Ia, cămașa tradițională, stârnește admirație și fascinație. Ia sau „cămașa cu altiță” este liantul dintre trecut și viitor și exprimă apartenența la o comunitate, la o regiune. Ziua Universală a Iei este celebrată, în fiecare an, de Sânziene, pe 24 iunie.
Sărbătoarea portului românesc a devenit eveniment mondial. Ia este un motiv de satisfacție că un brand românesc, un brand de țară, s-a impus în lume. În Dobrogea există iubitori de tradiții, oameni pasionați de ii, care au prins drag de arta populară românească încă din copilărie. Fiecare bucată de pânză este plină de suflet. Românii pun în țesături poveștile și frumusețea locurilor în care trăiesc.
Creativitatea și răbdarea, sunt două calități ale celor care se încumetă să realizeze acest obiect vestimentar. Fiecare zonă are specificul ei, iar fiecare ie poartă propriul mesaj. Ia românească este mai mult decât un obiect vestimentar. Ea reprezintă istoria şi povestea neamului românesc. Ia poartă în ea un mesaj strămoşesc, iar noi suntem datori să-l păstrăm şi să-l descifrăm.
Profesorul de matematică Nicoleta Popescu are o pasiune mai puțin cunoscută publicului larg: iubește portul tradițional românesc și predă elevilor de la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova în ie. Magistrul, un model pentru toți românii, are o colecție de ii. Profesorul a învățat să le facă singur. Inspirat de imagini de la Muzeul de Artă Populară din Constanța, profesorul din Hârșova reușește să transpună, în modelele create, toate sentimentele umane.
Ia este purtată cu mândrie și admirată în diferite colțuri ale lumii în care a ajuns profesorul. Pasiune, dăruire, muncă susţinută la catedră, provocări dintre cele mai diverse și generaţii de elevi pe care i-a educat şi format la Hârșova și care îi poartă recunoștința. Toate acestea vorbesc despre Nicoleta Popescu, un profesor împlinit, care a adunat multe amintiri frumoase alături de elevi, dar și o adevărată colecție de ii.
Pentru a-i deprinde pe elevi cu valorile naționale, profesorul de matematică merge la școală îmbrăcată în iile pe care le coase cu mare drag. Așa se îngrijește să transmită mai departe tainele costumului popular și tradițiile populare românești, fiind promotor al iei. Când poartă ia spune că se simte româncă, dar și foarte aproape de strămoșii ei.
În cadrul unui interviu Focus Press, magistrul ne-a oferit lecția pe care trebuie să o învățăm toți. Ia este identitate, istorie, tradiție, poveste, dragoste, rugăciune și mândrie. Haideți să purtăm împreună tradiția mai departe. Simplitatea şi frumuseţea iei continuă să atragă mari creatori de modă ai lumii. Ambițios și încrezător, profesorul Nicoleta Popescu îi îndeamnă pe toți români să poarte ie.
Ie din colecția profesorului Nicoleta Popescu. FOTO Alexandra VASILE 
Ie din colecția profesorului Nicoleta Popescu. FOTO Alexandra VASILE
Reporter: Pentru început vă rugăm să ne spuneţi câte ceva despre dumneavoastră.
Profesor Nicoleta Popescu: Mă numesc Popescu Nicoleta. Sunt profesor în Hârșova, județul Constanța. Din copilărie, la spectacolele pe care le desfășuram la grădiniță sau în clasele primare, era nelipsită ia și costumul tradițional. Aveam un costum, făcut cadou de o fină a mamei, țesut în război. Ia aceea există încă. O port. Este cu mânecă scurtă și cu clin lateral. Este o ie de 50 de ani. Fota am transformat-o în dreptunghiuri pestelci, care se pun în față și în spate. Sunt foarte încântată. Când port ia mă simt româncă. Mă simt foarte aproape de strămoșii mei. Este o mare mândrie să port ie.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ia românească?
Prof. Nicoleta Popescu: Înseamnă rădăcinile. Înseamnă strămoșii. Legătura cu străbunii care purtau doar haine făcute de ei, țesute de ei, împodobite. Este o mare mândrie.
Rep.: Din punctul dvs. de vedere, ce ar trebui să făcem pentru ca portul popular românesc să nu piară?
