Fără educaţie nu avem nicio şansă de evoluţie, atrage atenția năvodăreanca Tudorița Dănilă Ardag, învățătoare, scriitoare și terapeut. Autoarea cărții pentru copii „Ursulețul Mormorel, merge la școală și el”, prof. învățământ primar Ardag accentuează faptul că de felul în care au acces copiii noştri astăzi la educaţie depinde viitorul nostru de mâine.
Invitată zilele trecute la „Biblioteca din vacanță”, învățătoarea Tudorița Dănilă Ardag și Gabriela Roșca le-a insuflat copiilor dragostea de lectură, de cuvântul scris și rostit, căci „un copil care citește, devine un adult care gândește”. După ce s-a împrietenit cu elevii din Năvodari, prin jocuri de cunoaștere, scriitoarea le-a citit un fragment din ultima sa carte pentru copii, „Ursulețul Mormorel, merge la școală și el”. Cei mici au fost captivați de poveștile cadrului didactic și de problemele de logică și de perspicacitate exersate, iar zâmbetele lor i-au luminat întreaga zi.
În cadrul unui interviu Focus Press, prof. Tudorița Dănilă Ardag ne-a dezvăluit cât de benefică este terapia prin râs pentru copii și cum să-i creștem inteligenți emoțional, făcând recomandări pentru părinți la început de an școlar. Ea le-a oferit elevilor de la „Biblioteca din vacanță” cea mai frumoasă pledoarie pentru educație. Tudorița Dănilă Ardag este învățătoarea care inspiră, care deschide aripi și vise elevilor, iar cele mai frumoase poveşti se scriu în sufletele noastre.
Reporter: Cum ne pregătim copiii pentru școală?
Tudorița Dănilă Ardag: Numele meu este Dănilă Tudorița Ardag, scriitoare. Scriu cărți pentru copii și sunt și cadru didactic. Sunt pensionară și lucrez în regim de plata cu ora. Întotdeauna părinții nu trebuie să-i cicălească pe copii, nu trebuie să le spună că „dacă nu înveți, ai să vezi tu”, pentru că atunci deja ai pus un zid între copil și școală. Deja copilul crede că școala este o tortură. Crede că la școală toată lumea o să îl bată. Toată lumea o să aibă ceva împotriva lui, iar dacă o să aibă ceva împotriva lui, repercursiunile se vor simți și acasă. Nu! Copilul trebuie învățat că fără școală nu se poate realiza nimic în viață. Sunt anumite tehnici cu care putem să-i ajutăm pe copii. Tonul face muzica. Să le vorbim copiilor cu blândețe. Nu scoatem în evidență lucrurile rele care vi s-au întâmplat dumneavoastră la școală. Scoateți faptele bune, momentele plăcute, pentru că nu este om care să fi trecut prin școală și să nu fi avut un moment plăcut la școală. Chiar dacă ne-a speriat matematica, chiar dacă ne-a speriat împărțirea frazei în propoziții, școala are momentele ei frumoase.
Rep.: Așa cum ați spus la începutul interviului, sunteți și scriitoare, iar anul acesta ați avut și lansarea unei cărți legată strict de școală. Pe ce pune accentul această carte?
Tudorița Dănilă Ardag: Cartea se numește „Ursulețul Mormorel, merge la școală și el” și se referă la prima zi de școală a unui copil. Prin asta vreau ca elevii, în general, prin personificarea ursulețului, să se regăsească. Povestea începe cu momentul ieșirii din casă, când tații vor să-și arate un pic autoritate. Asta-i puterea lor, dorința lor ca ai lor copii să fie extraordinari la școală. Dar, în realitate, se știe că cea care se ocupă mai mult de educația copiilor, cea care stă mai mult, se apleacă mai mult asupra copiilor, este mama. Tata îi spune copilului cum ar vrea el să fie și îi dă ultimele sfaturi în momentul dinaintea ieșirii din casă, ceea ce nu trebuie să facă un părinte, pentru că deja îl timorezi pe copil. Trebuie doar să-i urezi un an nou cu bine. Trebuie doar să-i spui că școala este minunată și că fiecare se va regăsi. Să facă efort, chiar dacă n-o să reușească de prima dată să ia notele pe care ni le dorim noi să le ia. Niciodată să nu-l comparăm cu ceilalți. Niciodată să nu întrebăm ce-a făcut colegul, pentru că, întrebând ce a făcut colegul, el tot timpul se va raporta la altcineva și va apărea invidia. Înțelegeți? Acest lucru este foarte rău. Apoi, reîntorcându-ne la carte, copilul merge în prima zi de școală timorat puțin de sfaturile tatei, mângâiat de sfaturile mamei și descoperă școala, clasa. În primul rând, o descoperă pe doamna și observă acolo că nu sunt doar urși, așa cum îi spuseseră lui niște mătuși, ci și alte animale din pădure. Am vrut să scot în evidență diversitatea copiilor care se află într-o școală. În școală nu sunt copii de alte națiuni, nu sunt copii de alte etnii. Nu sunt copii grași, slabi, deștepți sau proști. Sunt copii și atât. Și ei trebuie să interacționeze între ei, să se aplece unul asupra altuia.
