionezi cu tine în primul rând. Chestiuni şi de psihologie, religie, chestiuni de interacţiune cu celălalt. Credinţa te poate ajuta foarte mult. Celălalt poate fi superiorul, piratul, colegul, subalternul. Restul problemelor depind de alţi factori. Atitudinea în faţa problemelor ţine de identitatea culturală, felul în care te raportezi la o problemă. Dacă nu eşti educat în sensul acesta o să începi să devii anxios, mofturos, rebel. Cine vine să te vadă că protestezi cu pancarta în mână la bordul navei? Dacă problema este locală atunci poţi să discuţi cu comandantul, cel mai important om de pe vas. Dacă problema ţine de uscat şi nu ţine de comandant atunci cui să protestezi? Cursul acesta te ţine cumva în priză. Trebuie să fii foarte atent la ce se întâmplă în sufletul tău şi în sufletul celuilalt.

„Aproprierea de o cultură străină înseamnă maximă atenţie”

Rep.: Ce ne puteți spune despre apropierea de alte culturi la bordul navei?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Că trebuie făcută cu grijă. Există două mari tendinţe în a refuza cultura celuilalt. Aici imediat apare conflictul. Lipsa de cooperare şi lipsa de comunicare. Problemele sunt enorme. A doua problemă se referă la asimilare. Felul în care asimilezi cultura celuilalt, felul în care te aproprii de ea. Neapropierea nu este o soluţie. Este foarte important cum te aproprii de cultura celuilalt şi ce înţelegi prin apropriere. Sunt diferite trepte. Una este să-i cunoşti cultura şi să-l cunoşti pe el ca să ştii cu cine vorbeşti. Alta este ca, la un moment dat, din slăbiciune să te aglutinezi cultural, să te integrezi în cultura lui, să o dezintegrezi pe a ta şi să fii pur şi simplu sclavul celeilalte culturi. Au mai fost astfel de situaţii. Sunt din păcate unii oameni foarte slabi care nu reuşesc să-şi stăpânească eul interior şi devin foarte uşor manipulabili, uşor controlabili. Tăria de caracter este o chestiune care trebuie avută în vedere. Aproprierea de o cultură străină înseamnă maximă atenţie. Mai înseamnă cunoaştere. Adică să cunoşti cât mai bine cultura celuilalt, de unde vine, ce presupune etnia lui, neamul lui, religia lui. Iarăşi dau exemplul cu islamicii. Unii au tendinţa să-i vadă ca pe nişte terorişti din cauza a ceea ce se întâmplă şi nu au nici o vină marinarii că la bordul navei nişte confraţi de cultură şi religie înţeleg greşit şi aplică greşit normele islamice. Mai trebuie să dobândim aceste competenţe culturale. Trebuie să înţelegem cum funcţionează dialogul intercultural în mod special pe trepte şi pe ce nivele. Este vorba de nivelul profesional, de nivelul uman sau nivelul instinctiv. Oamenii acţionează uneori din instinct. Instinctele se formează într-o altă cultură. Cei şapte ani de acasă pot sta la baza unor instincte. Nu pui mâna să furi când ai nevoie de ceva şi vezi în faţa ta. Nu pui mâna dacă părinţii te-au învăţat acasă să nu furi. Dacă ai tăi nu te-au învăţat treaba asta atunci s-ar putea să fii un cleptoman. Furi tot ce găseşti. Sunt uneori probleme care țin de psihologie. Aproprierea de altă cultură este foarte importantă. Este de evitat şocul cultural. Nu este o tragedie să nu cunoști. Din fericire, acum, la bordul navei există posibilitatea comunicării prin Internet. Poţi să cauţi pe Internet ce înseamnă a fi indian, musulman, budist, chinez şi să vezi ce se întâmplă în marile culturi ca să-i înţelegi pe cei de lângă tine. Poţi să cauţi chiar nişte soluţii punctuale la o problemă dată. Cum îl determin pe coleg să reparăm un echipament, dacă el nu vrea să colaboreze? Are o problemă cu mine pentru că sunt credincios. El este ateu şi nu vrea să colaborăm în vederea reparării echipamentului defect. Cum trecem de chestia aceasta? Eu credincios, el necredincios. Cum împăcăm doi oameni cu viziuni total opuse asupra vieţii? Asta înseamnă aproprierea de alte culturi, înţelegerea culturii respective, felul în care comunici cu celălalt şi atenţia la tine însuţi. Să nu ai şi tu probleme şi să nu laşi problemele tale să afecteze relaţia cu celălalt, pentru că pot fi o piatră în plus agăţată la gâtul navei. Asta mai lipseşte când te arunci în mare să mai ai şi o piatră de gât. Nu vrem să agăţăm pietre la gâtul marinarilor.

