În doar două zile, elevii se întorc în băncile școlii, pentru un nou an școlar. Pentru micuți va fi prima întâlnire cu sala de clasă și colegii, un nou început! Pentru alții, un nou an școlar. Însă, dincolo de emoțiile primei zile de școală, educația reprezintă una dintre cele mai importante etape ale formării unui om, pregătindu-l pentru viața de adult, pentru meseria pe care o va alege și, de ce nu, pentru locul pe care îl va ocupa în societate. Astfel, învățământul cântărește enorm în pregătirea noastră, încă de la vârstă fragedă.
Dar oare cum era școala în urmă cu aproape 2.000 de ani? Cum învățau copiii în Antichitate și cât de importantă era educația pentru societatea romană?
Despre școala din Antichitate, mai cu seamă, despre sistemul educațional din Imperiul Roman, ne-a vorbit dr. Ana Hamat, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Educația ocupa un loc important în societatea romană, mai ales pentru cei care își doreau să aibă un rol în viața publică. Spre deosebire de zilele noastre, însă, învățământul nu era gratuit, iar accesul la educație depindea în mare măsură de statutul social și de posibilitățile familiei.
„Școala se făcea și în Antichitate, exact ca în zilele noastre, numai că aș putea spune că, totuși, în Antichitate școala era mult, mult mai prețuită decât este în ziua de azi. Și asta pentru că de școală depindeau foarte multe. Depindea succesul în viață al copilului”, a declarat dr. Ana Hamat.
Pentru romani, educația putea face diferența între o viață obișnuită și o carieră publică. Cei care aspirau la funcții administrative sau politice aveau nevoie de o pregătire temeinică, iar școala devenea astfel o investiție în viitor.
„Ca să poți ajunge un politician de succes, pentru că asta era normativul la vremea respectivă, să conduci, să fii la conducerea imperiului, să ai o funcție administrativă chiar și în provincii, trebuia să ai școală. Și atunci e normal ca școala să fi fost foarte prețuită”, a spus arheologul.
„Șapte ani de acasă”, o expresie cu rădăcini în Antichitate
Educația copiilor începea însă cu mult înainte ca aceștia să ajungă într-o școală. Primii ani ai vieții erau dedicați formării în familie, iar până în jurul vârstei de șapte ani copilul era educat în principal acasă.
De aici provine și una dintre expresiile pe care le folosim și astăzi.
„Acum 2.000 de ani, să zic așa, în timpul Imperiului Roman, se considera că prima educație se face acasă, de către familie. Și cam până pe la șapte ani, am putea spune, copilul era educat în casă, în principal de către mamă. De acolo și expresia noastră care se păstrează probabil și în prezent”, a explicat dr. Ana Hamat, arheolog MINAC.
După această vârstă începea educația formală. Copiii puteau urma cursuri primare, unde învățau să scrie și să citească, iar ulterior treceau la niveluri de studiu mai avansate.
Fetele pentru familie, băieții pentru viața publică
Însă, foarte important de punctat, educația nu era însă aceeași pentru toți. Pregătirea copiilor era influențată inclusiv de sexul acestora și de rolul pe care societatea romană îl atribuia femeilor și bărbaților.
Fetele erau pregătite în principal pentru viața de familie, în timp ce băieții erau formați pentru viața publică, politică și militară.
„Pentru băieți și pentru fete era un lucru diferit, în sensul în care ei erau pregătiți pentru diverse direcții în viață. Fetele trebuiau să fie mame și soții, trebuiau să sprijine soțul, trebuiau să conducă casa, iar băieții trebuiau să meargă în războaie, să știe să poarte o armă în mână, să știe să vorbească în public”, a declarat arheologul.
Iar capacitatea de a vorbi în public era una dintre cele mai importante calități pentru un roman care aspira la o carieră politică.
Retorica, „must have”-ul romanilor
În societatea romană, abilitatea de a vorbi frumos și convingător putea reprezenta un adevărat instrument de putere. Politicienii și împărații țineau discursuri, iar în forurile conducătoare capacitatea de a susține un punct de vedere și de a-i convinge pe ceilalți era esențială.
„Politica pentru romani însemna a vorbi în public și, doamnelor și domnilor, nu numai de a vorbi, dar poate recunoașteți asta și în ziua de azi, a vorbi frumos și a vorbi mult dacă este nevoie”, a declarat dr. Ana Hamat.