Prof. Nicoleta Popescu: Port ie și merg la școală în ie. Mi-am propus ca în luna iunie, în fiecare zi, să mă îmbrac doar în ie. Am o colecție de ii. Cred că în felul acesta îi determin și pe ceilalți, pe cei de alături, să poarte ie. A fost o surpriză foarte mare când, la serbarea de sfârșit de an, câteva fetițe au venit îmbrăcate în ie. Fiecare ce ie a avut. Consider că au luat un model. Probabil că în viitor or să îndrăgească și vor purta sau poate vor coase o ie. Se gândesc foarte multe lucruri în momentul în care coși ie. Sunt motive care se repetă și se pot gândi foarte multe lucruri. În felul acesta cred că vor fi atrase să își facă o ie a lor, cusută cu mâna lor. Le-am spus că este un hobby al meu. Am și eu hobbyuri. Și ei au hobby. Hobbyul lor este să stea pe calculator și să se joace. Ei au fost foarte uimiți, gândindu-se că am și eu același hobby ca și ei. Nu! Printre ele se numără și cusutul iilor. Urmăresc o pagină de Facebook – “Semne cusute”, coordonată de doamna arhitect Ioana Corduneanu, unde efectiv sunt date modele, exemple, sfaturi de cum se alege materialul, cum se aleg firele, cum se alege un model, pas cu pas cum se croiește, cum se coase și cum se îmbină o ie.
Rep.: Cât suflet puneți în coaserea unei ii?
Prof. Nicoleta Popescu: Tot sufletul meu. Sunt topită!
Rep.: Cât durează coaserea unei ii?
Prof. Nicoleta Popescu: Durează destul de mult. În general, o ie se poate coase și în două luni, depinde de cât de complicat este modelul. Ia mea de sufletul este ia de pe Valea Arieșului, ie cu ciupag. A sunat foarte pompos. Foarte complicat mi s-a părut de făcut. Am avut ambiția să fac acea ie cu ciupag. Ia aceea am cusut-o în două luni. Am fost în vacanță. Aproape zi de zi am lucrat la ea. Am însă o ie minimalistă, tot o ie de Dobrogea, cu platcă, pe care am cusut-o în cinci ani. Nu pentru că a fost modelul foarte complicat, ci doar pentru că pur și simplu nu am avut timp să mă ocup de ea. Depinde. Nu pot să spun un termen exact pentru a răspunde la întrebarea “În cât timp se coase o ie?”
Rep.: De unde această pasiune pentru ia românească?
Prof. Nicoleta Popescu: Consider că sunt rădăcinile. În ie sunt rădăcinile poporului. Este un exemplu nemaipomenit Regina Maria, care, deși nu avea sânge românesc, considera costumul popular un costum de suflet. În foarte multe fotografii este îmbrăcată în costume populare românești. Momentan sunt doar la etapa de ie. Îmi doresc să fac cât mai multe costume complete, cu tot ce presupune, poale, brâu, fotă, pestelcă. Depinde de zona de care vorbim. Podoaba care se pune pe cap și aceasta este diferită de la zonă la zonă. Deocamdată doar de ie mă ocup. Acum am în lucru o cămașă cu altiță, din Oltenia. Este lucrată pe culoare albastră și o lucrez pe bumbac. Tot în lucru mai am o cămașă de pădureni. Modelul este foarte încărcat. Am scos modelul de pe fotografiile pe care le-am găsit pe Internet. Pe aceea o lucrez pe cânepă. Abia aștept să o văd terminată. Nu mă grăbesc. Dacă mă grăbesc, fac greșeli. Ușor-ușor, în timp, o să le termin. Consider că vor rămâne moștenire fiicei mele, care este și ea o păstrătoare a tradițiilor și este foarte încântată să poarte ii, să le vadă, să afle cât mai multe despre ii. Fiecare ie poartă în ea o poveste. Cămașa cu altiță. Mâneca asta spune o poveste. Povestea neamului românesc. Pe umăr avem cerul și în general se face de culoare albastră. Urmează încrețul. Este galben. Este pământul roditor. În partea de jos există o margine. Reprezintă sfârșitul. Între ele, între pământ și sfârșit, există niște dungi. Acelea se numesc râuri. Este cursul vieții. În funcție de modelul care este pe ie se poate citi o poveste. Așa cum la școală am învățat un alfabet pentru a putea citi într-adevăr o poveste dintr-o carte, la fel trebuie descifrat și învățat acest alfabet al iilor, pentru a putea citi poveștile de pe ie.
