Realitatea din Peninsula Constanța. Promisiuni și fapte

În Peninsula Constanței clădiri istorice precum Casa cu Lei, Casa Manicatide, Hotelul Intim și altele, ce impresionează prin arhitectura lor unică, se află acum în ruine, victime ale trecerii timpului și ale neglijenței. Deși planurile de renovare sunt în desfășurare, multe dintre aceste monumente arhitecturale sunt lăsate să se deterioreze, subliniind o realitate tristă: progresul în conservarea patrimoniului nu ajunge întotdeauna la nivelul așteptărilor.

Totuși ce s-a schimbat? și mai important cine a schimbat? Pentru a răspunde la această întrebare ne vom plimba puțin printre clădirile istorice din Peninsula Constanței și prin povestea lor.

CASA CU LEI

Casa cu lei este situată pe strada Gheorghe Dumitrașcu (fosta strada Dianei) nr. 1 și se află în patrimoniul arhitectural al României. Aceasta este realizată în stilul neorenaşterii italiene completat cu elemente neoclasice. A fost construită între anii 1895 şi 1898 după planurile arhitectului român, Ion Berindei, pentru Dicran Emirzian. Numele casei provine de la cei patru lei sculptați pe coloanele de susținere. După primul război mondial, Casa cu Lei a fost, pentru scurt timp, sediu de bancă în 1921, iar Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, a locuit acolo până în 1941, când s-a mutat la București. Ulterior, clădirea a avut mai mulți chiriași și a fost naționalizat în 1950. În anii 1970, Casa cu Lei a trecut printr-un proces de restaurare și a fost transformată într-un restaurant renumit la acea vreme, care a funcționat până la începutul anilor ’90.

Imobilul a intrat în posesia tânărului Andrei Muntmark, directorul Monsson Trading în anul 2023, iar pe 17  martie 2025 a obținut autorizațiile necesare pentru reabilitare. Astăzi, clădirea poartă pe fațadă povara timpului, într-o eleganță pierdută, dar încă mândră în tăcerea ei. Intrarea este o ușă masivă, sculptată cu ornamente sofisticate, închisă de mul. Fațada se desfășoară simetric, cu un etaj principal și o mansardă ce domină priveliștea, iar zidurile îmbină cărămida roșiatică cu tencuiala deschisă la culoare. Totuși, fisurile adânci, porțiunile de tencuială căzute și petele întunecate vorbesc despre ani de neglijență. Balcoanele din piatră, odinioară mândre și impunătoare, sunt acum sfărâmate, cu balustradele zdrențuite și acoperite de mușchi verde. Patru coloane mărețe, cu capiteluri bogat decorate, susțin clădirea, purtând pe ele amprenta ploilor și a timpului. Atmosfera generală a casei este sumbră și demoralizantă.

CASA MANICATIDE

Casa Manicatide reprezintă una dintre clădirile emblematice ale Constanței, impresionând prin arhitectura sa deosebită. Construită în anul 1899, după planurile arhitectului H. N. Mangoianu, clădirea este situată pe strada Nicolae Titulescu nr. 36. Imobilul a aparținut comerciantului Take Manicatide, fost președinte al Camerei de Comerț și consilier comunal, născut la Giurgiu în 1879.

Clădirea, achiziționată de asemenea de Muntmark, se apropie de finalizarea lucrărilor de renovare. Fațada simetrică impresionează prin ornamentele florale și detaliile în relief caracteristice stilului eclectic, ce combină elemente clasice și renascentiste. Intrarea principală este marcată de două coloane masive cu capiteluri compozite, care susțin un balcon elegant. Ferestrele mari, cu rame din lemn închis, sunt distribuite simetric pe două niveluri, având deasupra frontoane triunghiulare și ornamente florale ce sugerează influențe clasiciste. Etajul superior se remarcă printr-un fronton semicircular decorat elaborat și o balustradă care conferă fațadei un aer distins și impunător. Imaginea de ansamblu a imobilului reîmprospătează opulența clădirii de altădată și readuce magia în centrul istoric.

HOTEL INTIM

Hotelul Intim din Constanța, situat în zona peninsulară a orașului, este un monument istoric construit între 1906 și 1909 după planurile arhitectului Daniel Renard, cel care a proiectat și Cazinoul din Constanța. Hotelul a devenit celebru datorită lui Mihai Eminescu, care a stat aici timp de 10 zile, în iunie 1882, într-o cameră la mansardă, de unde i-ar fi trimis scrisori Veronicăi. În 1925 ia naștere „Cercul Intim” care reunea familia de intelectuali din Constanța, iar după război este naționalizat și păstrat ca hotelul cu numele pe care îl știm și astăzi.

