Astăzi, 2 mai 2021, se împlinesc 70 de ani de la prima premieră a Teatrului de Stat din Constanţa! La mulți ani tuturor celor care au slujit teatrul de la înființare și până acum, la mulți ani tuturor colegilor mei, cei care o fac astăzi cu dragoste și abnegație, la mulți ani tuturor celor care vor pune umărul de acum înainte la consolidarea și dezvoltarea unui mare TEATRU DE REPERTORIU, așa cum merită un oraș precum Constanța!
De-a lungul a șapte decenii, prin vremuri rareori favorabile culturii, artiștii și ceilalți angajați ai teatrului au fost nevoiți să surmonteze numeroase dificultăți, cele mai multe legate de cenzura regimului comunist, altele, de abuzurile administrației locale de după revoluție și până în 2015. Şi au rezistat, şi au creat, cu talent şi inspiraţie, realizând peste 400 de premiere şi numeroase evenimente, între care „Serile de teatru antic” şi spectacolele dedicate memoriei lui Ovidius au o importanţă aparte.
„Teatrul de Stat Constanţa va sărbători pe toată durata acestui an aniversarea a 70 de ani de existenţă, cu premiere spectaculoase, prin diverse evenimente, şi vă invităm să fiţi alături de noi, pentru a depăşi împreună şi obstacolele apărute din cauza pandemiei. Ne dorim să vă dăruim în continuare momente de satisfacţie artistică deplină, ne dorim să ne puteţi aplauda, peste câţiva ani, cât mai puţini, într-o clădire de teatru care să facă cinste unui oraş atât de important cum e Constanţa. Ne dorim să ne reîntâlnim, cu bine, cât mai curând„, susţine Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat din Constanţa.
2 mai 1951. Putem să ne imaginăm cum, acum fix 70 de ani, pe la ora asta, actorii din distribuţia spectacolului „𝐎 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐮𝐭𝐚̆” de I.L. Caragiale – 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐈𝐞𝐧𝐜𝐞𝐜 (Tipătescu), 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐀𝐧𝐭𝐨𝐧𝐨𝐯𝐚/ 𝐄𝐥𝐞𝐧𝐚 𝐙𝐚𝐡𝐚𝐫𝐢𝐧𝐢 (Zoe Trahanache), 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐍𝐢𝐜𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮 (Zaharia Trahanache), 𝐈𝐨𝐧 𝐅𝐨𝐜𝐬̧𝐚̆𝐧𝐞𝐚𝐧𝐮/ 𝐉𝐞𝐚𝐧 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (Farfuridi), 𝐍𝐞𝐥𝐮 𝐌𝐚𝐧𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮 (Brînzovenescu), 𝐄𝐮𝐠𝐞𝐧 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮 (Caţavencu), 𝐌𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐌𝐨𝐫𝐚𝐫𝐮 (Pristanda), 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐌𝐨𝐫𝐭̧𝐮𝐧/𝐑𝐨𝐦𝐞𝐨 𝐏𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 (Agamiţă Dandanache), 𝐌𝐢𝐬̧𝐮 𝐁𝐞𝐣𝐚𝐧 (Cetăţeanul turmentat), 𝐂𝐨𝐬𝐭𝐞𝐥 𝐑𝐚̆𝐝𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮 (Ionescu), 𝐀𝐮𝐫𝐞𝐥 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (Popescu), 𝐑𝐨𝐦𝐞𝐨 𝐏𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 (un fecior) – împreună cu regizorul 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 𝐊𝐢𝐫𝐢𝐭̧𝐞𝐬𝐜𝐮 şi scenograful 𝐓𝐫𝐚𝐢𝐚𝐧 𝐂𝐨𝐫𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 intraseră în febra emoţiilor dinaintea premierei. Poate făceau o ultimă repetiţie înaintea ridicării cortinei pe scena sălii Elpis, unde, până atunci, se perindase toată floarea teatrului românesc, printre care Birlic şi Beligan, dar chiar şi Caragiale, care participase aici la şezători literare. Era, aşa cum povestea 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞𝐭𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐭𝐨𝐢𝐮, secretar literar, în volumul „Thalia Ex Ponto” (pe care l-a publicat în 2001 împreună cu Anaid Tavitian), cel mai negru deceniu al perioadei totalitariste, în care, după un război distrugător, Constanţa se confrunta cu o invazie a soldaţilor sovietici „eliberatori”, care rechiziţionau, distrugeau, furau, violau, îşi stabileau domiciliile unde voiau.
Georgeta Mărtoiu susţine că: „𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑢 𝑛𝑢 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒, 𝑣𝑜𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑎𝑝𝑒𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑏𝑒𝑛𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑡̧𝑖 𝑑𝑢𝑚𝑛𝑒𝑎𝑣𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑠𝑡𝑖𝑚𝑎𝑡̧𝑖 𝑐𝑖𝑡𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑣𝑎̆ 𝑟𝑢𝑔𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑒 𝑎 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑓𝑜𝑟𝑚𝑒, 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒, 𝑖̂𝑚𝑝𝑢𝑠̧𝑐𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑠̧𝑖 𝑠𝑜𝑛𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̧𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑔𝑣𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑟𝑢𝑠𝑒𝑠̧𝑡𝑖, 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑑𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑡𝑖𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑖𝑐𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒𝑠̧𝑡𝑖 – „𝑆𝑐𝑟𝑖𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑢𝑡𝑎̆” – 𝑐𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙 𝑖𝑛𝑎𝑢𝑔𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙… 𝐸𝑟𝑎 𝑐𝑎 𝑜 𝑟𝑒𝑐ℎ𝑒𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑖 𝑖̂𝑛𝑠̧𝑖𝑛𝑒”.
