Există oameni care reușesc să ducă mai departe poveștile cusute ale identității românești. Una dintre ei este creatoarea de costume populare care a dat viață unui proiect cu suflet: realizarea costumelor tradiționale pentru profesorii și elevii Școlii „George Enescu” din Năvodari, reuniți în Ansamblul „Rapsodia”.
Cu sprijinul Rompetrol și al Primăriei Năvodari, munca ei a devenit nu doar o contribuție artistică, ci și un act de conservare culturală, prin care trecutul întâlnește prezentul pe scenă, în cântec, culoare și emoție.
Împletind tradiția cu pasiunea, Daniela Jipa, meșter popular și instructor coregraf la Ansamblurile Folclorice „Nuferii Deltei” și „Meleaguri Dobrogene”, din comuna Somova, județul Tulcea, transformă fiecare costum într-o poveste vie a României, aducând pe scenă esența portului nostru tradițional nu doar în orașele natale, ci și în colțuri îndepărtate ale lumii, în Spania, Canada, Norvegia sau Danemarca.
Fiecare broderie, fiecare motiv, fiecare cusătură manuală este o punte între trecut și prezent, între valorile Dobrogei și identitatea culturală a românilor din diaspora.
Prin munca sa migăloasă, ia românească nu mai este doar un simbol local, ci devine un ambasador al patrimoniului nostru, făcând ca portul popular să strălucească pe scene internaționale și să ducă mai departe tradițiile, culorile și poveștile autentice ale unei Românii vii, apreciate dincolo de granițe.
Reporter: Cum a început pasiunea dumneavoastră pentru costumul tradițional românesc?
Daniela Jipa: Pasiunea mea a început de mult timp. Este ca o poveste. Sunt instructor coregraf la două ansambluri folclorice de copii. Primul ansamblu folcloric l-am înființat în 2004, în localitatea Nufăru, județul Tulcea, și se numește Nuferii Deltei. Al doilea ansamblu este înființat din 2018 în Frecăței, județul Tulcea, și se numește Meleaguri Dobrogene. De fapt, totul a pornit între 2015 și 2017, când aveam nevoie de niște costume populare. Până în acel moment, îmbrăcam copiii cu ceea ce aveam eu și mă ajuta Școala Populară de Artă. La un moment dat, nu mai era suficient, și a trebuit să facem ceva. Primăria a fost de acord să achiziționeze costume populare, dar eu mi-am dorit foarte mult ca acestea să fie specifice zonei noastre din Tulcea și am apelat la alți meșteri. Mi s-a spus că se pot folosi doar motivele existente, care coincid foarte mult cu cele din Constanța. Nu am fost de acord, pentru că dacă am fi participat la un concurs împreună cu cei din Constanța, ar fi fost foarte greu să delimităm Dobrogea de Nord de Dobrogea de Sud. Când am văzut că mi-au refuzat modelul pe care îl doream, am pus mâna pe ac. Am studiat cu atenție, am început mai întâi manual cu pestelca și am văzut că funcționează. Se mai face și broderia mecanică, dar chiar și atunci trebuie să știi să păstrezi și să așezi motivele corect pe cămașă, să respecți croiul și modelul. Modelele pestelcilor trebuie să rămână intacte, pentru că străbunii noștri au muncit din greu, și-au pus întreaga pricepere și au construit adevărate povești. Noi trebuie să le ducem mai departe așa cum le-au lăsat ei.
Reporter: A existat o persoană, un moment sau o tradiție de familie care v-a inspirat?
Daniela Jipa: Știu că, atunci când eram mai mică la școală, erau opționalele cu lucru manual, și de acolo a început totul. Mie mi-a plăcut foarte mult, dar cred că, totuși, moștenesc un pic această pasiune de la mama. Mama mea a lucrat într-o fabrică de confecții. Este și ea meticuloasă și i-a plăcut să lucreze, cât de cât, și de acolo cred că am prins ceva. Chiar recent, a venit la mine și a văzut cum meșterim costumele. Îi povesteam: „Uite, mamă, asta este cămașa! Uite așa trebuie făcut”. Și mi-a spus: „Hai să te ajut și eu!” S-a uitat îndelung la mine și mi-a zis: „Tu cred că îmi semeni?” Pentru că și ea lucra foarte mult la fel.