În prezent hotelul mai găzduiește doar fantomele trecutului și se mai ține agățat doar de numele persoanelor care au trecut pe acolo. Clădirea a fost achiziționată, în anul 2017, de cunoscuta familie Dușu și a intrat în renovare în anul 2023, dar acesta nu prezintă decât semne de degradare. Zidurile sunt groase și opulente, cu ferestre mari sub formă de cupolă la parter, acoperite cu un grilaj și ferestre mai mici la etaje ornate cu elemente sculptate specifice stilului arhitectural al vremii. Balcoanele ce cândva arătau bogăția locului, astăzi cad bucată cu bucată în fiecare zi, sunt negre, iar vopseaua este roasă de aerul sărat al mării. Acoperișul sub care decenii la rând oamenii înstăriți ai vremii se distrau și se relaxau, de abia își mai poate susține propria greutate. Astfel, doar plăcuța pe care scrie „Monument istoric” mai amintește trecătorilor că este o clădire cu însemnătate.

CABARET BRITANIA

Cabaretul „Britania” din Constanța, primul local de varieteu din România și din Balcani, a fost special construit pentru spectacole și divertisment, aducând un aer modern de Art Nouveau în atmosfera începutului de secol XX. Deși clădirea a pierdut multe dintre detaliile sale originale, cupola de deasupra fostei intrări și o inscripție modestă încă mai evocă strălucirea de odinioară. Ferestrele geometrice și balconul semicircular de la etaj, realizat din feronerie decorativă, ofereau o vedere ideală asupra trecătorilor, atrăgând clienți dornici de distracție. Parterul găzduia o impresionantă sală de recepții, în timp ce demisolul era destinat bucătăriei și garderobei artistelor aflate în turneu. La etaj, camerele erau mai mult decor decât locuri de odihnă, fiind rareori folosite pentru somn. Anii de glorie ai „Britaniei” s-au consumat în perioada interbelică, când spectacolele muzicale și numerele artistice atrăgeau formații și soliste din București, Europa și SUA. Aici, pe scena din Constanța Veche, s-a dansat pentru primele dăți charleston-ul, simbol al unei epoci pline de neastâmpăr și exuberanță.

Astăzi, clădirea se înfățișează ca o ruină tristă, într-o nuanță de gri murdar, cu ferestre sparte și o curte neîngrijită invadată de gunoaie. Mai degrabă aduce cu o fabrică părăsită, iar prezența sa pe una dintre cele mai frumoase și odinioară cele mai luxoase străzi din vechea Constanță pare total nepotrivită. Totuși, dacă te oprești o clipă și privești mai atent fațada, observi un detaliu intrigant: pe frontispiciu scrie anul 1909. Nu, nu este un vechi depozit industrial, ci o clădire dintr-o epocă în care strada Nicolae Titulescu, dicta ritmul vieții mondene din Constanța și, adesea, chiar din capitală.

CASA GRIGORESCU

Imobilul situat pe strada Traian, la numărul 25 este construit la începutul secolului XX. Clădirea reflectă influențele arhitecturale ale perioadei,în stilul arhitectural Art Nouveau. ​ Este casa în care a crescut Horia Grigorescu, un important primar al orașului (martie 1934 – decembrie 1937). Tatăl său, Petre Grigorescu, silvicultor de renume, a avut un rol semnificativ în dezvoltarea plantării arborilor în Dobrogea, o regiune care, în acea perioadă, era aproape nelocuită și lipsită de preocupări ecologice. Petre Grigorescu a inițiat plantații sistematice și a fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari silvicultori ai țării. Pe lângă activitatea sa în domeniul silviculturii, a fost un personaj marcant în viața comunității, fiind și fondatorul ziarului „Constanța”  un săptămânal care aborda, în principal, problemele legate de urbanism și administrație locală.

Florian Itoafă a devenit proprietarul clădirii în urmă cu mulți ani, dar nu se poate apuca de reabilitarea clădirii, deoarece încă nu a primit toate autorizațiile necesare. Astăzi este o construcție veche și deteriorată.Tencuiala este căzută pe suprafețe mari, expunând structura clădirii și detalii arhitecturale afectate. Se observă crăpături adânci și urme de eroziune cauzate de intemperii și lipsa întreținerii. Majoritatea ferestrelor sunt sparte sau lipsesc, iar ramele de lemn și metal sunt deformate sau corodate. Se observă bucăți lipsă sau deteriorate, pierzându-și din eleganța originală. Resturi de pânze sunt prinse pe fațadă, semn al unei încercări de protecție temporară care s-a deteriorat în timp. Acestea atrag atenția trecătorilor cu privire la amânarea lucrărilor de restaurare.

În concluzie, clădirile istorice, precum cele amintite mai sus, sunt martore ale unei vremuri trecute și, din păcate, multe dintre ele sunt lăsate să se degradeze sub ochii noștri. În ciuda eforturilor și planurilor de renovare, lipsa de autorizații, neglijența și procesul lent de restaurare au lăsat aceste bijuterii arhitecturale în paragină. Numai printr-o viziune clară și un angajament constant față de aceste valori istorice, Constanța poate păstra și transmite mai departe frumusețea și moștenirea sa culturală.

Miruna Andreea Dănilă – studentă anul I la Specializarea Jurnalism, Universitatea Ovidius din Constanța