„Echipajele din occident sunt mai bine plătite”

Rep.: Cu ce naționalități au interacționat românii la bord?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Din statistici cei mai mulţi sunt ruşii, chinezii, filipinezii. În ordine descrescătoare sunt şi cei din lumea occidentală: englezi, americani, polonezi. Rusia, China, Filipine sunt marile naţiuni, iar firmele care sunt în România tot pe aici operează. Unul din scopurile economice este să fie costul cât mai mic la exploatarea navei. Noi şi economic ne potrivim cumva cu Rusia, China, Filipine. Echipajele din occident sunt mai bine plătite. Avem şi români care navigă în părţile occidentului, să zicem lumea occidentală bună şi salarii mai mari şi au colegi americani. Întotdeauna companiile de shipping caută să iasă cu costurile cât mai optimizate. Mulţi marinari români vor spune că au întâlnit filipinezi, chinezi, ruşi, musulmani.

“La UMC se predă engleza marinărească”

Rep.: Barierele culturale duc la creșterea stării de anxietate, tensiune și chiar conflicte. Ce bariere lingvistice au experimentat navigatorii până în prezent și cum le-au depășit?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Prima barieră lingvistică este necunoaşterea totală sau insuficientă a limbii engleze, limbă de largă circulaţie internaţională. La UMC se predă engleza marinărească. Este un anume tip de engleză. Uneori expresiile din limba engleză dacă le traduci mot a mot înseamnă ceva şi dacă le traduci integral înseamnă altceva. De aceea se studiază această engleză specifică. Ea ţine de elemente tehnice, de comunicare. Există termeni pe care unii nu le asimilează şi nu le cunosc. Chiar dacă cunoști engleza trebuie să cunoşti şi engleza marinărească. Asta nu se studiază la cursul nostru, ci la cursul de engleză marinărească, dar poate să fie o barieră de comunicare. Dacă există o astfel de barieră încerci să te înţelegi cu celălalt şi altfel. Nu ne este ruşine să apelăm la limbajul semnelor. Mai zic unii că au vorbit din mână până au obosit. Nu este o ruşine dacă încerci să te înţelegi prin semne, dacă vezi că pregătirea lingvistică nu este optimă. Îi arăţi cu degetul pe hartă unde trebuie să ajungeţi, dacă altfel nu vă înţelegeţi. Pot fi găsite tot felul de soluţii. În general este foarte important să stăpâneşti limba engleză la nivel de industrie maritimă, nu la nivel academic. Sunt expresii specifice, comenzi specifice şi trebuie să înţelegem foarte bine ce avem de făcut la bordul navei. La chestiunea lingvistică mai adaug accentul sau regionalismele. Românii au şi ei regionalisme. Mulţi dintre noi poate ştim la ce ne referim când spunem păpușoi, dar nu poţi să-i spui unui străin păpuşoi în engleză. În limba engleză există regionalisme, iar oamenii, folosindu-le foarte mult, încearcă să le transmită în engleză şi nu iese nimic. Trebuie să fii foarte atent la tendinţa de a folosi arhaisme, neologisme, regionalisme şi alte chestiuni care nu au de-a face cu comunicarea standard. Trebuie să fii foarte atent şi să ai destulă abilitate să le stăpâneşti. Altfel, noi vom înţelege cu totul şi cu totul altceva.

„Omul nu este numai ceea ce se vede. Viaţa este destul de dinamică şi are multe părţi neprevăzute la bordul navei”

