După articolul dedicat paralelismului dintre Spitalul Comunal și viitorul Spital Regional, revenim cu o problemă amânată timp de decenii, revenim asupra unei alte nevoi cronice a Constanței, ignorată de aproape un secol: lipsa unei infrastructuri de teatru moderne, adaptate standardelor actuale.
Puțini știu însă că orașul de la malul mării a avut, încă din anii ’20, un proiect clar, amplu, pentru un teatru modern, integrat într-un adevărat palat cultural. Un vis urbanistic și cultural care a rămas pe hârtie, dar care reflectă, aproape identic, problemele cu care se confruntă și astăzi Teatrul de Stat Constanța.
În repetate rânduri, Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat Constanța, a atras atenția public asupra faptului că instituția are nevoie urgentă de o sală de spectacole adaptată standardelor moderne. Ba mai mult, Erwin Șimșensohn a vorbit în repetate rânduri despre nevoia unei viziuni culturale coerente pentru Constanța, avansând idei care depășesc simpla problemă a unei săli de spectacole. Printre acestea se numără candidatura orașului la titlul de Capitală Culturală Europeană, construirea unei clădiri noi pentru Teatrul de Stat Constanța, dar și schimbarea titulaturii instituției din „teatru de stat” în „teatru național”, fără ca aceasta să fie scoasă din subordinea Consiliului Județean Constanța.
Potențialul există: salba de culturi, etnii și tradiții care definesc Constanța conferă orașului un caracter unic, capabil să susțină un proiect cultural de anvergură națională și europeană.
De mai bine de un secol, Constanța avea deja un proiect de teatru modern
Nevoia unui teatru modern nu este un subiect de azi, de ieri. Subiectul era discutat încă din anii 1920. La acea vreme, orașul avea conturat un proiect amplu pentru un palat cultural, care urma să includă o sală de teatru, sală de concerte și scenă pentru operă, alături de bibliotecă și muzeu.
Potrivit volumului „Constanța, Memoriile orașului”, semnat de profesorii Aurelia și Ștefan Lăpușan, proiectul prevedea amplasarea viitorului așezământ teatral pe strada Carol (actualul Bulevard Tomis) pe toată lungimea parcului central, fiind gândit ca o construcție monumentală, reprezentativă pentru oraș. Acea arteră reprezenta polul investițiilor, de vreme ce și proiectul Spitalului Regional urma să fie construit acolo, iar infrastructura de învățământ își avea adresa pe această stradă.
Un teatru adevărat, nu o improvizație
Totodată, autorii subliniază faptul că ceea ce este numit „teatru” în Constanța reprezenta, de fapt, sala de gimnastică a Liceului „Mircea cel Bătrân”, adaptată cu numeroase improvizații pentru activități culturale, o soluție temporară din lipsa unei clădiri dedicate.
Bani, teren și voință politică
În 1925, Consiliul Comunal anunța alocarea unei sume de 3 milioane de lei pentru construirea teatrului comunal, ca prim fond destinat demarării lucrărilor. Parcul orașului avea, la acea vreme, o suprafață de aproximativ 20.000 de metri pătrați, iar documentele arată că o parte din acest teren urma să fie destinată exclusiv noilor instituții culturale. În prezent în zona parcului la care se face referire este construit Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.
Mai mult, arhitectul Petre Antonescu, una dintre figurile majore ale arhitecturii românești interbelice, a fost implicat în elaborarea proiectului, construcțiile urmând să fie realizate în stil românesc. În anul 1926 exista deja o schiță de proiect pentru teatrul Constanței, iar inaugurarea lucrărilor fusese anunțată oficial, în prezența familiei regale.
Proiectul care a rămas pe hârtie
În ciuda planurilor, a finanțării și a sprijinului public, teatrul nu a mai fost construit. Palatul cultural al Constanței a rămas un proiect nefinalizat, consemnat doar în documentele vremii și în memoria orașului.
Teatrul Elpis, construit de un filantrop de origine greacă
Însă, pentru că orașul se dezvolta din punct de vedere cultural, Demostene Tranulis, un filantrop constănțean de origine greacă a decis să construiască o clădire care să găzduiască actul teatral- Teatrul de Stat Constanța (în trecut Teatrul Tranulis, Teatrul Fantasio). În 1927 ridică clădirea cinematografului Ligii Culturale „Ctitoria Demostene Tranulis”, pe spezele sale proprii. Capitalul său nefiind suficient, s-a îndatorat cu peste 2 milioane lei, căci se angajase să construiască o clădire în valoare de circa 1,4 pâna la 1,5 miloane lei, dar care l-a costat în final peste 5,5 milioane.
Astfel, observăm, ca și în trecut, cum figuri importante din urbe s-au avântat să construiască ceea ce ar fi trebuit să ridice autoritățile locale și județene.
La aproape un secol distanță, Constanța se confruntă cu aceeași problemă: lipsa unei săli de spectacole moderne, capabile să răspundă cerințelor artistice și tehnice actuale o dovadă că nevoia identificată încă din anii ’20 nu a fost niciodată rezolvată. Istoria arată că problema nu a fost lipsa viziunii, ci incapacitatea de a duce proiectul la capăt: o realitate care se repetă, sub alte forme, și în prezent.
Loredana MIHAI
Citește și:
De la Spitalul Comunal la Spitalul Regional: peste un secol de promisiuni în Constanța
