Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat, relativ recent, o cauză juridică pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care vizează drepturile salariale ale angajaților care își desfășoară activitatea în zilele de repaus săptămânal.
Prin Decizia nr. 415/2025, completul de judecată al instanței supreme a stabilit că interpretarea corectă a articolului 137 din Codul muncii obligă angajatorii la plata unei compensații specifice pentru munca de weekend, indiferent dacă aceasta constituie sau nu muncă suplimentară în sensul clasic al duratei timpului de lucru.
Hotărârea vine ca urmare a unei sesizări formulate de Curtea de Apel Iași, în contextul unui litigiu de muncă ce ridica problema „absorbției” orelor prestate sâmbăta și duminica în norma generală de lucru.
Magistrații au clarificat faptul că natura zilei în care se prestează activitatea este elementul determinant pentru acordarea beneficiului financiar, și nu depășirea numărului standard de ore lucrate într-o săptămână.
Astfel, compensația stabilită, care este egală cu dublul sporului prevăzut pentru munca suplimentară, devine un drept de sine stătător pentru angajatul care sacrifică timpul de repaus prevăzut de lege.
”Consecințele practice ale acestei decizii sunt semnificative pentru piața muncii din România, impunând angajatorilor o rigoare sporită în evidența timpului de lucru. Companiile sunt acum obligate să monitorizeze separat orele lucrate în weekend și să le remunereze conform noului standard de interpretare, fără a mai putea invoca faptul că salariatul nu a depășit pragul de 40 de ore săptămânale pentru a evita plata sporurilor”, a precizat, pentru Focus Press, Vasile Zaborilă, specialist în drept.
Această dezlegare de drept capătă caracter obligatoriu pentru toate instanțele de judecată din țară odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial, conform prevederilor din Codul de procedură civilă.
Daniel ALBU