Reporter: Ce v-a determinat să transformați această pasiune într-o activitate dedicată culturii și comunității?
Daniela Jipa: Am observat că Dobrogea noastră a fost întotdeauna mai marginalizată. Lumea nu prea a vorbit despre Dobrogea și nu prea știe ce este în această zonă, care este atât de frumoasă. Eu sunt îndrăgostită de zona respectivă, de portul tradițional și de dansurile noastre. Avem și noi niște dansuri cu ritmuri foarte diversificate; nu cred că găsești în țară o zonă în care să ai atât de multe ritmuri și să poți trece cu ușurință de la unul la altul. De asemenea, costumul tradițional este foarte variat și atunci mi-am propus să-l promovez. Prima dată am început cu motivele dobrogene. Am învățat denumirile lor și am început să le pun pe brâie, să brodez brâie, să brodez semne de carte și mici tablouri, diferite suveniruri. Apoi am realizat că trebuie să învățăm să ducem costumul mai departe și să păstrăm modelele autentice. Lumea, știți, se mai cramponează pe situația financiară, dar eu cred că este mai important să pui puțin efort, să ai răbdare și să alegi ceva de care să fii mândră. Oriunde te duci, dacă este al tău, tu reprezinți ceea ce porți. Au fost cazuri când oamenii m-au întrebat despre cămăși din alte culturi, thailandeze, chinezești sau turcești și eu am știut ce să le răspund pentru că știam ce simbolizează portul nostru. Alte persoane, care veneau cu alte cămăși sau ii, nu știau semnificația lor. La noi, totul este o poveste și asta trebuie să spunem: această poveste este fascinantă. Pe mine asta m-a determinat să pun mâna pe ac, să lucrez și să arăt lumii corectitudinea și frumusețea tradiției noastre, ca să ne bucurăm în continuare de ea.
Reporter: Care sunt etapele prin care trece un costum popular, de la idee până la produsul final?
Daniela Jipa: Da, în momentul în care vrei să construiești un costum, eu fac mai întâi o schiță. Îmi adun motivele și decid cum vreau să delimitez cămașa. Dacă avem simboluri de apă, motive creștine, motive florale, toate acestea trebuie să știi cum să le îmbini. Avem și motive de pământ și trebuie să știi cum să le integrezi armonios. Eu construiesc cămașa, îi construiesc povestea. De ce și cum? Trebuie să știi ce trebuie făcut pestelca, cum trebuie aranjate simbolurile. De exemplu, la pestelcă sunt două simboluri importante: unul este piscul, care reprezintă partea muntoasă, Munții Măcinului, și trebuie să specificăm acest lucru. Al doilea motiv este ochiul sau oglinda. Aceste două simboluri trebuie integrate corect în design. Așa cum am spus mai devreme, eu deja știu motivele și culorile, iar cămașa o adaptez în funcție de pestelca pe care o aleg.
Reporter: Ce materiale folosiți și cum le alegeți?
Daniela Jipa: Eu întotdeauna pipăi materialul dacă lucrez manual. Acum, bine, vederea m-a mai lăsat puțin, dar înainte nu conta pe ce pânză lucrez, pânză mai subțire, mai groasă, țesută manual sau industrial. Totuși, pânza țesută industrial trebuie să fie cât mai apropiată de pânza pe care o foloseau bătrânii noștri. Pânza tradițională dobrogeană este foarte deosebită, dar se găsește foarte greu. Eu deja caut și selectez materiale, dau mostre de pânză la țesătorii, fie industrial, fie manual, ca să putem avea și noi pânza noastră dobrogeană. Cineva m-a întrebat de ce nu fac eu pânza dobrogeană. Eu am zis că nu am timp pentru asta, pentru că arta țesătoriei necesită foarte mult studiu, poate chiar ani, iar comenzile vin continuu. Mă bucur foarte mult că lucrez pentru copii și pentru cei care vor să participe la concursuri. Aici nu mai este loc de compromisuri financiare. Pot să zic că am ajuns la un stadiu în care, când fac un costum, totul se bazează pe pasiune și respect pentru tradiție, nu pe bani. În tot ceea ce fac pun întâi pasiunea.
