Dansurile grecești au o istorie milenară, fiind parte integrantă a culturii și identității naționale elene. Rădăcinile lor se întind până în Grecia antică, unde erau practicate în contexte religioase, festivități publice și chiar în antrenamente militare. Fiecare regiune a Greciei are propriile sale stiluri distincte, reflectând istoria, geografia și spiritul comunității locale. Transmise din generație în generație, ele rămân, astăzi, o formă vie de exprimare culturală, prezentă la toate marile sărbători și adunări populare. Și cum în Constanța trăim în multiculturalitate, o fată de 19 ani a deschis prima școală privată de dansuri grecești.
Aurora Bertolozzi are doar 19 ani și a inaugurat prima sa afacere: o școală privată de dansuri grecești. Aurora Dance Universe s-a deschis recent, într-o clădire situată pe strada Ștefan cel Mare nr. 51-53, iar primele grupe de dansatori s-au închegat deja. Primii interesați să învețe să danseze pe muzică grecească s-au arătat a fi copiii, cei cu care, spune tânăra, se lucrează și cel mai ușor.
Aurora Bertolozzi s-a născut în Italia, dar s-a îndrăgostit iremediabil de muzica grecească și de dansurile grecești, iar acum împărtășește pasiunea ei și cu alții.
„Practicam de ceva timp dansurile grecești și am zis să trec la următorul nivel și să îi învăț și pe restul să facă dansuri, să ne distrăm împreună și să împărtășesc toate cunoștințele mele. Sunt îndrăgostită de dansul Zeibekiko. Oricine poate dansa acest dans, este un dans solo, cu melodii mai triste și de aceea trebuie să vă expuneți cât mai mult sentimentele, să vă arătați trăirile, să spuneți o poveste prin dans“, a precizat Aurora Bertolozzi.
Zeibekiko – Dansul grecesc al onoarei și introspecției
Zeibekiko este unul dintre cele mai impresionante și profunde dansuri grecești, ce era caracterizat printr-un ritm lent și pași liberi, adesea improvizați, care exprimau trăirile interioare ale dansatorului. Inițial dansat doar de bărbați, Zeibekiko, nu urma o coregrafie fixă și se executa individual, într-un cerc simbolic, subliniind introspecția, mândria, lupta interioară și demnitatea.
În trecut, Zeibekiko era un dans al onoarei, executat rar și doar în momente de mare încărcătură emoțională. Astăzi, deși păstrează această gravitate, este dansat și de femei, fiind o formă autentică de exprimare a sufletului elen. Muzica care însoțește dansul, adesea parte a genului re(m)betiko, adaugă o notă melancolică și profundă, completând imaginea unui dans ce nu caută spectacolul, ci adevărul personal.
Mihaela GIUGLEA