Rep.: Sunteți și terapeut. Să discutăm puțin și despre terapia prin râs și ce efecte benefice are asupra sănătății?
Tudorița Dănilă Ardag: Eu am locuit 20 de ani în Spania. În Spania am fost voluntar la Crucea Roșie. Acolo am susținut un curs de memorie pentru persoanele mai mari de 65 de ani. Împreună cu psihologul am făcut un curs de terapeut. Am făcut cursul de terapie prin râs. Împreună cu psihologul, mergeam prin centre cu vârstnici și făceam terapii. Apoi, făcând parte dintr-un grup de femei, făceam în fiecare sâmbătă acest atelier. Femeile veneau și făceam fel și fel de jocuri. Terapia prin râs se poate aplica foarte bine și la copii. Terapia prin râs este foarte bună. În primul rând ne uităm în oglindă, chiar dacă noi suntem singuri acasă. N-o putem face pe stradă, pentru că oamenii interpretează. Exista chiar o glumă într-o revistă spaniolă, când un domn care mergea printr-un parc s-a întâlnit cu copilăria sa. Un domn în vârstă s-a întâlnit cu copilăria și copilăria ie-a spus „Unde ai fost, că te-am căutat?” La rândul său, domnul îi spune că „și eu te-am căutat”. Și domnul dintr-o dată s-a simțit fericit. S-au urcat într-un balansoar și a început să se dea în balansoar, pentru că se întâlnise cu copilăria. Numai că lumea câteodată este atât de rea și îl judeca. Numai el știa că se întâlnise cu copilăria. Întorcându-mă la ceea ce am spus mai înainte, ne așezăm în fața unei ferestre și râdem. Râdem cu poftă, chiar dacă la început râsul este un pic fals. După aceea intrăm în ritmul râsului și ne descărcăm de supărare, de neajunsuri, de momentele care ni se par de nerezolvat. Terapia prin râs este bună și pentru copii. În momentul în care un copil își face lecțiile și dă de greu este indicat să se oprească, să respire, să sară ca mingea, să pună o muzică, să danseze, să se așeze în fața oglinzii, să râdă sau să râdeți împreună cu copilul. Și atunci copilul își va reveni și o să vedeți că rezultatele vor fi altele, când se va așeza din nou la masa de scris.
Rep.: Ce-i îndemnați pe copii, la începerea noului an școlar?
Tudorița Dănilă Ardag: În primul rând să pună accentul pe liniștea lor. Să nu se ducă încordați la scoală. Să nu zică „Oh, anul acesta vreau să fiu primul din clasă, pentru că așa vrea mama”. Nu pentru că vrea mama, nu pentru că vrea tata, nu pentru că vrea fratele. Fiecare copil să meargă în ritmul lui, dar să fie constant și să se gândească la faptul că fără școală nimic nu se poate rezolva în viață.
Rep.: Ce gânduri aveți pentru părinți?
Tudorița Dănilă Ardag: Mai multă calmitate. Și, cum am spus mai înainte, să nu compare niciodată copilul cu nimeni. Să nu se gândească că trebuie să îmi duc și eu copilul la balet pentru că face fata vecinului. Nu! Un părinte poate să îl înscrie pe copil la multe activități, dacă i se permite din punct de vedere material, și să îl lase apoi să aleagă copilul și să se axeze numai pe ce i-a plăcut copilului. Dacă părintele îl forțează, copilul pierde copilăria. Și copilăria nu se mai întoarce niciodată și va fi pentru el un lucru neplăcut, o corvoadă.
Rep.: Vă mulțumim!
Tudorița Dănilă Ardag: Vă mulțumesc și eu!
Alexandra VASILE
Citește și:
