O descoperire inedită a avut loc în urmă cu peste 60 de ani, în comuna Cumpăna din județul Constanța. Pe teritoriul localității a fost găsit, în urma unor săpături, un cadran solar cu diviziunile timpului trasate între coarnele unui taur. Descoperirea nu este întâmplătoare, deoarece în Antichitate comuna făcea parte din teritoriul fostei Cetăți Tomis.
Piesa de marmură descoperită în 1960 demonstrează că strămoșii noştri ştiau să calculeze ora, dar şi solstiţiul şi echinocţiul, ca și vechii maiași. Obiectul este realizat din marmură vineţie și se estimează că acesta datează din secolul II d.Hr. (de acum aproape 2.000 de ani). Cadranul solar de la Cumpăna este înalt de 48,5 cm şi lat de 37,5 cm. Acesta are o formă concavă, cu linii incizate, și este susţinut între coarnele unui taur.
Ce este cu totul uluitor este faptul că acest cadran indica foarte exact atât ora, cât şi solstiţiile, prin două arce de cerc ce intersectează liniile orare şi echinocţiile și printr-o linie comună situată între cele două linii ale solstiţiilor. Unsprezece linii convergente se găsesc pe suprafaţa cadranului, linii orare care se întâlnesc în punctul unde era înfipt gnomon-ul, bagheta de bronz, care îşi lăsa umbra pe suprafaţa cadranului, indicând ora.
O copie a cadranului solar este amplasată în faţa Primăriei Comunei Cumpăna, iar originalul se află laMuzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa (MINAC). Despre această piesă extrem de rară ne-a vorbit arheologul Ana Hamat.
„Ne află la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, unul plin cu povești. De data aceasta vom vorbi despre trecerea timpului, pentru că ne guvernează tuturor viața. La MINAC avem norocul să deținem unul dintre cadranele solare, ceasurile solare foarte bine păstrate din România. Cel de la noi a fost descoperit în comuna Cumpăna. Știm că, în Antichitate, comuna aceasta făcea parte din teritoriul Tomisului, prin urmare era o așezare bine dezvoltată acolo și cu o putere financiară destul de mare, asemenea ceasuri solare nu erau ieftine deloc, dacă erai foarte bogat ți-l puteai permite, ori putem vorbi și despre statul roman care ar fi putut face această achiziție, instalat în instituții sau în piețele publice, pentru că ceasul avea nevoie de soare, pentru ca locuitorii așezării să știe despre trecerea timpului.
Ceea ce vedeți aici se încadrează acestor uzanți, în sensul în care este din marmură, este decorat, probabil făcea parte din ansamblul vreunei piețe publice. Folosește cilindrul, pentru că el nu este drept. Are partajarea orelor, în ideea în care avem usprezece linii care împarte suprafața aceasta în douăsprezece ore, cu alte cuvinte și ei puteau vedea trecerea orelor de peste zi.
Cadranul folosea inclusiv echinocțiul și solstițiul. Avem două linii care marchează trecerea prin aceste momente foarte importante ale anului și erau calibrate pentru locul în care se aflau. Aceste ceasuri erau orientate pentru a se potrivi locului în care se aflau“, ne-a declarat arheologul Ana Hamat.
Oamenii, în Antichitate, asemenea nouă, priveau aceste cadrane solare și își împărțeau ziua în funcție de ore. Ei se trezeau foarte devreme și își terminau treaba când se însera.
„Noaptea, orele se măsurau, dar se foloseau ceasurile cu apă, cunoscutele clepsidrele. Ziua era foarte importantă și o trăiau în funcție de lumina naturală, deoarece și lumina artificială era scumpă, ca și astăzi“, a mai spus arheologul Ana Hamat.
Acesta nu este, însă, singurul cadran solar al Tomisului, ci au mai fost descoperite trei: cel mai vechi este la Histria, care se presupune că ar fi datat din secolul al III-lea înaintea erei noastre, spre deosebire de cel descoperit în comuna Cumpăna, din secolul al II-lea al erei noastre.
Loredana MIHAI
