Sesiunea Științifică Internațională Pontica este organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în acest an, on-line, cu participarea a peste 100 de cercetători din țară și străinătate. Cu această ocazie, vor fi prezentate cele mai importante descoperiri din județul Constanța.
Ieri, 14.10.2020, a avut loc deschiderea oficială a Sesiunii Științifice Internaționale Pontica, ediția LIII (53 – n.r.), organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. În acest an, ea se desfășoară doar on-line, pentru a se evita riscul răspândirii COVID-19.
„Am discutat această problemă atât în Consiliul Științific, cât și în Consiliul de Administrație ale Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar concluzia a fost una singură: trebuie să organizăm cea de-a 53-a Sesiune Științifică Internațională Pontica în format on-line.
Decizia celor două consilii, consider eu, a fost una înțeleaptă, întrucât, după cum știți, se înregistrează, în aceste zile, un număr foarte mare de îmbolnăviri. Prin urmare, nu am dorit să punem în pericol sănătatea participanților la sesiune, a familiilor, a colegilor și prietenilor acestora“, ne-a declarat managerul M.I.N.A.C., cercet.șt.dr. Sorin Marcel Colesniuc.
Numărul celor înscriși la Sesiunea Științifică Pontica este de peste 120 de de persoane (cercetători științifici, profesori universitari, muzeografi, restauratori, conservatori, arhiviști etc.), iar numărul total al comunicărilor din acest an este de peste 100.
Comunicările științifice sunt susținute timp de două zile, pe secțiuni, ca și până acum: Preistorie, Greco-Romană, Numismatică, Medievală, Modernă și Contemporană, Conservare – restaurare. În acest an, însă, au fost adăugate noi secțiuni sesiunii științifice: Arheologia otomană în Dobrogea, Analele Dobrogei la Centenar, Modernitate și Contemporaneitate în Dobrogea și Stat și societate în România comunistă și post-comunistă.
Moștenirea „întunecată“ a populațiilor migratoare sosite în Dobrogea
În programul Pontica sunt incluse și două expoziții temporare, dintre care „Mixobarbarii din Dobrogea în contextul lumii bizantine (secolele VI – XIII)“, realizată în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României din București și cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Expoziția va fi deschisă până pe 15 decembrie 2020 și scoate la iveală perioadă „întunecată“ și „barbarizată“ a Dobrogei.
Sunt expuse peste 200 de piese: pandantive, catarame, piese de harnașament, ulcioare, fibule, brățări, cercei, iconițe, medalioane, ouă smălțuite, vârfuri de săgeată, bile de praștie, topoare, săbii, instrumente muzicale și altele.
Termenul „mixobarbari“ este tradus prin expresia „populație pe jumătate barbară“. Prin el, bizantinii îi desemnau pe străinii bizantinizați (prin adoptarea limbii grecești și a religiei creștin-ortodoxe), precum și pe bizantinii care aveau străini în linia de rudenie ascendentă. Moștenirea lor, parte a istoriei Dobrogei, este una importantă și fascinantă.
„Secolele VI-XIII însumează în Dobrogea partea de final a antichității, perioada migrațiilor și partea de început a Evului Mediu. Aflată între granițele Imperiului bizantin, teritoriul istro-pontic (Dobrogea – n.r.) intră, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, în atenția populațiilor venite din regiunea nord-pontică care, aflate la începutul procesului de migrație, vor copleși prin amploarea acțiunilor lor aproape întreaga provincie. Sfârșitul Antichității a fost urmat de o lungă perioadă de amalgamare a populației existente cu noii migratori, proces ce s-a încheiat spre finalul intervalului cronologic propus (secolele VI-XIII – n.r.), cu marea invazie mongolă. Cu staționări mai lungi sau doar în trecere, fiecare populație migratoare (slavi, kutriguri, avari, utriguri, bulgari, maghiari, varego-kieveni, pecenegi, uzi, cumani, tătari și alte seminții antrenate de aceștia) și-a lăsat, mai mult sau mai puțin, amprenta asupra populației, culturii și istoriei provinciei“, potrivit curatorului și criticului de artă Cosmin Năsui.
Valentin ISPAS
