Biberoanele pentru bebeluși au o istorie ce se întinde pe mii de ani. În ciuda diversității de forme și materiale, scopul lor a rămas neschimbat: acela de a asigura hrănirea celor mai mici membri ai societății.
Descoperirile arheologice indică faptul că, încă din Epoca de Piatră, bebelușii erau alimentați cu ajutorul unor recipiente speciale: fie ele cănițe, sticluțe, carafe, ulcioare sau alte dispozitive ingenioase adaptate pentru nevoile sugarilor.
În contextul societății moderne, poate părea greu de conceput cum se descurcau părinții din vechime cu hrănirea, îngrijirea sau transportul copiilor. Totuși, un lucru rămâne cert: bebelușii s-au născut dintotdeauna, iar provocările maternității nu sunt o invenție recentă. În absența posibilității alăptării naturale, din diferite motive, oamenii au fost nevoiți să găsească soluții alternative.
Prin urmare, vă invităm la o călătorie emoționantă prin timp, în care descoperim detalii inedite despre copilăria în lumea antică, alături de dr. Ana Hamat, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). Subiectul? Deloc întâmplător, unul care continuă să ne preocupe și astăzi: hrănirea copiilor mici.
„Copilul mic e pretențios. Și în Antichitate era la fel“
„Este o poveste pentru toți copiii – și pentru cei mici, și pentru cei mari“, ne spune zâmbind Dr. Hamat. „Vorbim despre un aspect poate mai puțin explorat, dar fascinant: cum erau hrăniți copiii în lumea antică și ce rol aveau primele biberoane. Și de foarte multe ori, dacă avem copil mic, ați văzut că cele mai mari probleme sunt cu alimentația. Cu siguranță că și pe vremea romanilor și în vremea Antichității, ca și pe vremea noastră, primordial era alăptatul la sân. Nu costă, este cel mai sănătos pentru copil și pentru mamă. Dar sunt cazuri în care acest alăptat la sân nu se poate îndeplini, din diverse motive. Și pentru antic era la fel. Și atunci existau sticluțe speciale, recipiente speciale cu care copiii erau hrăniți“, povestește dr. Ana Hamat.
Alimentația bebelușilor era un subiect delicat și esențial. Chiar dacă alăptatul era considerat modalitatea ideală de hrănire, existau, desigur, situații în care nu putea fi realizat: „Și atunci, în mod firesc, oamenii găseau soluții. Iar una dintre ele era folosirea unor recipiente speciale pentru hrănirea celor mici – biberoane, așa cum le-am numi astăzi“.
Biberoane din lut și din sticlă
În lipsa plasticului, părinții antici recurgeau la materiale comune epocii: lutul și sticla. „Biberoanele din sticlă erau cele mai apreciate. Aveau o formă foarte recognoscibilă – o gură mai largă și o prelungire asemănătoare cu o tetină, tot din sticlă. Erau nu doar eficiente, dar și elegant realizate, semn că moda și funcționalitatea mergeau mână în mână și atunci.“
Iar igiena nu era deloc neglijată: „Exact cum fac părinții de azi, și în Antichitate se punea accent pe curățarea temeinică a biberoanelor. Se folosea apă foarte fierbinte, aproape clocotită, pentru dezinfectare. Evident, la sticlă era mai simplu. Lutul, fiind poros, ridica unele dificultăți“.
Ce bea, de fapt, un bebeluș roman?
Lipsa formulelor speciale de lapte pentru sugari nu îi descuraja pe părinții de acum două milenii. „Se folosea, în principal, laptele de vacă, dar și cel de capră sau bivoliță. Uneori îl diluau cu apă, alteori îl îndulceau cu miere. Azi știm că nu e recomandat să dai miere copilului mic, dar în acea vreme grija cea mai mare era ca pruncul să se alimenteze – altfel, riscurile erau majore“, explică dr. Ana Hamat.
Moașa, ghidul indispensabil al mamei
Un alt personaj important în această poveste este moașa: „Ea nu doar ajuta la naștere, ci și învăța femeile cum să îngrijească nou-născuții – de la spălat, la hrănit și culcat. Rolul moașei era vital. Și nu întâmplător, meseria revine în actualitate cu un prestigiu reînnoit“.
Remedii… neobișnuite
Când medicina era limitată, tradițiile și credințele populare completau îngrijirea copilului: „Pentru colici, plânsete sau erupții dentare, se foloseau amulete, bobițe de mac sau chiar alcool – evident, astăzi nu recomandăm sub nicio formă aceste practici, dar ele reflectă ingeniozitatea și disperarea părinților care voiau să-și aline copiii“.
Nimic nou sub soare
„Poveștile copilăriei nu s-au schimbat prea mult. Doar formele s-au transformat. Când vedem un biberon roman de sticlă în muzeu, ne amintim că, dincolo de civilizații și secole, ne unește aceeași grijă pentru cei mici“, a conchis arheologul MIANC, dr. Ana Hamat.
Loredana MIHAI