Rep.: Care este povestea iei pe care o purtați în momentul de față, dar și cea din spatele dumneavoastră?
Prof. Nicoleta Popescu: Am încercat să mă inspir din surse demne de încredere, din pozele pe care le-am văzut în muzee. Ambele sunt inspirate de imagini de la Muzeul de Artă Populară din Constanța. Izvoadele sunt acolo. Am ales ce am considerat că este necesar astfel încât să nu copiez exact modelul acela, doar sursă de inspirație și de acolo le-am combinat cum am considerat eu. Ambele sunt cămăși dobrogene. Cămăși cu platcă. În Maramureș se mai întâlnesc cămășile cu platcă. În Maramureș mai au și alte volane. În Dobrogea sunt mai simple.
Rep.: Ambele ii au fost cusute de dumneavoastră?
Prof. Nicoleta Popescu: Ambele sunt cusute de mama mea. Anul acesta face 91 de ani. A fost și ea pasionată de orice se poate coase, orice se poate realiza cu ajutorul mâinilor.
Rep.: Mama v-a insuflat dragul de a lucra manual ie tradițională?
Prof. Nicoleta Popescu: Probabil. Nu aș putea spune că a purtat ii sau că a avut ie, dar era un ritual nemaipomenit când mergeam la grădiniță cu ia aceea pe care o dichisea, o călca, o aranja înainte de serbare. Îmi punea fotă. Mă simțeam tare mândră.
Rep.: Spuneați că aveți o colecție de ii. Vorbiți-ne despre ea. Câte ii cuprinde colecția? Ce piese?
Prof.: Nicoleta Popescu: Șapte ii am. Se face cumva o confuzie. Aș vrea să insist puțin asupra acestui fapt. Ie și cămașă românească sau cămașă de artizanat. Noi am fost obișnuiți cu cămășile de artizanat. În vremurile de mult apuse, la ce a fost înainte de 1989, oamenii încercau să păstreze tradiția cămășilor populare, dar nu exista material. La momentul respectiv am văzut cămăși cusute chiar și pe perdea, o pânză foarte rară. Se coase foarte ușor. Nu numeri foarte mult. Este ceva rapid, dar nu este de calitate. Încercăm să mergem către izvoade. Ce a fost de mult? Cânepa este unul dintre materialele care se pretează a fi purtate și vara și iarna. Vara țin răcoare. Iarna țin cald.
Rep.: Care piesă vă este cea mai dragă?
Prof. Nicoleta Popescu: Cea mai dragă îmi este cămașa cu ciupag. Este făcută de mine. Am cusut-o în două luni. Cămașa de pe Valea Arieșului.
Rep.: Ce vă spun copiii atunci când le predați în ie?
Profesor Nicoleta Popescu: Parcă sunt mai atrași de lecție.
Rep.: Cât de interesate sunt tinerele să ducă mai departe această tradiţie?
Prof. Nicoleta Popescu: Nu cred că este un interes foarte mare pentru tineret. Nădăjduiesc că în timp, ușor-ușor, fără să forțăm lucrurile, probabil că vor deveni interesate și nu numai să le poarte, ci să și le coasă.
Rep.: Ce ar trebuie să facă poporul pentru a dece mai departe tradiția?
Prof. Nicoleta Popescu: Consider că sunt un motor pentru a duce mai departe tradiția.
Rep.: Vă gândiți să faceți șezători cu elevii?
Prof. Nicoleta Popescu: M-am gândit în perioada programului “Școala Altfel” să avem o zi în care să le fac o prezentare de ie. Să vină eventual cu materiale. Să încerce să coasă anumite puncte. Am încercat lucrul acesta. Nu am avut foarte mare succes. La vremea respectivă nu purtam foarte mult ii. Perioada aceasta devine cumva un exemplu. Sunt dirigintele unei clase a VII- a. Am discutat la începutul clasei a V-a cu părinții copiilor și le-am spus că nu se poartă uniformă, dar la o zi de sărbătoare religioasă, când vine cineva în inspecție, să fie și ei îmbrăcați mai frumos, să fie deosebiți. Le-am propus să vină îmbrăcați în ie. N-am avut mare succes. În schimb eu m-am dus la școală în ie. Am ținut cont și am mers îmbrăcată în ie. Am observat că în proporție de 50 la sută și fetițele veneau îmbrăcate în ie. Adică aveau grijă să vină așa fără să le spun să vină așa. Bucuria era enormă când vedeau că și ele și eu suntem îmbrăcate în ii. Cred că așa, de la unul la altul, se poate transmite acest fenomen al reîntoarcerii la origini.