Rep.: La ce se referă icberg-ul cultural?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Icberg-ul cultural, aşa cum ştim toţi cum arată un icberg, se referă la faptul că dintr-un om cunoaştem numai partea de deasupra apei. La un icberg îi vezi partea de deasupra, dar nu ştii cât este dedesubt. Se fac nişte procente. Ar fi cam 10-15 procente la suprafaţă şi restul în apă. Este ca şi la vapor. Numai o parte este deasupra apei şi nu ştii cât este în jos. Icberg-un cultural se referă la faptul că noi nu cunoaştem integral pe cineva, nici măcar în mare parte, decât după ce stăm cu el foarte mult timp şi începem să-i percepem personalitatea. Se aplică mai ales în situaţiile de primă întâlnire. Sunt la bordul navei de o săptămână și cunosc nişte oameni noi. Acolo i-am văzut pentru prima dată în viaţa mea. Nu ştiu cine sunt, nu ştiu cum sunt, nu ştiu cum acţionează. Cunoşti numai ce lasă ei la început să vadă. Cum te saluţi? Cum comunică pe teme profesionale? Tot timpul trebuie să fii conştient de partea de jos, pentru că partea de jos, la fel ca la Titanic, te poate scufunda dacă nu eşti atent. De multe ori forţele interioare ale noastre pot răbufni în situaţii de tensiune, frustrare, nemulţumire. Omul când este anxios, nemulţumit, partea de sub apă a icberg-ului, partea interioară pe care nu o vedem, răbufneşte. Noi trebuie să fim pregătiţi. Omul nu este numai ceea ce se vede. Trebuie să încercăm să-l cunoaştem cât mai mult pe cel de lângă noi. Există recomandarea ca în timpul liber să nu stăm izolaţi la bordul navei. Nu mergem şi ne încuiem în cabină, cu dorul de casă şi de familie în suflet şi stăm şi ne tânguim acolo până se termină voiajul. Încercăm să dialogăm, să-i cunoaştem pe ceilalţi ca în situaţii limită să ştim să-i ajutăm. Este foarte important ca într-o situaţie limită să primeşti şi să oferi ajutor. Este ca şi la uscat. De multe ori avem oameni care sunt frustraţi, tensionaţi, nemulţumiţi şi uneori trebuie să-i ajuţi. Uneori ei refuză ajutorul. Este foarte important să fii conştient şi de partea de sub apă a icberg-ului cultural şi să fii pregătit să o gestionezi. Viaţa este destul de dinamică şi are multe părţi neprevăzute la bordul navei.

„Metisaj înseamnă ambalare, amestecarea culturilor”

Rep.: Ce este metisajul cultural?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Metisaj înseamnă ambalare, amestecarea culturilor. Uneori renunţi la părţi din cultura ta, pentru a-l înţelege pe celălalt. Câţi nu preferă bucătăria chinezească? Toată lumea de la noi ştie ce este o sarma. Unii preferă sarmalele foarte mult şi la bordul navei sunt foarte apreciate când se fac. Sarmaua vine din cultura turcească, fiind element de identitate gastronomică din Turcia. Sarmalele cu mămăliguţă sunt extraordinare, spun unii. Asta înseamnă metisaj cultural. Importul de valori, amestecarea cu valorile tale. La bordul navei, stând de vorbă unii cu alţii, facem importuri de valori. Oamenii se plac unii pe alţii, se simpatizează, pot avea chestiuni comune asupra cărora discută, referinţe şi încep să se lege lucrurile şi apare metisajul cultural.  

„La bordul navei viaţa este destul de limitată şi uneori apăsătoare. Fiţi oameni şi lăsaţi loc şi celuilalt să se manifeste”

Rep.: În încheiere vă rog să transmiteţi un mesaj studenţilor de la Universitatea Maritimă, celor care vor să devină studenţi la UMC, dar şi celor care navigă şi sunt departe de casă?

