După trei decenii în care a fost lăsat în paragină, dat în concesiune unei firme străine (cu obligația de a-l renova), sub amenințarea că va fi vândut (în „epoca” Radu Mazăre) ori pasat între diferite instituții, Cazinoul din Constanța este pe cale să își redezvăluie frumusețea pentru publicul larg, avid să îi calce pragul.
În octombrie anul trecut, reparațiile aferente clădirii erau realizate în proporție de 92%, potrivit Companiei Naționale de Investiții, cea care a preluat Cazinoul pentru reabilitare. Odată ce lucrările vor fi terminate și recepționate, impozantul imobil va fi redat municipalității. Între timp, municipalitatea a demarat diligențele necesare înființării unei firme care să gestioneze activitățile care se vor derula în incinta Cazinoului. Vorbim despre evenimente culturale, expoziții, orar de vizitare.
”Lucrările au fost demarate în 2020, implementate și desăvârșite de fiecare Guvern care a urmat, inclusiv în primul meu mandat de ministru al dezvoltării, iar acum vor fi finalizate. Este o investiție importantă, derulată cu atenție la detalii, care înfăptuiește cooperarea, indiferent de culoarea politică, pentru binele României”, a declarat, de data recentă, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila.
Despre clădirea-simbol a urbei de la malul mării am discutat, la Focus Press, în cadrul rubricii “File de istorie”, cu Mădălina Mirea, critic ș istoric de artă, și colecționarul și curatorul de artă Andrei Neagu (ArtAntik Gallery). În cadrul materialului VIDEO puteți admira imagini recente din Cazinou, dar și o scurtă filmare ce atestă starea de degradare în care ajunsese imobilul.
Mădălina Mirea face parte din echipa care se ocupă să dea o funcționalitate acestui edificiu care va deveni, atunci când va fi redeschis publicului, centru multifuncțional și centru expozițional. Facem precizarea că, deși se preconiza ca redeschiderea să aibă loc în februarie, mai este de muncă la anumite detalii interioare.














Contextul istoric ce a condus la edificarea Cazinoului: la ce servea clădirea
Mădălina Mirea: “Încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, se întâmplă și se propagă Revoluția Industrială, care are loc în toată Europa, și ceea ce este surprinzător este faptul că noi, aici, în colțișorul ăsta de lume, eram cvasi-sincroni cu ceea ce se întâmpla în marile capital europene. Când spun asta, mă gândesc la faptul că, între 1853 și 1870, de exemplu, arhitectul Haussmann reface Parisul. Demolează vechile locuințe insalubre și primește de la Napoleon al III-lea sarcina să asaneze Parisul, să îl facă frumos, curat și luminos. Aproape simultan, vorbim de jumătatea secolului XIX, Bucureștiul trece printr-un masiv plan de sistematzare (…) și un capitol are în vedere asanarea bălților, trama stradală, desenarea unu nou țesut urban. Ce se întâmplă la Constanța? Pe structura pe care Anglia încearcă să o așeze aici, încep să prindă contur lucrurile: se face portul… Prin marea viziune inginerească a lui Anghel Saligny, lucrurile încep să prindă contur. Pe acest context favorabil vine și această nevoie de sprijinire a Constanței și a Mamaiei, ulterior, de a prinde și funcționalitatea turistică, balneară. Datorăm această viziune lui Carol I, care a văzut potențialul încă din zorii administrării acestu ținut și adăugării țării a acestui ținut, Dobrogea, în 1878. El intuiește că aici, dincolo de potențialul unui mare port, există și potențialul de stațiune balneo-climaterică și de loisir , ceea ce deja în marile capitale europene începea să se întâmple”.
“Istoria Cazinoului se suprapune pe istoria Constanței și a Dobrogei. Într-un sfert de secol a ars etapele și a reușit să ajungă, în cazul Constanței, de la un sătuc cvasi-necunoscut, cu aer de stepă, cu case modeste, delimitate de garduri de piatră sau de stuf, la un oraș înfloritor, cu port la Marea Neagră, având silozuri (…) La fel, și Cazinoul, pornește de la două mici căsuțe, ulterior un cursal (salon de cură – n.r.), din lemn, modeste, dar care preluau această funcțiune de divertisment pentru oamenii din Constanța. Era un loc de întâlnire, un loc în care politicienii schimbau tot felul de opinii, era un loc extrem de dinamic (…)”, mai relatează Mădălina Mirea. Ulterior, în spiritul aceluiași deziderat de a exista un loc de loisir, demn de un oraș care devenise înfloritor, a fost gândită și construită clădirea pe care o vedem astăzi și care a fost inaugurată în 1910.
Ce se va întâmpla în Cazinoul Constanța începând cu 2025
Mădălina Mirea: “Ce am gândit pentru acest loc este un spațiu viu, simplu, suplu, foarte fluid ca funcțiuni, tocmai pentru a permite punerea lui în valoare (…) Cazinoul este deja foarte încărcat, el are niște spații care pot fi doar privite și deja e un spectacol, și-atunci am gândit niște lucruri simple, suple, în același timp foarte dinamice și foarte acroșate de publicul tânăr: să fie instalații interactive, să fie lucruri care atrag publicul. Pe de o parte, să fie un circuit aerisit care să permit ca lumea să parcurgă toate aceste spații care sunt somptuoase, iar pentru cei care vor ceva mai mult, să oferim și alte niveluri de conținut – să facă focus pe informație, dacă cineva își dorește acest lucru (…)”.
Reamintim, în acest context, că primarul Constanței, Vergil Chițac, sublinia recent, în cadrul unor declarații pentru Focus Press, că imobilul a fost reparat pentru a fi centru cultural. La subsol, sunt trei camere pentru expoziții, iar la etaj, două săli mari: cea multifuncțională și de spectacole, care va avea scenă, echipament tehnic și scaune, iar alături, Sala Mare, fosta Sală a Oglinzilor, cea de bal.
Conceptul care va guverna funcționalitatea Cazinoului este explicat pe larg, în cadrul interviului, de Mădălina Mirea. La fel, Andrei Neagu a adus în atenție și detalii legate de modificarea proiectului clădirii la momentul când aceasta a devenit realitate – reamintim că acest Cazinou a fost inaugurat în 1910. În anii 1900, proiectul inițial fusese unul de inspirație din tradițiile românești, însă autoritățile decid schimbarea arhitectului. Daniel Renard este cel care, după terminarea fundațiilor clăirii, vine cu o schimbare a planurilor. Clădirea este eificată în stil Art Nouveau, iar așa cum arată Mădălina Mirea, presa acelor vremuri critică dur “matahala împopoțonată cu tot felul de zornoane”, pe care o vedeau ca pe un “amestec babilonic de stiluri”. Conservatorii speraseră la o clădire simplă, simetrică; în schimb, Cazinoul avea să fie un imobil extravagant, care exprima la joie de vivre, opulența care să atragă la Constanța și turiștii. Mai multe detalii despre Cazinou – începuturile sale și prezent – puteți afla din materialul VIDEO, pe parcursul căruia Andrei Neagu a prezentat documente din colecția ArtAntik Gallery.
Alexandra CUCU