VIDEO. File de istorie: o discuție despre Tomisul antic, cu arheologul Octavian Mitroi și colecționarul Andrei Neagu. Apel către autorități și investorii privați: de ce este important să punem în valoare descoperirile arheologice importante

Continuăm seria articolelor din cadrul rubricii “File de istorie”: prezentăm lucruri inedite despre urbea de la malul  mării, alături de invitați deosebiți. Încercăm astfel să aducem în atenția publicului necesitatea promovării turismului cultural, ca soluție pentru dezvoltarea orașului.

Alături de Andrei Neagu – ArtAntik Gallery, invitatul de miercurea trecută a fost Octavian Mitroi, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). Pornind de la ideea că orașul nostru este un muzeu în aer liber, cu vestigii extraordinare, l-am “provocat” pe Octavian Mitroi să vorbească  despre cele mai recente descoperiri arheologice de la Constanța. Practic, sub orașul nou, așa cum îl știm astăzi, găsim aproape la orice pas dovezi ale orașului antic, Tomis.

Octavian Mitroi, arheolog:“Din iulie 2023, până în aprilie 2024, cu unele pauze, mai ales în timpul iernii, am desfășurat, alături de colegii mei Ștefan Palamiuc, Diana Profilan, sub coordonarea lui Constantin Băjenaru și Dan Vasilescu, o săpătuă arheologică preventivă cu ocazia lucrărilor de reabilitare a Hotelului Intim din Constanța.

Am descoperit, să zic așa, pe scurt, o veritabilă radiografie a istoriei Tomisului antic. (…) Am ajuns la un moment dat la cele mai vechi dovezi din acel punct, ale existenței Tomisului, cele mai vechi urme de locuire datate din secolele VI, V Înainte de Hristos. Iar cele mai recente descoperiri aparțin antichității târzii, secolele VI, poate chiar începutul secolului VII După Hristos”.

Vorbind despre lucrările de la Hotel Intim, invitații emisiunii au dezvăluit și un detaliu de excepție: încălzirea prin pardoseală era practicată și în cazul clădirilor vechiului Tomis. Sistemul ingenios nu este o invenție a lumii moderne, ci era practicat și în antichitate. În ruinele descoperite sub Hotelul Intim, pe lângă ziduri și încăperea cu hipocaust, a fost găsită și o statuie din marmură, reprezentând, probabil, o zeitate.

Octavian Mitroi, arheolog:“Un fragment de statuetă, capul de fapt, a fost descoperit de colegul Dan Vasilescu în săpătura din interiorul hotelului, din interiorul clădirii. În curtea hotelului am găsit ruine de clădiri aparținând de antichității târzii, secolele IV- VI, dintre care se distinge o clădire, bine, o parte, o mică parte pot spune, a unei clădiri care fusese dotată cu hipocaust sau încălzire pe sub pardoseală, cum o știm și noi în ziua de azi. Este un sistem care nu a fost inventat de noi cei de azi, noi doar îl redescoperim, eventual îl mai perfecționăm, dar exista încălzire pe sub pardoseală și în antichitate”.

Având în vedere aceste detalii, sigur că ideal ar fi ca vestigiile să fie cumva expuse, așa încât hotelul să reprezinte nu doar o sursă de venit pentru proprietar, ci și o atracție care ar spori relevanța Constanței pe harta turistică.

Andrei Neagu – ArtAntik Gallery: “Vestigiu poate fi pus în valoare, pentru că se află în curtea imobilului și se poate pune numai prin dorința proprietarului și investitorului, printr-o pardoseală de sticlă, așa cum s-a întâmplat și în cazul noii construcții de la Lupoaică – vestigiile de acolo s-au pus în valoare printr-o pardoseală de sticlă, lucru care se poate întâmpla și aici. Cu cât avem mai multe astfel de obiective în care sunt puse în valoare vestigii arheologice, cu atât avem mai multe puncte de atracție turistică. Acestea sunt benefice atât pentru locația privată, pentru că atrage turiști, clienți, dar și pentru comunitate, pentru că atrage un număr mai mare de turiști interesați de istoria Constanței, de arheologie. Așa cum a existat în epocă și există și acum fascinația Egiptului Antic, de ce nu ar putea exista fascinația Tomisului Antic? Îl avem pe Ovidius care potențează Tomisul, din punct de vedere să spunem, al unui marketing cultural, și am putea avea un revival în acest sens”.

