O adolescentă în vârstă de 15 ani a cerut emiterea unui ordin de protecție împotriva unei femei din Năvodari, după un conflict izbucnit pe 20 septembrie, în timpul căruia susține că a fost prinsă de păr și împinsă într-un perete. Judecătoria Constanța a respins însă cererea, apreciind, în urma analizării probelor, că este plauzibil ca minora să fi aplicat primele lovituri, iar femeia să fi reacționat în legitimă apărare.
În motivare, reclamanta a expus faptul că, la data de 20.09.2026, în jurul orei 19.00, s-a aflat în zona unui bloc din Năvodari, pe treptele de intrare ale unei case, unde stătea de vorbă cu nepotul său în vârstă de 9 ani și cu prietenii săi cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani.
A relatat că s-a apropiat de grup o doamnă pe care o știa din vedere, deoarece locuiește în zonă, care a început să tipe, reproșându-le că fac gălăgie în fiecare seară până târziu și că îi trezește soțul, folosind și cuvinte jignitoare la adresa lor.
Reclamanta a precizat că i-a comunicat pârâtei faptul că nu sunt persoanele la care aceasta face referire, deoarece intră în casă până la ora 21.00 în fiecare seară, iar unul dintre membrii grupului i-a menționat că orele de liniște sunt după acea oră.
A mai arătat că prietena sa a confirmat cele spuse de celălalt prieten cu privire la respectarea orelor de liniște și faptul că nu stau după ora 21.00, rugând-o totodată să nu mai tipe și să nu îi jignească.
În acel moment, pârâta s-a îndreptat spre aceasta și a ridicat mâna deasupra capului prietenei reclamantei, având în mână telefonul pentru a o lovi. A susținut că a intervenit în acel moment, solicitând pârâtei să nu lovească și să nu mai jignească, moment în care pârâta s-a îndreptat spre reclamantă, s-a poziționat în fața acesteia și a început să o jignească.
Reclamanta a menționat că a vrut să se ridice de pe treapta pe care stătea pentru a pleca împreună cu nepotul său, și a rugat-o pe pârâtă să se dea la o parte pentru a putea face acest lucru. A relatat că pârâta a refuzat să se mute, motiv pentru care reclamanta a dat-o cu mâna la o parte pentru a putea pleca. În continuare, s-a arătat că pârâta a apucat-o pe reclamantă de păr și a continuat jignirile, în timp ce reclamanta o ruga să îi dea drumul.
A încercat instinctiv să se apere și să scape din mâinile pârâtei, dând din mâini în toate direcțiile pentru a putea fugi, iar în momentul în care pârâta a scos o mână din părul său, a fost împinsă de peretele casei. A mai expus faptul că, în urma acestei împingeri, s-a lovit și s-a zgâriat pe spate, iar în încercarea de a pune mâinile pe perete pentru a evita un impact puternic, s-a lovit de cap, ocazionȃnd ruperea a trei unghii.
Reclamanta a menționat că a simțit o durere puternică la cap și a observat cum pârâta și-a scos mâna din părul său, ținând în mână o șuvită de păr. Totodată, a precizat că, în tot acest timp, prietenii săi au strigat ca pârâta să o lase în pace, sunând inclusiv la 112, însă echipajul de poliție a ajuns după încetarea agresiunii.
A mai arătat că prietena sa a încercat să o ajute trăgând de mâna pârâtei, însă aceasta a fost lovită de un prieten al fiului pârâtei și, ulterior, a fost prinsă de mână și imobilizată de soțul pârâtei.
Imediat după agresiune, a sosit echipajul de poliție, căruia reclamanta i-a expus cele întâmplate și a solicitat permisiunea de a merge în parcul din proximitate pentru a-l căuta pe nepotul său, care fugise speriat.
Ulterior, a aflat că acesta a ajuns acasă și a anunțat familia, care s-a deplasat la fața locului.
Ce a decis instanța
Analizând întregul material probator, judecătorii au decis că pǎrţile au prezentat fiecare o versiune diferitǎ a modului ȋn care s-a derulat respectivul incident, ȋnsǎ din coroborarea probelor administrate, instanţa reţine că între părți a existat un conflict care a escaladat, escaladarea acestuia fiind determinată de conduita reclamantei.
”Instanţa apreciazǎ, ȋn acord cu concluziile Ministerului Justiției şi ale pȃrȃtei, cǎ, deși reclamanta are vârsta de 15 ani, aceasta prezintă o constituție fizică mai robustă decât pârâta, este plauzibilă susținerea potrivit căreia reclamanta ar fi aplicat primele lovituri, iar pârâta s-ar fi aflat într-o stare de legitimă apărare, ripostând prin prinderea și tragerea acesteia de păr. Această concluzie este susținută de planșele fotografice și de actele medicale aflate la dosarul cauzei, ȋntocmite dupǎ evenimentul din data de 20.09.2026, din care rezultă existența unor vânătăi și zgârieturi la nivelul corpului pârâtei, diagnosticul dovedit cu acte medicale fiind acela de multiple echimoze postcontuzii ȋn contextul traumatismelor prin lovire, dar şi o contuzie la piciorul stȃng, de asemenea doveditǎ cu acte medicale, în timp ce leziunile reclamantei sunt minore și ar fi putut apărea ca urmare a smuciturilor exercitate asupra acesteia de către pârâtă. Instanţa reţine cǎ reclamanta nu a depus niciun înscris medical la dosarul cauzei. Cu privire la declaraţia martorului, aceasta reia susţinerile reclamantei din cererea de chemare ȋn judecatǎ, instanţa reţinȃnd atitudinea subiectivǎ a martorului, prieten al reclamantei şi parte a grupului de prieteni participant la eveniment, aprecierea probelor fǎcȃndu-se de instanţǎ, potrivit art. 264 C. proc. civ., în mod liber, potrivit convingerii instanţei. Cu privire la declaraţia martorului … instanţa reţine cǎ acesta a vǎzut-o pe reclamantǎ „cǎlare” peste pȃrȃtǎ, aceasta din urmǎ fiind aproape pe jos, o ţinea de pǎr pe reclamantǎ care „era peste ea”, dȃndu-i pumni, fapte ce se coroboreazǎ cu restul probelor administrate, instanţa examinȃnd probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.
Cererea de emitere a ordinului de protecție a fost formulată la data de 29 septembrie, pentru un incident pretins a fi avut loc la data de 20 septembrie, ȋntre pǎrţi neexistȃnd ȋn acest interval de timp nicio interacţiune, iar pericolul nu este iminent. De asemenea, instanţa constatǎ cǎ la momentul incidentului, au intervenit organele de ordine publică, care au constatat situația de fapt de la fața locului și nu au apreciat că se impune emiterea unui ordin de protecție provizoriu. Reclamanta a invocat o stare de temere susţinȃnd cǎ a consultat un psiholog ȋn urma acestui eveniment, fǎrǎ a depune un ȋnscris ȋn acest sens. În ceea ce privește caracterizările depuse de reclamantă, instanţa reţine cǎ nu a fost probatǎ autenticitatea și relevanța acestora pentru soluționarea cauzei, nefiind ataşate acestora dovada identităţii autorilor lor. Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că nu sunt ȋndeplinite condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie şi va respinge ca neȋntemeiatǎ cererea formulatǎ de reclamantǎ”, potrivit instanței de judecată.
Astfel, cererea de emitere a ordinului de protecție a fost respinsă de Judecătoria Constanța.
Liliana BELCIUG