Rep.: Vedem magazinele pline de ii. Cum putem deosebi o ie autentică de una stilizată?
Prof. Nicoleta Popescu: Să facem diferența dintre ie și artizanat. În general, cămășile de artizanat, chiar dacă vor să fie cumva cămăși cu altiță, peste tot este același model. Și în altiță se regăsește același model. Și în râuri și pe piept găsim același motiv repetat. Nu! Cum ar fi o carte în care să scrie “Ești frumoasă!” sau „Te iubesc!” Sună bine, dar să fie numai același lucru, devine monoton. Atunci nu mai este poveste. De asemenea, am observat la cămășile care se găsesc pe piață, cele de artizanat, râurii se termină undeva la nivelul sânilor. Râurii trebuie să meargă până la gât. La momentul în care mi-am făcut cămașa aceasta nu am știut, ulterior am citit și am mai învățat, sunt un învățăcel, aș considera că sunt la grupa mică, mai am până să ajung la școala primară sau să termin liceul, cât de lungă să fie mâneca. Există în popor vorba coate-goale, mațe-fripe. La ce se referă? Se referă la oamenii de la țară. Ei erau săraci și nu aveau foarte mult pământ să cultive. Din acest motiv nu își puteau face nici multe fire ca să le țeasă, să-și coase iile și cămășile lor erau sărăcăcioase, cu mânecile scurte. Asta dovedea că făceau parte dintr-o clasă sărăcăcioasă. Îmi este puțin rușine că este mâneca scurtă, dar îmi amintesc de vremurile de început în care mi se părea normal ca mâneca să fie scurtă. De mânecă scurtă, cum avem în mod normal, nici nu poate fi vorba. Ia autentică are mâneca lungă, să acopere încheietura mâinii. Ea se poate scurta. În general cămășile se făceau cu mărimi universale și nu se făceau foarte multe, dulapuri întregi, cum avem noi astăzi. Fiecare avea zona lui și avea cămașa lui. Cămașa se făcea la femeie deschisă pe piept. Astfel, dacă era mămică, putea să alăpteze fără niciun fel de problemă. Dacă era însărcinată, cămașa putea să o cuprindă.
Rep.: Elevii au intrat în vacanță. Există o perioadă de liniște. Spuneați că pentru a coase o ie aveți nevoie de timp. Cum va fi vacanța de vară pentru dumneavoastră? În ce direcție vă veți canaliza energia cel mai mult?
Prof. Nicoleta Popescu: Îmi doresc ca în vacanța aceasta să termin cămașa pe care am început-o în septembrie-octombrie anul trecut, cămașa aceea oltenească. Cămașa cu altiță. Este prima cămașă cu altiță pe care o fac și pe care o voi avea în colecție și îi mulțumesc lui Dumnezeu dacă reușesc să o termin. Este migăloasă. A fost o mare provocare să cos încrețul. Există două tipuri de încreț. Încreț funcțional și încreț ornamental. Cel funcțional încrețește materialul și îi dă o altă textură. Încrețul spuneam că reprezintă pământul.
Rep.: Realizați ii doar pentru dumneavoastră, pentru colecție sau aveți și persoane care v-au solicitat să le faceți, să le vindeți?
Prof. Nicoleta Popescu: De vândut nu poate fi vorba. Doar pentru mine, pur și simplu din pasiune și mă gândesc să le las moștenire fiicei mele.
Rep.: Pe 24 iunie vom marca Ziua Universală a Iei. Vă rog să transmiteți un mesaj pentru toți românii.
Prof. Nicoleta Popescu: Purtați ie! Măcar de Ziua Universală a Iei. Purtați ie! Ideal ar fi ca măcar la fiecare sărbătoare să ne amintim de strămoșii noștri și să purtăm cu mândrie și cu drag ia.
Rep.: Vă dorim o vară așa cum ați așteptat-o de mult timp, cu sănătate și să puteți să coaseți ia pe care vreți să o terminați din tot sufletul. Abia așteptăm să o scoateți la lumină, să o vedem și să o purtați cu mare drag.
Prof. Nicoleta Popescu: Mulțumesc mult!
Rep.: Vă mulțumim!
Prof. Nicoleta Popescu: Cu drag!
Alexandra VASILE
