Tradițiile și obiceiurile de sărbători datează de secole. Doar personajele sunt altele, pentru că în antichitate strămoșii noștri se închinau zeilor. „Nimic nou sub soare”, doar „veșmintele” erau diferite. Crăciunul purta altă denumire, iar calendarul era mai scurt.
Cum istoria ne surprinde de fiecare dată, am dorit să aflăm cum petreceau oamenii în Roma Antică finalul și începutul de an.
Am discutat acest subiect cu arheologul Ana Hamat, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). Specialistul a explicat că, în Roma Antică, anul începea în martie și avea inițial zece luni, iar ulterior au fost adăugate ianuarie și februarie, formând calendarul cu douăsprezece luni.
Decembrie era ultima lună a anului și era marcată de sărbători importante, precum Saturnalia (7–23 decembrie), o perioadă a banchetelor și a inversării rolurilor sociale, și Sigillaria (23 decembrie), când se ofereau daruri simbolice zeilor casei, larii. Ziua de 25 decembrie era dedicată nașterii Soarelui, o sărbătoare importantă în lumea antică, preluată ulterior de creștinism ca dată a Crăciunului.
Ianus – zeul începuturilor
Ianuarie își trage numele de la Ianus, unul dintre cei mai vechi zei romani, reprezentat cu două fețe, simbol al trecerii dintre trecut și viitor. Luna includea și sărbătoarea Compitalia, dedicată divinităților protectoare ale răspântiilor.
Astfel, obiceiurile de la sfârșit și început de an din antichitate reflectau bucurie, reflecție și planuri pentru viitor, la fel ca tradițiile actuale.
Cum era structurat calendarul roman inițial?
Primul calendar roman avea zece luni, anul începea în martie și se încheia în decembrie. Numele lunii decembrie provine din cuvântul latin decem (zece), deoarece era a zecea lună.
„În primul rând, ar trebui să spunem că romanii aveau calendare foarte vechi, însă primul calendar avea doar zece luni. Ianuarie și februarie erau cumva «între», nu erau incluse în nicio lună. Anul începea în martie și se termina în decembrie, de aici și numele lunii decembrie, de la decem. Ulterior au fost introduse cele două luni și astfel a apărut anul cu 12 luni. Totuși, decembrie a rămas luna finalului de an, iar ianuarie – simbolul unui nou început”, a relatat arheologul.
Saturnalia – sărbătoarea veseliei
Sărbătoarea Saturnalia, dedicată zeului Saturn, se desfășura între 7 și 23 decembrie și includea banchete publice și private, dar și inversarea temporară a rolurilor sociale.
„Era o perioadă în care se petrecea peste tot, se organizau mese atât acasă, cât și pe stradă. În timpul acestei sărbători, stăpânii își serveau sclavii, iar regulile sociale erau suspendate”, a povestit Ana Hamat.
Daruri haioase și surprize
„În ultima zi se ofereau daruri, unele amuzante, menite să stârnească zâmbete: plăcinte din care ieșeau păsări sau alte surprize. Observăm că și obiceiul actual al cadourilor de Crăciun are rădăcini foarte vechi”, a mai spus specialistul.
Care era semnificația zilei de 25 decembrie
În antichitate, 25 decembrie era asociată solstițiului de iarnă și era considerată Ziua nașterii Soarelui.
„Creștinismul timpuriu a asociat nașterea lui Iisus cu această dată, tocmai pentru că era deja o sărbătoare cunoscută și respectată, ceea ce facilita acceptarea noii religii”, a explicat arheologul.
Sărbătorile din ianuarie
În ianuarie se ținea Compitalia, dedicată larilor compitales, divinități protectoare ale răspântiilor.
„Decembrie și ianuarie erau considerate luni de trecere, în care oamenii reflectau asupra anului care se încheia și își făceau planuri pentru cel care urma”, a conchis Ana Hamat.
Loredana MIHAI