Octavian Mitroi, arheolog: “Adâncimea maximă la care am ajuns acolo (în cadrul săpăturilor de la Hotel Intim – n.r.) a fost de aproape șapte metri față de nivelul actual de călcare. Dar nivelul mediu la care apar cele mai vechi urme de locuire din punctul respectiv de la Tomis este la trei, patru metri. Noi am descoperit doar o mică parte a clădirii respective care nu numai că era dotată cu hipocaust, de fapt avem doar o cameră foarte mică dotată cu așa ceva, aflată undeva la marginea clădirii și care în situația asta cu atât mai mult se pretează, fiind și la adâncime foarte mică, se pretează la o menținere cu vizibilitate în viitoare amenajare a curții hotelului”.

Sublinierea necesității punerii în valoare a vestigiilor ne readuce în atenție și “reversul medaliei”, adică acele momente când oameni importanți ai urbei au demonstrat că nu conștientizau importanța patrimoniului arheologic. Andrei Neagu a prezentat, în acest sens, o fotografie de epocă, din colecția personală. Cu acest exemplu (negativ) sperăm să atragem atenția autorităților, investitorilor că nu trebuie să repetăm anumite acțiuni din istorie, cu atât mai mult cu cât avem, în prezent, o legislație care face referire la protejarea patrimoniului.

Andrei Neagu, ArtAntik Gallery: “Așa cum am menționat și arătat cu documente, cu scrieri în edițiile anterioare, în Constanța românească de după 1878, la începuturile Constanței românești, nu exista această conștiință a conservării și a valorii patrimoniului arheologic. Elemente din vestigii erau încorporate în noile construcții Constanța, fiind atunci în dezvoltare. Și avem și o mărturie fotografică din colecția mea personală. Este vorba despre o fotografie de epocă din anul 1933, în care putem observa că personajele se află în fundația unei viitoare clădiri. În centrul imaginii avem un muncitor cu un ciocan și care pare a ciopli în piatră antică, pe care ulterior o refoloseau în construcția aceea ce avea să devină un imobil Art Deco. Am imagini ulterioare cu construcția acestui imobil și vom reveni într-o altă emisiune. Demn de menționat este că în această imagine avem primarul de atunci al Constanței și prefectul Constanței.

Încă de la sfârșitul secolul XIX, în Regatul României au fost forme incipiente de legislații, de legi care protejau patrimoniul national. Dar ele nu au fost eficiente și nu au fost puse în aplicare din motive lesne de înțeles. Poate acceptabile pentru acea perioadă, însă total de neacceptat în prezent. Tot ceea ce se descoperă sau avem potențialul de a redescoperi, trebuie conservat și pus în valoare conform legislației actuale și trebuie să fim atenți atât noi, societatea civilă, cât și investitorii și autoritățile locale, să conservăm aceste vestigii pentru că ele aduc plus valoare prestigiului orașului nostru, comunității, atât din punct de vedere estetic cât și financiar, turismul cultural având un potențial, și nu este un cuvânt mare, imens pentru orașul Constanța.

Revenind la descoperirile ocazionate de diverse lucrări din prezent, este interesant de punctat că și viitoarea unitate din curtea Spitalului Județean Constanța (Mama și Copilul) a scos la iveală dovezi ale antichității. Iar cu ocazia întrebării despre situația de la spital, Octavian Mitroi a explicat obiceiul îngropării morților de-a lungul drumurilor, “ca o piedică în calea uitării”.