Reporter: Folosiți doar tehnici tradiționale, cusute manual, sau combinați și metode moderne?
Daniela Jipa: Combin și metode moderne, în funcție de cerințele pe care le au clienții. Cum am spus și mai devreme, totul depinde și de situația financiară. Contează și timpul în care este nevoie să fie realizat costumul, pentru că un costum lucrat manual durează foarte mult. Toată lumea vrea o cămașă lucrată manual pestelcă și toate cele, dar este foarte greu. Nu poți sta de dimineața până seara doar cu ochii pe pânză, pentru că obosești foarte mult. La noi mai există și sărbătorile, pe care eu chiar le respect, pentru că așa este normal, să avem momente de odihnă. Cred că Dumnezeu a lăsat sărbătorile ca să ne permitem să ne odihnim puțin, pentru că, în obișnuința mea, îmi vine tot timpul să iau mâna și să pun acul pe material. Chiar am și o fată, are 17 ani, clasa a X-a, și zilele acestea îmi zicea: „Vreau să fac ceva, hai să facem ceva!” Eu îi răspund: „Nu acum. Hai să vină Crăciunul, hai să facem globuri”. Parcă îți vine să lucrezi continuu, dar am zis că trebuie să mă odihnesc.
Reporter: Cât timp durează, în medie, realizarea unui costum complet?
Daniela Jipa: Dacă lucrăm mecanic, poate dura chiar o singură zi. Numai că, dacă lucrezi mecanic, nu pot să-l las așa. Am zis că măcar un detaliu manual, trebuie să existe, ca să păstrez cât mai mult autenticitatea costumului. Dacă lucrăm la o cămașă, depinde de aceasta. Dacă este o cămașă scurtă, cu motive simple, o poți realiza intensiv și în aproximativ două săptămâni. Totul depinde de complexitatea costumului. De exemplu, eu încă lucrez la un costum. Îmi pare rău că nu am reușit să-l aduc aici, ca să vedeți prin câte etape a trecut. Are foarte mult de lucru. Fac fotografii și abia după aceea încep să construiesc schițele pe pânză, exact așa cum au fost lucrate inițial. Mi s-a dat un exponat de muzeu și trebuie să-l reproduc identic, dar cu pânză pentru a păstra autenticitatea, dar și calitatea materialului.
Reporter: Există un simbol preferat sau o broderie cu semnificație aparte, pe care o folosiți des în zona Dobrogei?
Daniela Jipa: Foarte multă lume se leagă de melci, așa cum îi vedeți și aici. Motivul cu melci îl găsim în patru variante. Dar, exact cum am zis mai devreme, nu vreau să mă opresc doar la melci. Toată lumea care i-a văzut spune că sunt frumoși. Mi-am făcut un catalog acasă și ofer persoanelor care îl doresc: le arăt motivele și le explic. Sunt și crenguțe, de exemplu, ceea ce am aici pe cămașă sunt niște rămurele. Iar pe partea de jos a mânecii am un alt motiv de melci. Care este semnificația acestui motiv? Este inspirat din Constanța. Nu este specific doar Constanței, dar mie îmi place. Ținând cont că melcii pot fi găsiți atât pe pământ, cât și pe apă, am construit cămașa astfel încât să includă motivul de pământ. Rămurelele pot fi tot pe pământ, sunt pomi, copaci, elemente din natură. Așa am respectat tradiția și am construit cămașa. În față am o terminație: un mic pomișor al vieții, ușor în formă de cruce, pe care îl poți interpreta ca semn de credință, de supraveghere sau de protecție. Străbunii noștri întotdeauna aveau astfel de simboluri pentru a se ocroti, iar eu am încercat să păstrez aceeași idee.
