Constanța nu este frumoasă și nu trebuie să fie o atracție doar pentru mare și plajă. Constanța are de oferit mult mai mult, iar turismul cultural ar trebui să redevină o preocupare în adevăratul sens al cuvântului pentru autorități. Există atât de multă istorie, povești care ar trebui să fie spuse, clădiri care au mare nevoie să fie puse în valoare.
Rubrica “File de istorie”, realizată în colaborare cu Andrei Neagu (ArtAntik Gallery) este, printre altele, și o pledoarie pentru punerea în valoare a turismului cultural. În ediția de azi vă prezentăm, în premieră, un manuscris inedit, despre Constanța de altădată. Discuția deschide o serie de astfel de materiale, menite să atragă atenția asupra istoriei și potențialului touristic pe care îl are orașul nostru, din acest punct de vedere. Urmează să avem invitați istorici, ghizi turistici, specialiști și nu numai.
Andrei Neagu, ArtAntik Gallery: “Astăzi vorbim despre un manuscris care tratează istoria Constanței în secolul al XIX-lea, prezentat în premieră, pentru că este manuscrisul unei lucrări realizate în perioada 1957 – 1975 de către dr. Nicolae G. Ionescu, o lucrare nepublicată, pe care am salvat-o de la maculatură. Jobul meu ca anticar este să găsesc obiecte vechi, cu semnificație artistcă și istorică.
În colecția ArtAntik Gallery se află numeroase documente, obiecte, ilustrații, despre istoria Constanței și a Dobrogei, dar nu numai. Avem numeroase documente interesante, printre care și această lucrare.
Autorul, pentru că ne referim la perioada RSR, cred că avea origini “nesănătoase”, întrucât, accesând și corespondența cu diverse edituri, a primit felurite negații, cu argumente care mai de care mai ridicole, fapt pentru care cred că autorul nu era agreat de autorități. Lucrarea, din punctul meu de vedere, este una cu o valoare istorică și documentară. În primul rând, lucrarea se bazează pe scrieri vechi, consemnări ale unor dregători sau trecători prin Constanța secolului XIX, dar cel mai important aport de informație este pe următoarea filieră: autorul a stat de vorbă, începând cu 1957, a intervievat bătrâni ajunși la vârste venerabile, chiar 90-100 de ani, care au copilărit sau și-au petrecut adolescența în Constanța secolului XIX, cea de a doua jumătate a secolului XIX. Așadar, autorul ne redă poveștile secolului XIX. Așa cum și autorul precizează în lucrare, există posibilitatea fabulației – nu luăm totul ad literam din povestirile unor vârstnici, pentru că intervine vârsta, uitarea, dar sunt, per ansamblu, informații extrem de valoroase, unele confirmate de cercetările ulterioare ale specialiștilor în domeniu”.
Pornind de la introducerea manuscrisului, în care se face referire la evoluția Constanței, autorul prezintă, printre altele, “consemnarea dată de un funcționar austriac, însărcinat de Guvernul austriac să studieze oportunitatea construirii unor stabilimente care să susțină dezvoltarea unei linii de comerț (…) La momentul respectiv, Kustenge (Constanța) nu era foarte ofertantă, erau bordeie, dar foarte important, și atunci și la începutul secolului XIX: aceste bordeie, aceste case sărăcăcioase, erau împrăștiate printre vestigii arheologice. (…) Dezvoltarea orașului Constanța începe, în epoca modernă, în 1860, odată cu calea ferată Cernavodă – Constanța, când, datorită acestui drum de fier, orașul devine atractiv pentru foarte mulți comercianți și încep să vină, din Imperiul Otoman, dregători. Vin turci, greci, care găsesc oportunități de afaceri și orașul începe să se dezvolte, astfel încât, la 1878 (n.r.: Unirea Dobrogei cu România a avut loc în urma războiului de independenţă din 1877-1878), românii preiau o localitate în plină dezvoltare, dar nu foarte sistematiztă (…) Constanța era plină de vestigii la suprafață, iar când au venit românii, n-a existat conștiința aceasta a conservării patrimoniului arheologic, așa că în toate clădirile vechi din Zona Peninsulară putem găsi în ziduri pietre din perioadă greco-romană, coloane, iar mare parte din ele au fost furate” – Andrei Neagu, ArtAntik Gallery.
Pornind de la remarca: Constanța era (și este!) un muzeu în aer liber, având în vedere numeroasele vestigii prezente la tot pasul, interesant este, în demersul celui care a scris manuscrisul, următorul detaliu: dr. G. Ionescu intervievează, în 1957, un personaj inedit, care la data intervievării avea deja aproape 100 de ani. Bătrânul desprecare scrie Ionescu, ratându-și cariera în domeniul sicrielor, se apucă de vândut antichități. “Ce a făcut acest om: și-a creat relații cu constructorii, iar când se găseau piese din antichitatea greco-romană, el era practice singurul cumpărător, care mai departe avea cumpărători cunoscători, colecționari. Acest personaj, care locuia în Zona Peninsulară, făcea, așadar comerț ilegal cu antichități. Ceea ce s-a practicat o lungă perioadă, fiind devalizat patrimoniul național. (…) Cel care reușește să stopeze fenomenul este Vasile Canarche, care pune practice bazele arheologiei tomitane (…) Canarache, când au existat diverse descoperiri, a expus coloane, capiteluri, în diverse locații, pentru a stârni interesul publicului și a promovat astfel muzeul de istorie” – Andrei Neagu, ArtAntik Gallery.
Povestea de mai sus este doar una dintre cele care zugrăvește, prin intermediul manuscrisului, viața Constanței de altădată, cu detalii precum străzi, clădiri, oameni, povești de viață.
Andrei Neagu, ArtAntik Gallery: “Autorul întocmește o hartă a Zonei Peninsulare – cu strada Independenței (actuala Piață Ovidiu), la 1978, cu efectiv toate clădirile care se aflau atunci în piață – multe dintre ele nu mai există – și despre fiecare consemnează a cui aparținea locația ș ice desfășura în locația aceea. De exemplu, înainte de Casa Hrisicos – ce a existat înainte acolo? O cafenea. Apoi: hotelul în care a poposit Cuza (…), adică informații inedite. Spre exemplu, când a ars Hotelul Britol – ce au făcut pompierii? Nu exista apă, așa că au salvat mâncarea și băutura și… au mâncat și au băut.
La mijlocul secolului XIX avem consemnări în care Constanța este descrisă ca un muzeu în aer liber”.
Încheiem relatarea (pe care o puteți urmări în integralitate în materialul VIDEO) aici, subliniind următorul citat: Constanța este descrisă ca un muzeu în aer liber. De ce așa? Pentru că urmează o ediție alături de un invitat care este scriitor și istoric, un specialist alături de care vom discuta despre Constanța de altădată, despre manuscrisul prezentat în ediția de față, despre motivele pentru care Constanța este importantă, interesantă, atractivă nu doar pentru că avem mare, plajă, port.
Alexandra CUCU