Octavian Mitroi, arheolog: “Cei mai măsură să vă povestească despre săpăturile care se desfășoară în curtea Spitalului Județean Constanța sunt colegii mei care sapă acolo. Din câte știu eu personal, că nu sunt implicat în cercetarea respectivă, au apărut morminte antice aflate în apropierea unui drum antic. Știm că în antichitate exista obiceiul îngropării morților de-a lungul drumurilor, ca o piedică în calea uitării, cum la vremea respectivă deplasările se făceau cu viteză mult mai mică și popasurile erau mai dese, trecătorul, călătorul, putea să mai stea, să-și mai arunce ochii pe câte o piatră funerară. Să mai afle cum l-a chemat pe cel care este îngropat acolo și în felul ăsta îl ajuta pe cel pierdut să nu fie dat uitării pe deplin.

Anticii spuneau că dacă morții s-ar întoarce vreodată, oricând i-ar compleși cu numărul lor pe cei care trăiesc la un moment dat. Dacă este să comparăm pe harta actuală a Constanței, întinderea zonei de locuire din Tomis, întinderea orașului propriu-zis, față de întinderea zonei de necropole, de cimitire a lui, nu putem decât să le dăm dreptate. De pe la Bulevardul Ferdinand se întindeau până la Pescărie- Mamaia și de la Țărmul Mării până undeva la vest de Bulevardul Alexandru Lăpușneanu și zona Gării. Deci un areal imens.

Da, e normal să apară morminte. Au mai fost găsite și porțiuni din drumurile antice care porneau de la Tomis, chiar și la o depărtare de câțiva kilometri de oraș, De exemplu, colegii care au săpat pe Bulevardul Aurel Vlaicu cu ocazia construirii unui centru comercial cu câțiva ani în urmă, au găsit și acolo urme de drumuri antice, morminte și ateliere de cuptoare de var”.

Inedita incursiune în dovezile antichității nu putea să nu conducă și spre referiri la Turnul Măcelarilor, Poarta Mare a cetății antice, dar nu numai. Cu această ocazie, semnalăm necesitatea punerii în valoare a acestora.

Octavian Mitroi, arheolog: “Turnul Măcelarilor a fost cercetat în 1914 de către Vasile Pârvan. Contribuția mea legat zidul de incintă din antichitatea târzie a Tomisului, construit în jurul lui 300 după Hristos, și care a rămas în funcție până după 600 d.H. până la sfârșitul Tomisului antic, se rezumă la cercetări pe care le-am desfășurat în câteva puncte de pe traseul acestuia. Turnul Măcelarilor este o parte, un element al acestui sistem de fortificații de la sfârșitul antichității. Cercetările le-am și publicat în câteva articole în ultimii ani. Unul dintre aceste puncte în care am săpat reprezintă și Poarta Mare a Tomisului antic, din antichitatea târzie, pe strada Mircea cel Bătrân, aproape de intersecție cu Bulevardul Ferdinand. O parte a ei, respectiv unul dintre turnurile care o flancau, a fost descoperit și cercetat încă din anii ‘30 de către Scarlat Lambrino. Iar turnul pereche a fost descoperit cu ocazia demolărilor și lucrărilor de construcție de la sfârșitul anilor 80, mai precis în 1988. Ultimele săpături arheologice desfășurate în ansamblul Porții Mari a Tomisului au fost desfășurate de mine și de colegul Liviu Lungu sub coordonarea lui Traian Cliante în 2015-2016. Poarta Mare era cea mai mare poartă de fortificații urbane din provincia Scythia Minor, provincia Imperiului Roman din antichitatea târzie care cuprindea Dobrogea Românească actuală, în linii mari”.

