Programul normal de lucru, în România, este de 40 de ore pe săptămână, adică 8 ore pe zi/5 zile pe săptămână. Acest număr este cât se poate de normal și se respectă în majoritatea țărilor din vestul Europei, deși, de multe ori, în unele state se lucrează câte 35 de ore săptămânal. România însă se confruntă cu muncă suplimentară neplătită sau plătită superficial.
Orele muncite suplimentar nu sunt doar o chestiune de muncă în plus, ci și de drepturi și obligații, atât pentru salariat, cât și pentru angajatorul său. De asemenea, orele suplimentare au unele implicații financiare, fiscale și sociale, care pot afecta veniturile angajatului și ale angajatorului, uneori fiind costuri suplimentare nebugetate.
Franța a anunțat că testează programul de lucru de 4 zile pe săptămână, în sectorul bugetar, timp de un an. În schimb, în România a devenit deja tradiție lucrul peste program, iar salariații care cer să fie respectat acest program, sunt ”luați la ochi”. Deși Codul Muncii legiferează concret condițiile în care orele suplimentare pot fi prestate și remunerate, deseori angajatorii nu se supun regulilor, iar angajații fie nu își cunosc drepturile, fie se tem de posibilitatea de a-și pierde locul de muncă dacă încearcă să tragă la răspundere managementul firmelor la care lucrează.
Au fost semnalate cazuri destul de multe, pe litoral, în sectorul HoReCa, în care muncitorii ajungeau chiar și la 250 de oră pe lună, adică 90 de ore suplimentare, însă fără a primi bani în plus la salariu, pentru că, după atingerea unui anumit prag, angajatorii le calculau salariile conform unei grile de salarizare inferioare.
Ce spun specialiștii în domeniu despre munca suplimentară
Pentru a face puțină lumină legat de acest subiect, am obținut răspunsuri de la avocată Cătălin Niță din Baroul Constanța.
”Codul Muncii definește munca suplimentară ca fiind munca efectivă prestată în afară duratei normale a timpului de muncă săptămânal, dar care se determină lunar. Însă aceasta nu poate afecta timpul de repaus săptămânal, de 48 de ore consecutive, între terminarea programului în începerea acestuia.
De reținut că munca suplimentară se prestează la solicitarea angajatorului, dar și cu acordul salariatului, excepție făcând cazurile în care avem cazuri de forță majoră, precum iincidente grave sau dacă sunt necesare lucrări urgențe pentru prevenirea producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident”.
Când este necesară munca suplimentară
”Solicitarea de prestare a muncii suplimentare poate veni din partea conducătorilor locurilor de muncă și poate fi făcută individual sau pentru grupuri de salariați în situațiile în care apare o creștere temporară de activitate, personalul este insuficient ori sunt cazuri de forță majoră”.
Compensarea muncii suplimentare
”Orele muncite suplimentar se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice, dar salariatul beneficiază și de salariul corespunzător pentru orele respective și timpul suplimentar se compensează cu timp liber plătit.
În cazul în care nu se asigura compensarea cu timp liber plătit, muncă suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, care potrivit Codului Muncii este de minim 75% din salariul de baza orar.
Concret, fie că vorbim de compensare cu timp liber sau de plata sporului, muncă efectiv prestată trebuie plătită urmând că doar sporul de muncă suplimentară să fie stins cu timp liber plătit sau cu sporul aferent.
Un aspect foarte important este acela că dacă se prestează muncă suplimentară și din această cauza nu se acordă repausul săptămânal de 48 de ore consecutive, atunci sporul pentru muncă suplimentară se dublează, însemnând că muncă în acea perioada va fi plătită cu un spor dublu”.
Ce riscă angajatorii dacă nu respectă aceste obligații
”Nerespectarea limitărilor și cerințelor privind muncă suplimentară constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată că prestând muncă suplimentară.
În cazul contractelor cu timp parțial, amenda este de 10.000 lei pentru fiecare salariat aflat într-o asemenea situație, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.
În cazul minorilor, munca suplimentară constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Toate aceste răspunsuri se regăsesc în Codul Muncii, iar ideea de bază este aceea că salariații nu pot fi constrânși să muncească suplimentar, iar dacă situația o impune (forța majoră), salariatul trebuie recompensat pe măsură, atât cu ore libere plătite, cât și cu bani în plus la salariu, calculat pentru fiecare oră muncită în plus.
Daniel ALBU