Reporter: Cum ați ajuns să colaborați cu Școala George Enescu din Năvodari?
Daniela Jipa: Îmi aduc aminte, m-am trezit cu un telefon de la doamna Luiza Grosu, care mi-a explicat foarte frumos situația. O colegă de a dânsei a apelat la mine pentru a confecționa un costum pentru fetița ei. Fiind solistă, cred, de muzică populară, au fost mulțumiți de rezultat. Probabil, prin recomandări, doamna Grosu m-a solicitat pentru colaborarea cu școala.
Reporter: Cum ați ales modelul costumelor pentru elevii și profesorii din Ansamblul Rapsodia?
Daniela Jipa: Mi s-a prezentat un costum și am observat că era similar cu cel purtat în trecut de artiști precum Elena Roizen și Aneta Stan, cu motive vechi, probabil de pe timpul comunismului. Aceste costume fuseseră realizate de cooperativele de stat, iar mie nu mi-au inspirat identitatea Dobrogei. Atunci le-am explicat și le-am spus: „Dacă doriți, am adus eu o cămașă ca model, cu aceleași motive, dar putem să adaptăm motivele dobrogene așa cum trebuie”. Nu mai țin minte exact cum era cămașa, dacă era încrețită sau nu, dar le-am explicat, având în vedere că erau și doamne în vârstă. Pentru o doamnă mai în vârstă, croiul drept cu clini stă foarte bine. Ceea ce am construit se potrivește, însă, și unei fete tinere. La partea de pestelcă, le-am spus că motivul simbolizează muntele dobrogean, nu valurile așa cum poate părea la prima vedere. Am adăugat modelele și culorile corespunzătoare, astfel încât să fie cât mai fidel tradiției. La final, când le-am adus costumele, doamnele au fost mulțumite de rezultat.
Reporter: Ce v-a inspirat în realizarea acestor costume? O zonă folclorică anume, repertoriul lor sau identitatea comunității?
Daniela Jipa: Identitatea comunității reflectă identitatea zonei noastre, a Dobrogei. Aceasta este bucuria mea cea mai mare: când vine cineva la mine și îmi spune „Vreau un costum”, eu pot să-i ofer multe variante. Chiar doamna Iuliana Titov, de la Muzeul de Etnografie și Folclor din Tulcea, îmi spunea: „Costumele tale se recunosc de la distanță”. Participă în juriu și îmi spune: „Eu știu care costum este lucrat de tine și care nu”. Am început, prin 2015–2016, cu ideea de a organiza o șezătoare la Tulcea, unde să fim sprijiniți și să prezentăm tot ce este autentic și natural pentru Dobrogea. O cunoștință mi-a sugerat să o contactez pe doamna Iuliana pentru a ne găzdui la muzeu. Am acceptat imediat, și așa au început colaborările. Inițial au venit trei–patru membre, iar apoi ne-am extins. Când am început să lucrez, primele modele nu erau perfecte. Doamna Iuliana m-a ghidat cu calm și blândețe, spunându-mi: „Dacă vrei, învățăm împreună”. Eu am acceptat și de atunci colaborăm strâns. Dacă îmi fac o schiță, colaborez cu dânsa și îi spun: „Este bine dacă fac așa ceva sau nu?” Partea de veste, de ilice este mai dificilă pentru noi, pentru că s-au pierdut unele tehnici. Motivele tătărești și turcești erau prezente, dar am decis să adaptăm modelul, păstrând armonia și specificul Dobrogei, reprezentată de 13–14 etnii. Pe partea de vestă, am adăugat un chenar pe piept care să fie potrivit. De asemenea, pe piept am inclus niște „esuri” care simbolizează cârligul ciobanului, pentru mine, un semn că sufletul rămâne aici, pe pământul Dobrogei, chiar dacă călătorești în altă parte. Pe spatele vestei am păstrat pomul vieții, un simbol al identității noastre.
Reporter: Ce simbolizează costumul bărbătesc? Ce motive ați folosit?
Daniela Jipa: La costumul bărbătesc am folosit un motiv dobrogean numit „merișoare”, deci avem și fructe. Să știți că nu sunt doar merișoare, mai avem și cireșe, trandafiri și garofițe. Dar motivul dobrogean cu merișoare mi se pare mult mai potrivit. Merișoarele sunt foarte delicat lucrate, nu sunt mari, dar le-am delimitat cu un chenar care poate să ducă subtil către „colții lupului”, adică tot un motiv de apărare. Ele te protejează de ceea ce vine din exterior, pentru că străbunii noștri construiau astfel cămașa: lucrau ce le era drag, dar foloseau și un anumit motiv pentru a se proteja de rele, de blesteme și de tot ce este rău. La costumul femeiesc sunt melci, un motiv de apă și de pământ. Motivul pe care îl vedeți aici, l-am construit pentru vestă. Deci asta înseamnă cârligul ciobanului. În general am zis să mergem pe culorile de bază albastru, galben și roșu. Drapelul. Dar avem și verdele. Pentru că avem natură. Galbenul. Iar movul acesta, zările. Cam așa am pus în partea de jos. Aici avem tot așa, un brâu care delimitează forma modelului, iar acesta de aici este construit să fie asemănător cu ceea ce avem pe pestelcă. Acesta este piscul. Piscul este în mai multe culori. Am învățat la geografie etapele muntelui prin care trece, foișoare, conifere. Așa și aici, că sunt floricele, verdeață.
Reporter: Ce provocare particulară a existat în crearea acestui set de costume, cele 20 pentru Școala Gimnazială „George Enescu” din Năvodari, și cum ați depășit-o?
Daniela Jipa: Am întrebat pentru ce anume să le confecționăm? Doamna Grosu mi-a zis că au și un cor și este și un ansamblu. Și atunci am zis: da, de ce nu? M-am legat și de faptul că nu au decât câteva modele de costume vechi. Și atunci le-am dat și ideea: odată ce construim și altceva, să poată fi îmbinate și cu ceea ce este vechi, în momentul în care sunt mult mai mulți membri în cadrul ansamblului. Dar ca provocare? De atâta timp de când lucrez cu costume, provocări au fost la început. Acum… eu lucrez pentru ansambluri folclorice. Pentru mine este ceva firesc, este ceva normal, pentru că așa trebuie să fie.
Reporter: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să puneți în lumina reflectoarelor această tradiție românească?
Daniela Jipa: Poate exagerez pentru alte persoane, dar eu sunt foarte, foarte îndrăgostită de Dobrogea. Mie îmi place Dobrogea. Nu că nu-mi plac și celelalte zone, îmi plac foarte mult, dar când văd că stau pe unde mă duc și lumea fuge, ba zice că nu le place Dobrogea, eu caut să le spun că nu este așa. Este mare păcat să ascunzi această zonă, care este foarte, foarte frumoasă. De curând m-am întors, cum v-am zis, pentru că eu deja instruiesc două ansambluri folclorice. Mai nou îl am și pe băiatul meu aproape de mine, că este la Facultatea de Coregrafie, anul III, și mă ajută, mă sprijină. Este greu să ții în frâu și două ansambluri de copii și să construiești și costume. Și atunci, ca un ajutor, băiatul, el fiind de mic în preajma dansului, dacă a îmbrățișat chestia asta, am zis: „Doamne, este foarte bine, te ajută și pe tine, mă ajuți și pe mine și eu asta vreau să fac. Dacă tu vrei asta să faci, te ajut să înveți cum să mergi pe etapele dansului”. Dar, de curând, ne-am întors de la un seminar coregrafic de la Moneasa, unde am prezentat zona noastră, a Dobrogei, prin câteva dansuri alături de copiii mei, băiatul și fata mea, care și ea este dansator la un ansamblu folcloric, dar, în paralel, și cântă, este solistă de muzică populară. La început poate că au fost mai reticenți cu zona Dobrogei, la dansuri, simpluțe. Dar când au văzut semnificația dansului, când le-am povestit ce înseamnă dansul și cât de greu se lucrează, pentru ei a fost foarte greu și au rămas fascinați de ceea ce le-am arătat.
Reporter: Dacă ar fi să dați timpul înapoi, v-ați vedea făcând altceva?
Daniela Jipa: Nu, nu mă văd făcând altceva, pentru că eu, de fapt, din ’87, de când am intrat în clasa a IX-a, atunci se făceau la liceu preselecții pentru ansamblul liceului. De atunci am început să lucrez, să dansez. După ce am terminat, am căutat undeva să continui cu dansul, până când, în 1997, s-a înființat Ansamblul Profesionist Baladele Deltei și am intrat ca dansator în ansamblu. Deci vă dați seama că la mine tot asta este de mică. Eu de mică sunt în domeniul acesta. Mi-a plăcut foarte mult și am vrut să continui. Tot așa, și copiii mei cam același lucru fac, adică vor să moștenească tot. Nu neapărat că au văzut la mine, dar eu am avut oportunitatea, unde am fost, i-am luat și pe ei. Nu le-am impus. Le-am zis: Faceți ce vă doriți voi. Dar ei au zis: Asta vrem să facem. I-am spus: Dacă voi într-adevăr vă doriți asta, vă susțin. Dar să nu o faceți niciodată ca pe un abuz din partea mea, pentru că nu vreau. Eu știu ce înseamnă dansul. Dansul este un domeniu foarte greu, foarte greu. În schimb, ceea ce fac eu în costumele populare mă relaxează foarte mult, pentru că mă regăsesc acolo. Dar nu toată lumea are răbdarea să facă acest lucru.
Reporter: Pe ce scene naționale și internaționale au strălucit costumele cusute cu mâinile dumneavoastră și au adus premii?
Daniela Jipa: Ce știu sigur este că am lucrat pentru Spania, Canada, Norvegia, Danemarca. Am lucrat pentru comunități de români din țările respective, iar fiecare a vrut să vină să-și ia un costum și să-l poarte cu mândrie acolo unde sunt. Și atunci, acelea au fost provocările mele, pentru că am vrut să le arăt și eu. Întotdeauna când lucrez ceva, povestesc, explic: Uite, putem să facem motivele astea. Asta înseamnă, dacă vă place, le facem, dacă nu, căutăm altceva. Și tot timpul am lucrat pe combinații, ca să nu fie prea monoton. Am încercat să fie cât mai variat, să ne dezvoltăm cât mai mult. Știu că s-au adus și premii bune. Chiar de curând am lucrat pentru o fetiță care a fost nevoită să se stabilească în Spania din cauza unor probleme de sănătate, care la noi în țară nu se puteau rezolva. Ea făcea canto popular de mică. Iar când i-am trimis costumul și mi-a trimis o poză cu reușitele ei, m-am bucurat foarte, foarte mult.
Reporter: Doamna profesoară Luiza Grosu, de 1 Decembrie, în preajma sărbătorilor și la final de an 2025, iată, Ansamblul Rapsodia se îmbracă în straie tradiționale. Cum a fost colaborarea cu meșterul popular Daniela Jipa?
Prof. Luiza Grosu: A fost o colaborare foarte frumoasă. Am stabilit împreună modelele, iar dânsa ne-a explicat, așa cum am menționat și mai devreme, fiecare motiv și simbolistica lui. Pentru noi, faptul că acum, de Ziua Națională, ne putem îmbrăca în portul nostru tradițional dobrogean, cu motive autentice, este o mare, mare bucurie și o mare realizare. O astfel de realizare, școala noastră nu a mai avut până acum în domeniul artistic și folcloric.
Reporter: În final, ce doriți să transmiteți reprezentanților Rompetrol, Primăriei Năvodari, pentru că au susținut această unitate de învățământ, dar și, pentru că este 1 Decembrie, un mesaj pentru toți cei care ne citesc și ne privesc acum?