Andrei Neagu, ArtAntik Gallery: “Despre Poarta Mare, Octavian a menționat faptul că este cea mai importantă poartă prin dimensiunile ei, care are cam 30 de metri în lățime, dintre toate porțile cetăților de pe acest țărm al Mării Negre din Scythia Minor. Practic, prin această construcție monumentală, cetatea Tomis avea un nimb de capitală a cetăților importante de pe țărmul Mării Negre. La un moment dat, aceasta era valoarea și importanța cetății Tomis. Fapt pentru care, dacă ne aflăm la mai bine de 50 de ani de la prima descoperire a unui turn, a unui element al porții, 36-37 de ani de la alte descoperiri, iar ea nu a fost pusă valoare, atunci avem o problemă. (…)

Construirea unei societăți contemporane durabile, ceea ce ne dorim pentru Constanța, dezvoltarea urbanistică, nu poate începe fără a ține cont de valorile istorice, documentar-istorice pe care acest oraș încă poate să le ofere. Acesta este principiul de la care trebuie să pornim. Atunci când cineva investește în Zona Peninsulară, în centrul vechi, trebuie să aibă în vedere faptul că există șanse foarte mari ca pe locația pe care a cumpărat-o, să existe vestigii arheologice, pentru o mare parte din ele. Din ce am înțeles și eu din legislația noastră, arheologii dau conservarea in situ, adică păstrarea lor pe poziție actuală. Conservarea lor poate fi făcută și prin acoperire cu pământ. Nu este obligatoriu să le pui în valoare. Ceea ce îmi doresc eu, și cred că nu sunt numai eu, sau și arheologii, și alții, nu neapărat pasionați, ci oameni de bine, este să încercăm să convingem investitorii și autoritățile că este oportun pentru toată lumea, pentru comunitatea locală, de a pune cât mai multe astfel de vestigi în valoare. Nimeni nu este dușmanul nimănui, arheologii nu sunt dușmani investitorilor, nici activiștii care luptă pentru păstrarea patrimoniului nu sunt dușmanii investitorilor. Toată lumea își dorește o dezvoltare a orașului, este normală, este firească, este dorită, doar că și investitorii ar trebui să înțeleagă că își asumă riscul de a nu putea construi chiar pe toată suprafața sau de a avea o cheltuială în plus, dacă dau peste un vestigiu important și ar fi o alegere bună să îl pună în valoare. Nu este obligatoriu, dar ar fi o alegere înțeleaptă”.

(…)

Andrei Neagu, ArtAntik Gallery: “Legat de Poarta Mare de pe strada Mircea cel Bătrân, aceasta este în continuare năpădită de buruieni, se mai igienizează din când în când. La un moment dat a fost și subiect de campanie electorală, cum altfel? Trebuie să o punem în valoare, despre asta vorbim acum, sub forma unui parc arheologic, iluminat arhitectural, căi de acces. Unii au venit cu ideea reconstituirii, eventuala înălțării ei, unul dintre turnuri să devină un promotoriu din care să privești marea. Totuși există niște limite, nu se poate reconstrui un vestigiu arheologic. Acestea sunt de domeniul fantasticului. Vestigiul trebuie pus în valoarea prin igienizare în primul rând, este un obiectiv de clasa I, are prin lege o zonă de protecție”.

Octavian Mitroi, arheolog: “Din punctul meu de vedere, cel mai mare potențial există la Poarta Mare, tocmai pentru a oferi o nouă atracție turistică orașului. Nu este nevoie de o reconstituire completă pe temeliile, pe porțiunea păstrată, conservată pe monument. Trebuie o amenajare corespunzătoare a locului, dar mai întâi trebuie terminată cercetarea obiectivului, deoarece   turnul dintre strada Mircea cel Bătrân despre care v-am mai povestit, descoperit în anul 1988, este încă suprapus, parțial, de subsolul vechii clădiri construită în perioada interbelică aflată pe acel loc. Ar trebui eliminată toată zidăria modernă, terminată cercetarea turnului și amenajarea spațiului limitrof rămas, să nu fie groapă brusc, așa cum este acum, luminat locul, sistem de drenaj, bănci și panouri explicative la standarde moderne, inclusiv o reconstituire grafică a monumentului, astfel încât publicul larg să își facă o idee despre cum arăta. Din punctul meu de vedere, nu banii sunt problema, ci viziunea și voința”.

Discuția integrală, cu detalii despre descoperirea de la fostul Hotel Ibis, dar și despre extinderea orașului antic, puteți afla urmărind materialul VIDEO!

Alexandra CUCU, Loredana MIHAI

Citește și: