Generalul (r) Silviu Predoiu, fost prim-adjunct al directorului Serviciului de Informații Externe între 2005 și 2018 și director interimar al SIE în mai multe intervale de timp (cuprinse între 2006 și 2018), candidează pentru președinția României. De fapt, a făcut-o în 2024 și intenționează să repete „istoria“, așa încât o discuție cu un om care ar putea fi ușor (și superficial) etichetat drept „om al serviciilor“ a fost mai mult decât interesantă. Consideră că ar fi de bun augur o dezbatere privind oportunitatea votului de la vârsta de 16 ani, la fel cum consideră necesară regionalizarea, dar și respectarea referendumului privind reducerea numărului de parlamentari. În ceea ce privește situația pe plan mondial, cu Trump președinte nimic nu va mai fi la fel, este un soi de rescriere și reconfigurare. Sigur, analiza și declarațiile complete le puteți urmări în materialul VIDEO, mai jos redăm doar parte din interviu.
Reporter: Alimentați cumva retorica legată de „implicarea serviciilor în politică“. Ce e greșit în această retorică?
Silviu PREDOIU: Eu nu am intrat în campanie și nu am început activismul politic în calitatea mea de general sau de ofițer de informații. Am început-o în calitatea mea de cetățean. Nu există niciun fel de restricții pentru nicio categorie profesională; există niște restricții pe cu totul alte criterii privind candidatura la prezidențiale. Este vorba despre o percepție la nivelul societății: avem nevoie în permanență de un țap ispășitor pentru toate nereușitele, pentru toate temerile, pentru toate frământările noastre. Și ce țap ispășitor mai bun poți să găsești decât cineva care nu are voie, legal, să răspundă public? Și nu sunt foarte multe instituții care nu au voie să răspundă public. Serviciile sunt printre acestea. Ele nu au voce. Ele sunt reprezentate doar de directorul serviciilor și de comisiile de control. Nici unele, nici altele nu s-au înghesuit să își facă datoria de a comunica în numele Serviciilor, ș-atunci, ori de câte ori au apărut acuze, reproșuri, nu a fost nimeni ca să răspundă. Știți, comunicatele acelea scurte, de genul: „nu comunicăm“ sau „Serviciul nu comentează, nu are calitatea de a comenta afirmații în spațiul public“ și așa mai departe, nu conving pe nimeni. Pare chiar o fugă și nimeni nu stă să explice că, de fapt, Serviciul nu are voie să prezinte public datele. Toate aceste elemente se răsfrâng cumva și asupra rezerviștilor… de genul: Predoiu a intrat în campanie, e clar, e un portdrapel pentru Servicii.
R.: Nu cumva, în acest context, cineva ar trebui să regândească această chestiune, așa încât Serviciile să poată comunica mai mult, așa încât populația să știe, să înțeleagă mai bine?
S.P.: Limitările pentru Servicii decurg dintr-o logică a serviciilor pe care le prestează. Limitările vizează cadrele Serviciilor. Problema este că există niște foruri care ar putea să vorbească. Există niște paliere. Există directorul Serviciului (…) Printre cele mai mari responsabilități ale unui director de Serviciu este comunicarea cu publicul. De câte ori ați văzut directorii SIE sau SRI ieșind public? Directorii numiți de Parlament, la asta mă refer. Ceilalți, cei în uniformă, trebuie să obțină aprobarea ca să o facă. Eu, în calitate de adjunct al directorului și chiar ca director interimar al Serviciului, trebuia să obțin aprobarea decidentului. Altfel, prin comunicate, celălalt for care are obligația să comunice public este reprezentat de comisiile de control. Atunci când în public apar acuze, inclusiv de genul acesta – ca de exemplu participarea în alegeri –, comisia ar trebui să iasă imediat, dacă și-ar asuma răspunderile care îi revin, și ar explica publicului dacă se încalcă o prevedere, dacă nu se încalcă, dacă din verificările lor există un part-prix, interferențe ș.a.m.d. Din păcate, nu comunică. Problema este pe cine numim director, cine este în comisii. Degeaba ne uităm la Servicii. Serviciile nu pot să comunice.
R.: Am văzut din CV-ul dumneavoastră că v-ați ocupat de contraspionaj. Ce înseamnă asta, mai exact?
S.P.: E zona, din punctul meu de vedere, cea mai provocatoare, cu responsabilitatea cea mai mare într-un serviciu de spionaj. (…) În mod normal, atunci când spionezi, identifici ținte străine pe care le „ataci“, pe care încerci să le recrutezi, în general persoane neavizate. Este cu totul altceva când încerci să penetrezi un serviciu de spionaj care este pregătit ca și tine, care lucrează ca o echipă, care teoretic ar putea să recunoască semnele, direcția în care ar putea să meargă o relație și așa mai departe. Este extrem de complicat, dar extrem de eficient atunci când reușești să îți generezi o sursă într-un serviciu de spionaj străin. Deja reușești să rezolvi foarte multe probleme.
R.: Având această experiență, la alegerile anulate din România, ați sesizat Servicii care să interfereze cu ce se întâmpla în România?
S.P.: Cu titlu personal, observații personale, sigur că mă voi raporta doar la informația publică. Și, raportându-mă la informația publică, nu am sesizat nimic deosebit față de acțiunile curente de propagandă promovată de actori externi. În special în perioada campaniilor electorale, se intensifică acțiunile de propagandă ale actorilor externi. Și vedeți că folosesc pluralul: actorilor externi. Tocmai ne-au spus domnul Trump și Musk că USA interferau în alegerile democratice din State și așa mai departe. Deci, toți actorii, mai ales marile puteri, urmăresc să își promoveze interesele prin acțiuni de propagandă, care de multe ori se desfășoară într-o zonă gri. Eu nu am sesizat niciun fel de intensificare, niciun fel de măsuri de natura celor care erau promovate de unele posturi media – știți, titluri din acelea bombastice de genul: „În 72 de ore ne ocupă Rusia“ ș.a.m.d. Nu. Dacă mă uit la rapoartele prezentate în CSAT și declasificate ulterior, nu găasesc niciun fel de specificație clară de genul: am indentificat acțiuni ale unui Serviciu urmărit. Sunt toate, cumva, într-o zonă de posbilitate – „se pare că, este posibil să…“ Deci, toate sunt într-o zonă foarte precaută, ceea ce îmi arată mie, după atâția ani de muncă în structuri de securitate, că n-au avut informații concrete, clare.
R.: Și-atunci, de ce au fost anulate alegerile, având în vedere ce îmi spuneți dumneavoastră?
S.P.: Stați puțin, dar nicăieri în motivarea Curții Constituționale nu s-a menționat că alegerile au fost anulate din cauza interferenței vreunui actor extern. Motivarea Curții Constituționale enumeră trei motive determinante, acestea fiind: neasigurarea egalității de șanse între candidați, folosirea incorectă a mijloacelor financiare și influențarea votului. Nu scrie nicăieri nimic despre un actor străin. Se menționează la elemente secundare și conduita necorespunzătoare, la limita procedurilor electorale, a unor partide înscrise în cursă. Nu se referă la partide din Grecia, Spania sau Etiopia. Se referă la noastre.
R.: Trebuiau anulate alegerile?
Silviu Predoiu: În opinia mea, și încerc să fiu extrem de obiectiv, să mă extrag din cursă – deși faptul că am fost în cursă mi-a dat o vedere diferită asupra modului în care au decurs alegerile, mult mai aproape de esență –, da, alegerile trebuiau anulate. Dacă vreți, luăm pe scurt cele trei elemente determinante enunțate de Curtea Constituțională: lipsa de egalitate de șanse dintre candidați: păi, atunci când cu două zile înainte să se termine depunerea candidaturilor, un post media important din România, în colaborare cu o universitate de stat din România, anunță că vor organiza o dezbatere în scopul informării corecte, unde vor invita doar șase candidați… care este egalitatea de șanse? (…) Atunci când vorbești de informarea corectă a cetățeanului, îl informezi corect. Tu deja ai departajat și ai anulat egalitatea de șanse. (…) Folosirea mijloacelor financiare incorecte – există cel puțin un candidat care a încălcat aceste paragrafe vizând modul de finanțare a campaniei. Există și al treilea punct, cel legat de influențarea votului. Atunci când liderul de partid cere filialelor să voteze cu alt candidat decât candidatul partidului, spunând: „dați-i vot lui Simion“ sau „strângeți semnături pentru Diaconescu“, e clar că este o influențare a votului. Toate aceste lucruri s-au întâmplat, au fost documentate, doar că ne-am făcut că nu le vedem. Știți de ce? Pentru că se întâmplă de fiecare dată și am ajuns noi la un fel de lipsă de sensibilitate, aproape că le vedem normale: „păi, ce, Iohannis când a ajuns președinte, când a intrat în finală cu Dăncilă, n-a făcut înainte tot felul de șmecherii ca să nu ajungă cu Barna? N-au înaintat acțiunile cu Dragnea, ca să nu compromită PSD-ul înainte de alegeri ș.a.m.d.?“
De undeva trebuie să înceapă cu corectitudinea. În opinia mea, anularea a fost corectă. (…) Este profund nedemocratic ca tu să îți aranjezi jocurile, astfel încât tu să știi cu cine pici în turul doi. Despre asta este vorba: adică, haideți să aranjăm apele cum vrem noi, pentru că putem, și să cerem susținătorilor mei să voteze cu altcineva, să voteze împotriva opțiunilor lor. Dacă asta pare normalitate… Repet: ni s-au tocit simțurile, nu mai realizăm în ce formă de manipulare ajungem. Și rezultatul ați văzut care a fost: după ce au făcut toate jocurile, după ce au eliminat toți candidații din cursă, în final cine a câștigat? (…) A ajuns unul din cei cotați fără șansă.
R.: De ce credeți că a ajuns Călin Georgescu pe primul loc? Ce a vrut să transmită votantul?
S.P.: Părerea mea este că a fost o suprapunere de factori – pe de o parte, domnul Georgescu a promovat niște mesaje care satisfac o parte din public, acea parte din public care este panicată, speriată de ceea ce se întâmplă, care are nevoie de repere pe care să le înțeleagă cu ușurință, are nevoie de stabilitate, care e dispusă să accepte promisiuni de rezolvare a problemelor pe termen scurt, deși e clar că așa ceva nu se poate. Știți, promisiuni de genul: în trei luni de zile va fi bine pentru toți românii. Așa ceva nu se poate, să fim realiști. Dar lumea vrea să audă asemenea lucruri. Iar dumnealui le-a cultivat sistematic. N-a stat nimeni să ia la bani mărunți afirmațiile.
R.: Dar dumneavoastră, dacă lucrurile acestea funcționează, de ce nu folosiți această retorică?
S.P.: Pentru că am prea mult bun simț și respect alegătorul. Pentru că nu vreau să îi jignesc spunând tot felul de ciudățenii, făcând promisiuni nerealiste, pentru că nimeni nu l-a tras de mânecă pe respectivul: domnule, când spuneți că veți construi în trei luni de zile o magistrală de apă, în ce bază a competențelor prezidențiale vă apucați să construiți magistrale? Unde scrie că președintele construiește chestiile astea? (…) Politicianul a împins lucrurile prea mult într-o extremă, iar inevitabil a apărut o contra reacție – pe green deal, pe egalitate de gen ș.a.m.d. La acestea s-au adunat și alte elemente, pe lângă ce a spus dumnealui, pe lângă problemele populației, au venit și alte elemente care nu au fost luate în calcul: spre exemplu, susținerea PNL-ului. Promovarea clipurilor lui pe TikTok (…) Ca să îi mărească șansele domnului Ciucă, au hotărât să îl crească pe Georgescu, astfel încât să nu intre Simion în turul doi, să intre Ciolacu cu Ciucă, așa își făceau dumnealor calculele. Și, în ultimele zile, a promovat intens PNL-ul clipurile domnului Georgescu. Marii analiști și vorbitori au spus că rușii au făcut treaba asta. Na, belea, că rușii noștri au fost PNL-iștii și acum nu mai zice nimeni nimic. Ne-am jucat cu etichetele foarte mult timp: tot ce nu ne convenea, era pro-rus. (…)
(…)
Trebuie să ne trezim și să înțelegem că trebuie să ne asumăm ce înseamnă responsabilitatea comună pentru țara noastră. Nu mai putem să lăsăm să fim reprezentați de plagiatori, de impostori, de persoane cu diplome cumpărate, de tot felul de glume. Noi am tradus în realitate bancurile cu Bulă. Nu se poate așa ceva: iese un premier care a ratat toate obiectivele anul trecut și ne spune despre cum va evalua el cunoștințele funcționarilor publici printr-un test-grilă. A terminat Dreptul, cel puțin așa scrie în fișa dumnealui. I-aș da un test-grilă din Constituție, să vedem despre ce e vorba.
