În urmă cu două săptămâni conslierii locali municipali au votat un proiect de hotărâre prin care proprietarii care dețin clădiri cu valoare istorică sau de patrimoniu în Zona Peninsulară sau pe strada Ștefan cel Mare, inclusiv milionarii, vor putea reabilita fațadele acestora cu fonduri rambursabile de la Primăria Constanța. Astfel, va renaște și Casa cu Lei, a cărui proietar este Gabriel Comănescu, directorul GSP pentru că, a fost eliberat actul de urbanism într-un timp foarte scurt.
Vineri, 15 aprilie a.c., Primăria municipiului Constanța a eliberat cel de-al doilea Certificat de Urbanism pentru consolidarea, restaurarea, reamenajarea și modernizarea Casei cu Lei de pe strada Dianei, numărul 1. Primul a fost eliberat în luna ianuarie a anului trecut tot pentru consolidarea, restaurarea, reamenajarea și modernizarea monumentului istoric.
Astfell, actul de urbanism cu numărul 723 vizează „Consolidarea, restaurarea, reamenajarea și modernizarea imobil D+P+1Etaj+Mansardă- Casa cu Lei”.
Beneficiarul investiției este societatea Vega Turism SRL, controlată de Gabriel Comănescu, cel care controlează Grup Servicii Petroliere. În trecut, Comănescu a fost sancţionat de Primăria Constanţa pentru că a lăsat în paragină clădirea, deşi, la momentul achiziţiei, anunţa că o va renova, iar în prezent se pare că municipalitatea a dat o „mână” de ajutor cunoscutului afacerist pentru reabilitarea acesteia.
Date istorice despre monumentul istoric, relatate de regretata Doina Păuleanu
„Unul dintre cele mai frumoase edificii din Constanța, construit la începutul secolului trecut, este Casa cu lei. Casa a fost construită de un proprietar armean, Dicran Emirzian care avea un magazin cu produse venite direct de la București sau Paris, cu obiecte vestimentare și pantofi venite direct și se chema Luvru. Dicran Emirzian a luat legătura cu unul dintre marii arhitecți ai perioadei, Ioan Berindey. Era la colț cu bulevardul Elisabeta. Deci Dicran Emirsian îi adresează lui Berindey această comandă, iar acesta o onorează printr-un edificiu original care în același timp poartă şi amprenta sa. În general toate edificiile construite de Berindey au câte un leu sau o pereche de lei. Să ne reamintim de pildă Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, unde cei doi lei străjuiesc chiar de la intrare, şi care este actualul muzeu al muzicii, unul dintre cele mai frumoase palate din București.
La dorința comanditarului și, desigur, urmare a propiului său stil arhitectonic și a dorinței sale de a construi edificii armonioase, care să aibă o originalitate și particularități de reținut, Berindey realizează acest edificiu, cu influențe italiene, amintiri veneține mai ales. Îl plantează în Constanța cu speranța, pe care o are și proprietarul, ca respectivele case care figurau între edificiul construit atunci și Piața Ovidiu, să fie demolate pentru a conferi mai mare anvergură pieței, pe de-o parte, pentru că nu începuse încă construcția la Palatul Comunal, care începe să se construiască înainte de primul Război Mondial. Deci, ideea era ca micile imobile care se aflau în zona sudică a pieței să fie demolate pentru a se vedea foarte bine acea zonă, unde deja în primii ani ai secolului trecut se preconiza construcția Moscheei Regale Carol I, care de altfel se suprapune peste o mai veche moschee, construită în perioada otomană. Este un edificiu splendid, orientat cu fața spre Piața Ovidiu, către acea vedere care ar fi trebui să fie.
Din păcate, între „Casa cu lei” și Piaţa Ovidiu se mai află un imobil din perioada interbelică, dar mai ales din perioada anilor ’60, care și închide, din păcate, strada Nicolae Titulescu, una dintre cele mai frumoase artere stradale ale Constanței, cu nenumărate edificii clasate. Iată, această casă este orientată către Piața Ovidiu, are fațada către nord, dar și fațadele laterale către strada Nicolae Titulescu sunt deosebit de semnificative. Pe mine mă leagă o amintire extraordinară a unui mare colecționar, a celui mai mare colecționar de artă din România. Este vorba de Zambaccian, care povestește faptul că la „Casa cu lei” a văzut pentru prima dată în viața lui, când era adolescent, o colecție de picturi, este vorba de colecția de pictură a magistratului Lazăr Munteanu, unul dintre cei mai elevați colecționari ai României din acea perioadă, din păcate cea mai mare parte din colecția lui a fost distrusă la București, în bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.
Oricum, tânărul Krikor H. Zambaccian vede prin fereastrele deschise ale casei tabourile pe pereți și acest lucru îi declanșează pur și simplu dorința de a colecționa, sigur că de aici și până la impresionanta colecție a acestuia a avut de parcus un drum, dar începuturile sale se leagă de această clădire și de colecția Lazăr Munteanu, semn că Dicran Emirzian închiria acest edificiu unor persoane de elită care aveau nevoie de spațiu și care își puteau permite să locuiască într-un asemenea edificiu.”
Loredana MIHAI
Citește și:
