Andrei Novac și-a lansat volumul de poezie „Lumea ta / Carnea mea / Oasele noastre“ și la Constanța, în cadrul unei eveniment organizat de Asociația KULTurale, „Mecanici poetice“, la Clubul Doors.
Turneul de promovare a acestei cărți, prima de poezie publicată de Editura Litera (care în 2023 împlinește 34 de ani), a început în decembrie 2022, include 38 de orașe, iar marți, 16 mai a.c., a fost rândul Constanței.
„Lumea ta este lumea noastră a tuturor, nu e a cuiva anume, carnea ta este viața fiecăruia dintre noi, iar oasele noastre sunt ceea ce urmează după“, a explicat poetul Andrei Novac, prezentat de scriitoarele Iulia Pană și Amelia Stănescu în cadrul unui dialog despre această carte, literatură și scris, în general.
„Am citit cartea lui Andrei Novac, iar interiorul ei vă va dezvălui o lume. O carte cu un titlu răscolitor, inițiatică într-o călătorie poetică, ce începe cu un elogiu al frumuseții, al al trupului femeii iubite, a unei declarații, totuși lucide, într-o intersecție (un cuvânt pe care l-am găsit în carte mai des) cu temerile și în efemerul vieții. Cu sacrul și fatalitatea, cu gura Leviatanului, cu moartea. Ce putem face atunci când avem un punct final predestinat? Ce putem trăi mai mult sau mai intens decât iubirea?
Cele trei capitole ale volumului, cuprinse într-o simbioză, mi-au deschis niște ferestre către o poezie în care poetul scrie «tandrețea și liniștea par un război care nu a început». Eu spun că este un război tacit al omului contemporan prins în siajul nemilos al timpului. Al timpului pe care îl trăim, al timpului vieții noastre.
Limbajul poetic capătă, de la sensibil la lucid, niște treceri interesante și rezonească într-o sonoritate autentică.
Mi se pare remarcabilă și melancolia care, deși controlată, străbate fiecare poem. Când niște linii fine, când niște tușe adânci, aș spune imagistic, construite ca o marcă personală, așa cum sunt și ilustrațiile atât de recognoscibile ale marelui artist Mircea Cantor“, a dezvăluit Iulia Pană.
Potrivit poetei constănțene, poemul care este, poate, cel mai concentrat și care dă nota cărții este „spațiu și timp“: „aici suntem cu toate fricile noastre, / o stradă este suficientă, oamenii se bucură, plâng și mor, / fac zgomote prin tandrețe, / nu ai cum să uiți, / fiecare gest este tăiat de întuneric și lumină“.
Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, susține că volumul lui Andrei Novac este un parcurs poetic neobișnuit astăzi, în care accentul cade pe admirația față de frumusețea femeii adorate, asociată cu ideea caducității tuturor celor omenești, la vechea temă creștină a oaselor perene.
Iar poeta Amelia Stănescu crede că acest volum va atinge sufletele cititorilor, vorbind despre viață, despre dragoste, despre veșnicie, despre veșnicia prin scris și prin artă.
„Scrisul ne face veșnici. Poemul care mi-a atins sufletul este chiar cel care deschide această carte, poemul-emblemă, aș putea spune. Andrei Novac este un poet puternic, un poet care ajunge la sufletele cititorilor, care se impune prin vocea sa poetică, este un scriitor foarte bun, un promotor cultural al literaturii române, al poeziei române în străinătate.
Poezia, așa cum susține și Andrei Novac, înseamnă viață și atâta vreme cât există viață, va exista și poezia, pentru că viața este o formă de poezie. Poezia vorbește despre viața noastră“, crede și poeta Amelia Stănescu.
Primul poem din volum se intitulează chiar „lumea ta / carnea mea / oasele noastre“: „din pământ sunt făcute toate, / carnea vieții tale, / o umbră care umblă prin sângele tău / vie, / transparentă, / clară, / spațiul meu prin care străbat: / un oraș, / o lume, / un timp, / când vocile dorm, // oasele mele trăiesc în mine, / au viața lor / nasturi, / lumea ta, / carnea mea, / moartea și viețile noastre“.
Mai multe poeme din recentul volum al lui Andrei Novac au fost recitate în Clubul Doors de actrița Mirela Pană, iar White Trumpet a oferit publicului câteva momente muzicale excepționale.
Prezentul volum, al nouălea pentru Andrei Novac, este o carte a prietenie, potrivit poetului laureat al mai multor premii, deoarece acesta a lucrat la realizarea ei cu foarte buni prieteni: artistul vizual Mircea Cantor, care a creat grafica volumului, și actorii Ștefana Samfira și George Costin, și muzicianul Eugen Mihăescu, care au realizat audio-bookul cărții. Acesta se regăsește pe platforma Voxa.
De ce mai scrie poezie managerul cultural și diplomatul Andrei Novac?
„Poezia face parte din activitatea noastră în general, nu doar a celor care scriu poezie. Dacă mergem după o definiție foarte simplă a poeziei, evident că avem nevoie de ea, pentru că poezia este, într-un fel sau altul, parte din viața noastră cotidiană. Așa cum e și proza, așa cum e și muzica, așa cum e arta în general. Doar că, în societatea contemporană, lumea s-a desprins, cumva, cel puțin aparent, de ceea ce înseamnă act de cultură, lansare de carte, vernisaj de expoziție, concert ș.a.m.d. și, într-un fel sau altul, nu percepe o activitate de genul ăsta ca fiind o activitate cotidiană obișnuită, dar ea, în sine, este o activitate obișnuită, pentru că poezia, ca și proza, ca și arta în general, definesc cumva, fiecare dintre ele, și în parte și separat, și la un loc, viața noastră de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.
Poezia e despre realitate, nu e despre altceva. Literatura este despre realitate, arta este despre realitate, e forma prin care noi, cei care trăim cumva lucrurile astea, definim viața pe care o trăim. Nu e nimic altceva, nu diferă de realitate. Asta este percepția generală, că poezia, muzica sunt cumva în afara realității. Nu, ea este despre realitate, poezia, ca și literatura în general, este despre realitate, nu despre altceva.
Poezia definește o lume, definește viața, în general, pe care o trăim fiecare dintre noi. Viața în general, momentul ăsta pe care îl trăim e o poezie în sine, chiar dacă nu toți oamenii nu scriu neapărat poezie. Poezie e o definiție cumva a vieții. Nichita Stănescu spunea despre poezie că poetul e cumva un intermediar al nașterii poeziei și că nu are nicio legătură cu miracolul lui. Același lucru spun și eu: fiecare dintre noi suntem poeți, chiar dacă nu scriem poezie“, crede Andrei Novac.
Valentin ISPAS