Ce promit eu este responsabilitate, respect, transparență. Și nu sunt promisiuni, e ceea ce am oferit în permanență. Candidez pentru că am o viziune despre o altă Românie: o Românie demnă, o Românie respectată, o Românie cu voce, o Românie puternică, care să însemne ceva într-un UE puternic. Despre asta e vorba.
R.: Cum veți realiza asta, ca să nu sune ca promisiunile altui candidat?
S.P.: De acord cu dumneavoastră și, în principiu, cea mai bună verificare predictoare pentru acțiunile viitoare ale cuiva le reprezintă acțiunile trecute. Am fost numit prim-adjunct (al șefului SIE – n.r.) dintr-un Serviciu european, din zona compactă a Serviciilor. În 15 ani, Serviciul nostru a fost recunoscut că este al doilea cel mai performant Serviciu din comunitatea nord-atlantică, la Bruxelles, prin volumul și calitatea informațiilor furnizate. (…) Ideea e să începi să promovezi oameni capabili, oameni competenți care aduc, la rândul lor, alți oameni competenți lângă ei. Nimeni nu poate să facă nimic singur. Noi am compromis ideea de meritocrație, pentru că altfel v-aș fi răspuns că meritocrația este punctul de plecare. Dar nici măcar nu am folosit, pentru că am compromis acest lucru. Vorbim despre meritocrație și aducem la Guvern tot felul de persoane reșapate din alte poziții. Sau introducem în Parlament sau numim în fruntea unor agenții – așa cum spunea domnul Ciolacu: numim pe cutare pentru că nu a mai prins loc pe listă; nu contează dacă se potrivește sau nu, dacă știe ce are de făcut. Despre asta este vorba. De aici se pleacă în orice acțiune: de la identificarea și numirea oamenilor competenți. (…)
R.: Iohannis a fost pregătit pentru funcția de președinte sau a învățat din mers?
S.P.: Iohannis a fost rezultatul unor opțiuni, ca de obicei, profund emoționale. L-am ales pe Iohannis ca să îl pedepsim pe Ponta. Nu a interesat pe nimeni ce a făcut Iohannis până acolo, pentru că dacă întrebau la Sibiu, spre exemplu, unul dintre primele lucruri pe care le-ar fi aflat despre Iohannis era că nu prea ținea audiențe, că nu vorbea cu lumea și s-ar fi gândit atunci românul: domnule, dacă nu vorbește – Președinția presupune transparență și comunicare și mediere –, dacă nu vorbește, ce o să facă? Noi eram atât de supărați pe Ponta, încât ne-am și dat răspunsul: nu vorbește, tace, dacă tace, asta înseamnă că face. Nu înseamnă neapărat că face și ne-a și arătat că doar tace.
R.: Am avut un președinte care tăcea, dar am avut și unul care vorbea prea mult.
S.P.: I se spune președintele de la ora 18.00, pentru că ieșea în fiecare zi la ora 18.00. Acum, să vă întreb ceva: dumneavoastră cunoașteți pe cineva care a fost surprins de stilul gregar și asertiv spre agresiv al președintelui Băsescu? A încercat să păcălească pe cineva în campanie? Țineți minte conduita dumnealui ca primar general, că făcea senzație când a avut inclusiv confruntări fizice pe stradă – știți, era campania aceea de demolare a tonetelor. (…) N-a păcălit pe nimeni, pentru asta a fost ales. (…)
Interviul integral poate fi urmărit în materialul VIDEO atașat!
Alexandra CUCU