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Fiţi oameni! Pregătiţi-vă să fiţi oameni şi lăsaţi loc şi celuilalt să se manifeste, le-aş spune studenţilor şi celor care navigă. Ţineţi cont şi de celălalt. Fiecare persoană vine cu propriul bagaj cultural, cu propria identitate culturală, propriile păreri şi opinii. Lăsaţi-l şi pe celălalt să se manifeste. Nu puneţi limite. Nu îngrădiţi spaţiul dintre oameni. Uneori este nevoie de disciplină, dar nu puneţi bariere şi prejudecăţi. Nu vă lăsaţi acaparaţi de stereotipii, de prejudecăţi, idei negre. La bordul navei viaţa este destul de limitată şi uneori apăsătoare. Nu puneţi paie de foc. Sunt suficiente problemele pe care le aveţi şi încercați să găsiţi soluţii la ele, să nu ne enervăm degeaba. Studenţilor le-aş spune să studieze, să caute, să cerceteze. Numai studiul este cel care îţi oferă informaţia de care ai nevoie, chiar dacă uneori studiul înseamnă (90 la sută din informaţie) balastru. La ce-mi foloseşte mie asta? Este bine să studiaţi ceea ce profesorii vă spun în faţă, pentru că nu se știe când ai nevoie şi ceva rămâne acolo. A învăţa să devii om în viaţă nu cred că este o pierdere, ci un câştig, mai ales când vin în alt mediu. Celor care vin la marinărie le spun că principala motivaţie este câştigul material. La ora actuală, în România, marinăria este văzută ca o meserie bine plătită. Uneori sunt companii care uită să-şi plătească personalul navigant sau plătesc prost asta este o altă discuţie. Marinăria este văzută ca bine plătită şi accesibilă, dar nu este asta totul. Nu vă lăsaţi păcăliţi că numai banul contează. Trebuie să fii făcut pentru aşa ceva. Dacă eşti claustrofob, dacă eşti prea mămos, prea emotiv, dacă nu ai atracţie spre studiu, nu ai ce căuta la bordul navei. Acolo nu vine nimeni să-ţi facă treaba ta. Poate că te ajută un coleg, dar nu o să-ţi facă treaba ta niciodată. Dacă nu poţi să te integrezi într-un echipaj cu diferenţele acestea culturale, dacă nu eşti deschis, dacă nu eşti tolerant, dacă nu eşti pregătit să iei în piept viaţa, cred că nu ai ce căuta la bordul navei. Mai mult vei încurca şi oamenii au destule probleme. Fiţi sinceri cu dumneavoastră. Există la Universitatea Maritimă şi specializări pentru uscat. Dacă vă place viaţa marinăreacă, lumea transporturilor maritime şi nu puteţi să navigaţi, există pregătiri pentru viaţa de uscat, pentru administrare de porturi, transport al mărfurilor. Fiţi sinceri cu dumneavoastră. Când vreţi să veniţi la marinărie nu vă gândiţi în primul rând la cât câştigă marinarul. Este mult până acolo. Ca să ajungi să câştigi banii aceea ai un drum foarte important de făcut cu tine însuţi în primul rând şi cu pregătirea ta profesională şi umană. De aceea s-a introdus cursul acesta. Marinarii nu sunt nişte roboţi. Se discută în ultima vreme introducerea conceptului de maşină fără şofer. Există conceptul acesta să avem nave fără echipaj. Nu ştiu cât o să se poată introduce el, dar cert este că marinarii nu sunt simplii roboţi pe care îi sui pe o cutie de metal şi ei îşi fac numai treaba, iar în rest nu sunt oameni, nu au suflet, n-au valori, n-au idei, n-au opinii. Nu trebuie văzută treaba așa. De aceea le spun celor care manageriază lumea marinărească să se gândească la marinari ca şi la semenii lor. Managerii uită uneori că pe vapoare sunt nişte oameni şi nu sunt nişte roboţi, care i-ai scos din priză şi stau acolo liniştiţi. Sunt oameni cu probleme, cu familii, cu dorinţe şi neputinţe. Eu mă bucur că Organizaţia Internaţională Maritimă a introdus cursul acesta. Nu pentru că îl predau eu, ci pentru că este mare nevoie să ne cunoaştem unii cu alţii, mai ales când venim din culturi diferite. Soluţiile nu stau undeva. Soluţia este în noi. Hristos zice: “Împărăţia este în lăuntrul vostru”. Soluţia este în noi. Trebuie să fim echilibraţi, bine pregătiţi, cu mintea deschisă, cu sufletul liniştit ca să găsim soluţia la problemele care apar, pentru că ele oricum apar. Nu există minut sau zi în viaţa unui vapor să nu existe o problemă. Aşa sunt oamenii. Învăţaţi să fiţi oameni. Deschideţi-vă către ceilalţi. Fiţi buni creştini celor care sunt creştini, pentru că mă adresez şi celor pe care îi păstoresc. Nu uitaţi că vă aşteaptă acasă suflete dragi şi că nu este totul numai cât câştigi. Este foarte important cât primeşti în suflet decât cât primeşti în buzunar. Împortant este şi buzunarul, dar cred că mai important este ce luăm în suflet.

Rep.: Vă mulţumim mult!

Lect. univ. dr. Eugen Tănăsescu: Doamne ajută!

Alexandra VASILE