Psihoterapeutul Onelia Pescaru, dr. în Psihologie, trage un semnal de alarmă asupra unor așa-ziși „vindecători” care vă pot face mai mult rău decât bine. Specialistul aduce în atenția noastră mai multe cazuri pentru a înțelege gravitatea lucrurilor:
- Fetiță,14 ani, vine la clinică cu anxietate severă, depresie și atacuri de panică. Tremură ca varga, privirea e pierdută în gol. Mă roagă să vorbim orice, dar “nu despre morți sau spirite și nu despre părinți”… (?!) De ce despre morți?? De ce nu despre părinți? A fost, câteva luni bune, la “terapie”, la “o doamnă psiholog, care lucra cu spirite” și care a băgat-o în sperieți și în boală. Se temea că-și omoară părinții dacă spune sau face ceva greșit. Părinții au dus-o acolo pentru că era timidă, nu avea încredere în ea, era deseori tristă….Fetița e minunată, e creativă, va fi bine cu siguranță, dar… de ce s-a ajuns aici?
2. Fată, de 18 ani, premiantă a unui liceu de elită, vine la terapie pe ascuns, pentru că părinții ei, intelectuali alcoolici, “nu sunt de acord cu terapia. E cea mai mare prostie”… Ea știe că are depresie, are gânduri de sinucidere, se droghează. Părinții spun că trece, că necazuri au ei, nu ea. Ei ce-i lipsește?!
3. Femeie, 37 de ani, merge la “teta healing” și i se spune că alergia ei e cauzată de faptul că, “într-o viață anterioară, a murit întepată de viespi”. Evident, crede asta, dar ajunge apoi la clinică cu probleme muuult mai grave. Nici fobiile și nici alergiile nu trec cu vrăji. Dar va fi bine și ea…
4. Bărbat, de 56 de ani, ajunge la clinică după ce a dat bani grei la “reiki” să-și repare “chakrele fisurate”… Terapeutul avea o jucărică cu care îi măsura energiile și contabiliza energia care se scurgea prin fisuri. Apoi “alimenta”. Cu altă jucărică. Doar că nu ținea mult. “Alimentarea” costă, nu-i așa? Iar banii se termină. Insomnii, depresie, atacuri de panică… toate agravate. Într-o viață anterioară fusese “samurai”. De aceea suferă acum, într-o lume lipsită de onoare și principii. Evident, are acum nevoie de medicație și terapie adevărată.
5. Femeie, 30 de ani, ajunge la clinică cu depresie severă, albă ca varul, abia se mai ținea pe picioare… Își dăduse toate economiile pe “hipnoză”… 600 de lei ședința. Niciun rezultat. A tocat iute toți banii, dar “nu a ajuns decât pe un coridor, la o cutie, dar nu a mai avut bani sa deschidă cutia, în care era negreșit, răspunsul”…
„Oameni dragi și buni, cui și de ce dați banii?! Există un Colegiu al Psihologilor, există posibilitatea să verificați cine și ce pregătire are, dacă este recunoscută acea formare pe care pretinde că o are terapeutul. Sigur că și așa poți da greș, dar măcar ajungi la cineva calificat. Iar dacă nu merge, mai încerci! O diplomă de psiholog nu înseamnă ca ești deja psiholog. Abia după patru ani de formare- după facultate și master!!- esti terapeut. Și psihologii au trepte de calificare. Sunt autonomi sau în supervizare. Sunt practicanți sau specialiști. Întrebați, oameni buni! În plus, există TERAPIE GRATUITĂ, adică acoperită de CAS. Nu e nevoie să vă ruinați pentru a face terapie. Psihologia e ȘTIINȚĂ, nu este vrăjitorie. Psihoterapia ïnseamnă foarte multă muncă cu tine. De la terapeut pleci mai bine, niciodată mai rău„, susține pshiterapeutul.
Sigur, terapie înseamnă și “feeling better”- omul se simte mai bine pentru că e ascultat și se descarcă puțin de poverile sufletești, dar asta nu ajunge, accentuează Onelia Pescaru. „Terapie înseamnă “getting better”- adică îmi schimb viața în bine, merg spre cea mai bună formă a mea, nu mă mint că mi-e bine, pentru că deseori NU ne e bine și minciuna nu e vindecare, chiar dacă un “coach” ne-a spus că musai trebuie să gândim pozitiv. E un drum fals. Și terapia se încheie la “staying better”. Adică rămân bine, stiu cum să lucrez cu mine, chiar dacă oamenii și viața nu se schimbă. M-am schimbat EU și pot face față. Și atunci mi-e bine…”, a conchis psihoterapeutul.
A.V.