Retorica putea fi folosită inclusiv pentru a întârzia adoptarea unor decizii în Senatul Roman, motiv pentru care un orator priceput devenea extrem de valoros.
„Retorica era una dintre materiile preferate de romani, era un fel de must have. Nu se putea să nu știi să vorbești frumos dacă doreai o carieră după aceea, fie în avocatură, fie în politică și așa mai departe.”
Școala nu era gratuită
Spre deosebire de sistemul de învățământ de astăzi, educația romană era, în principal, una plătită. Părinții achitau serviciile profesorilor, iar posibilitățile materiale ale familiei influențau accesul la educație.
Totodată, în Antichitate – ca și în zilele noastre- existau și școli susținute din donații private sau chiar de împărați și împărătese.
„Din păcate, învățământul nu era gratuit. Cel puțin în primii ani, existau școli și școli publice care erau susținute din donații, fie particulare, fie chiar a împăraților, mai ales ale împărăteselor, dar în principal educația era una plătită, o plăteau părinții”, a explicag dr. Ana Hamat.
În funcție de posibilitățile familiei, profesorul putea veni la domiciliul copilului sau acesta putea merge la școala dascălului, a mai adăugat dr. Ana Hamat.
Și sclavii puteau învăța
Accesul la educație nu era exclusiv pentru copiii oamenilor liberi. În cazul sclavilor, totul depindea însă de voința stăpânului.
„Dacă erai un sclav, era clar că educația ta depindea în primul rând de stăpânul tău, dacă el dorea sau nu dorea să aibă un sclav care știa carte”, mai precizează dr. Ana Hamat.
Mai mult, în societatea romană existau sclavi instruiți care puteau deveni profesori în casele familiilor înstărite. Aceștia erau considerați sclavi de lux și erau respectați pentru cunoștințele lor.
„Chiar dacă profesorul era sclav, el era unul foarte respectat. Asemenea sclavi erau sclavi considerați «sclavi de lux». Nu și-i permitea oricine, erau destul de bine remunerați.”
Filosofia, vârful educației romane
Pentru cei care doreau să aprofundeze cunoașterea, existau și studii avansate. Filosofia reprezenta, potrivit specialistului, vârful sistemului educațional roman.
„Dacă după aceea luai cursuri în filosofie, studiai filosofia pentru câțiva ani, asta însemna că erai chiar în vârful sistemului de învățământ roman”, a mai spus arheologul Ana Hamat.
Lecțiile nu se terminau la ușa școlii. Călătoriile, parte din educație
Un alt element interesant al formării în Antichitate îl reprezenta călătoria. Tinerii erau încurajați să cunoască lumea, să descopere alte societăți și să-și lărgească orizonturile.
Pentru cei care aveau posibilități financiare, Grecia, considerată patria filosofiei și a politicii, era una dintre destinațiile importante. Pentru alții, călătoria până la Roma putea reprezenta o experiență de formare.
„Se considera că un copil trebuie să învețe, un adult tânăr trebuie să învețe să cunoască lumea. E o parte din formarea noastră ca oameni”, explică dr. Ana Hamat.
Iar această idee avea să supraviețuiască mult timp după Antichitate. În secolul al XIX-lea, fiii familiilor aristocrate călătoreau prin Europa pentru a cunoaște lumea și pentru a-și completa educația. Atunci, a călători nu înseamna tocmai recreere și vacanță, ci prilej de a aduna informații, de a cunoaște locuri noi, povești.
„E vorba de descoperire, e vorba de a învăța prin călătorie”, spune arheologul.
Ce ne-a rămas din lecțiile Antichității?
În societatea romană, școala nu reprezenta doar un loc în care copiii învățau să scrie și să citească. Educația era privită ca un mijloc de formare a viitorilor cetățeni și, pentru cei care aspirau la o carieră publică, putea deschide drumul către politică, administrație sau avocatură.
„Asta își dorea, doamnelor și domnilor, învățământul roman. Să formeze cetățeni, să formeze oameni pentru imperiu, indiferent că erau bărbați sau femei, oameni care să poată să ducă imperiul mai departe și societatea mai departe”, conchide dr. Ana Hamat.
Iar poate una dintre cele mai frumoase lecții pe care le putem recupera din trecut, de la strămoșii noștri, este tocmai aceasta: educația nu se termină atunci când ieși din sala de clasă. Lumea însăși poate deveni o școală. Și foarte important, educația este cel mai important pilon în dezvoltarea noastră, iar asta învățăm zilnic din istorie!
Loredana BADEA