Prof. Luiza Grosu: Mulțumim din toată inima companiei Rompetrol pentru sponsorizarea pe care ne-a oferit-o, fără de care nu am fi putut să deținem aceste minunate costume tradiționale. Mulțumim doamnei Daniela Jipa pentru realizarea atât de maiestuoasă a acestor costume populare. Mulțumim Primăriei Năvodari că ne-a susținut. Mulțumim doamnei Elena Matei, care a făcut posibilă această frumoasă colaborare și această sponsorizare, dânsa este cea care a reușit să ne asigure sprijinul, a căutat, s-a zbătut ca să ajungem la aceste frumoase costume. De Ziua României am pregătit un moment artistic foarte frumos, și corul, și ansamblul de dansuri populare, prin care îi cinstim pe Rompetrol, pe Primăria Năvodari și pe doamna Jipa, care a realizat aceste frumoase costume. Așa ne exprimăm noi dragostea față de țară anul acesta: printr-o mare, mare realizare.
Reporter: De 1 Decembrie, pentru prima dată veți îmbrăca aceste costume populare?
Prof. Luiza Grosu: Vom îmbrăca aceste costume populare pentru prima dată, de Ziua Națională. Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit și, în primul rând, companiei Rompetrol, care a făcut posibilă achiziționarea acestor costume.
Reporter: Ce mesaj doriți să transmiteți de 1 Decembrie?
Daniela Jipa: La mulți ani tuturor românilor! Să fie uniți și drepți, așa cum au știut și cum știu ei să fie de fiecare dată. Să fim uniți în tot ceea ce facem: în cuget, în simțiri, în tot ceea ce este. Realizarea mea cea mai mare este când văd că, într-adevăr, omul este îmbrăcat în straie de sărbătoare, dar așa cum trebuie, de la început. Fiecare poate să ia acest mesaj cum dorește: ca pe o rugăminte sau ca pe o atenționare. Este foarte important să știm ce purtăm în momentul în care este Ziua României, Ziua Națională. Trebuie să căutăm să purtăm ceva românesc, ceva al nostru. Și avem, slavă Domnului, dar trebuie să știm ce purtăm. Asta este cel mai important. De foarte multe ori văd că la manifestări vin persoane îmbrăcate în costume populare, dar nu știu ce poartă. Odată am avut un spectacol important, o manifestare națională. Eu eram îmbrăcată în costum de Dobrogea, pe atunci eram la ansamblul profesionist, și publicul dorea să afle cât mai multe: ce purtăm, cum se numesc motivele, ce înseamnă, ce simbolizează. Am întrebat o colegă de-a mea, iar ea mi-a zis: „Stați, că am pe cineva care știe cel mai bine!” Este foarte important acest lucru. Eu sunt mulțumită, poate de aceea și merge mai departe, pentru că sunt ascultată, iar toată lumea care poartă costume făcute de mine poartă exact ce trebuie. Așa că purtați cămașa dobrogeană! Pe mine mă găsiți aproape peste tot: am lucrat și la Tulcea, și în Dobrogea, și în Constanța. Deja, din vorbă în vorbă, lumea ajunge la mine. Nu mai este nevoie să întrebați: „De unde mă știți? Cine v-a dat numărul?” Am văzut că sunt mult mai cunoscută. Am avut și o pagină pe Facebook, Atelier Handmade. Acolo am pus câteva costume ca lumea să vadă costumul cât mai variat. Am rămas surprinsă că multă lume îmi spune: „V-am văzut pe Facebook”. Probabil apar peste tot, iar numele meu a devenit cunoscut. Astfel oamenii se interesează, îmi cer numărul și mă contactează. Acum mă găsiți și pe Facebook, la numele Daniela Jipa, iar la Muzeul de Etnografie și Folclor din Tulcea se poate suna, iar persoanele pot fi îndrumate către mine.
Reporter: Vă mulțumim!
Daniela Jipa: Și eu vă mulțumesc!
A consemnat Alexandra VASILE
