Sub lumina caldă a unei seri de august, la Centrul de Afaceri Năvodari, în prezența scriitorilor, cititorilor și iubitorilor de literatură, a avut loc lansarea volumului „Dialoguri la țărm de mare”, semnat de autoarea Nastasica Popa, o carte care reunește interviuri cu oameni ai scrisului și ai spiritului, într-o suită sinceră, profundă și plină de emoție.
O lucrare în care sufletele intervievaților se deschid cu delicatețe și autenticitate, într-o atmosferă care transcende simpla comunicare jurnalistică, transformând interviul în confesiune, iar cuvântul în întâlnire.
„Dialoguri la țărm de mare” este mai mult decât o colecție de interviuri – este o veritabilă călătorie în inima comunității culturale dobrogeane.
O carte ce poartă ecoul sufletelor celor care trăiesc și creează în acest spațiu magic. Este un loc deschis, viu, în care vocea autoarei se împletește cu vocile celor intervievați, într-o armonie sinceră și profund umană.
Cu fiecare pagină, creatoarea Nastasica Popa nu pune doar întrebări, ci construiește punți între generații. Nastasica Popa a pornit la drum cu un amestec de emoție și curaj, pășind pentru prima dată în tainele interviului jurnalistic.
S-a lăsat purtată de valurile cuvântului și a reușit, într-un timp scurt, să construiască o hartă a sufletelor celor care trăiesc și creează pe acest țărm al Dobrogei, o lume pe care poate prea puțini au știut să o asculte cu adevărat.
Fiecare dialog din această carte poartă amprenta unei inimi care ascultă și care nu se grăbește să judece, ci doar să înțeleagă.
Poate tocmai acest dar rar, acela de a asculta cu sufletul, face din „Dialoguri la țărm de mare” un volum cald și viu, în care vocile intervievaților prind contur și capătă coerență într-o imagine de ansamblu: o lume culturală dobrogeană care merita adusă la lumină.
Desigur, un asemenea proiect nu ar fi fost posibil fără un om care vede în ceilalți potențialul și îl încurajează cu generozitate și discreție. Scriitorul Nicolae Băciuț este acest om, scânteia tăcută din spatele acestei realizări.
Fără încrederea pe care i-a oferit-o Nastasicăi Popa, fără îndemnul, aproape părintesc, de a începe să stea de vorbă cu oamenii din mijlocul cărora trăiește, nu am fi avut astăzi acest volum și nici acest moment de întâlnire atât de frumos, aici, la Năvodari.
Scriitorul Nicolae Băciuț și Nastasica Popa au reușit să aducă la lumină vocile celor care adesea rămân în umbră, dar care ne oferă motive să iubim mai mult cultura și oamenii ei.
Prin „canonul” discret, dar insistent, pe care i l-a oferit autoarei, a reușit nu doar să provoace o voce să se exprime, ci să deschidă un nou culoar de dialog între lumi culturale aflate, până acum, poate prea departe una de cealaltă.
Nicolae Băciuț, scriitor promotor cultural, director revista ,,Vatra veche” și ,,Cadran” din Târgu Mureș: „Am făcut acest lung drum cu un gând extraordinar: că voi găsi la Năvodari ceea ce nu se găsește în foarte multe locuri unde viața literară are dinamica ei în România. Și, probabil, ceea ce eu am sperat că se poate întâmpla este această carte, care s-a născut din spuma mării.
Acum trei luni nici nu credeam că o astfel de carte există. S-a născut pe repede înainte. Dar asta nu înseamnă că interiorul, conținutul, substanța cărții sunt tot pe repede înainte. Cartea este o supă de mărturii extraordinare.
Eu, dacă aș fi mărturisitor în fața unui preot, atunci ar trebui să recunosc că tot ceea ce am aflat din această carte mă face să vă cunosc, să vă cunosc păcatele, să vă cunosc virtuțile, fiindcă dialogurile în care ați fost antrenați v-au făcut să vă puneți sufletul pe tavă, să nu aveți de ascuns lucruri esențiale. Cele minore chiar nu contează, în așa fel încât acum pot să spun că vă cunosc.
Este adevărat, am un atu: vă cunosc dinainte. Pe unii dintre dumneavoastră i-am publicat în revista ,,Vatra veche”. Cu alții m-am întâlnit în tot felul de întâmplări literare din țară, dar erau întâlniri grăbite, fără răgazul acela de a ne cunoaște mai îndeaproape, fiindcă, dacă nu ne cunoaștem mai bine, nu ne putem înțelege și nici respecta pe măsură. Așadar, am reușit să vă cunosc prin această carte”.
De asemenea, scriitorul Nicolae Băciuț, a mai adăugat și faptul că: „Îmi recunosc și acest păcat. Eu i-am dat titlul cărții. Mi se pare că era cel mai potrivit pentru proiectul pe care mi l-am asumat.
Nastasica Popa a primit un canon. A răspuns cu entuziasm și cu responsabilitatea celui care a înțeles că are o misiune de făcut. Este drept că toate s-au făcut în mare viteză, dar vă asigur că nu au fost făcute cu grabă, ci cu temeinicie.
Am fost împreună părtași la o întâlnire frumoasă. Este doar un început. Va fi o continuare. Vor mai fi și alți autori care merită să fie intervievați.
Ce ne-a plăcut la această carte este faptul că alegerile aparțin în exclusivitate autoarei. N-am ținut cont de condiția literară, unii sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, alții nu. Și se împacă foarte bine. Sunt autori din generații diferite. Este o carte vie. Nastasica Popa este regina întâlnirilor literare”.
Nastasica Popa, poetă: „În spatele provocării stă, totuși, gândul dumneavoastră, de poet, pentru că altfel nu mi-ați fi pus pe umeri o astfel de sarcină. Și atunci am spus: Da, trebuie să fac asta, ca să nu-l dezamăgesc pe domnul Băciuț.
Am luat în serios acest dialog. Și vă mulțumesc din suflet pentru că mi-ați pus această sarcină pe umeri, o sarcină care m-a ajutat să-mi depășesc poezia, să prind curaj să-mi abordez prietenii. Și vreau să le mulțumesc!
O mână de oameni din Uniunea Scriitorilor, din Liga Scriitorilor, din această lume frumoasă a poeziei, a cântecelor, mi-au răspuns cu atâta dragoste, cu atât de mult interes, încât m-am simțit parcă un jurnalist profesionist. Au fost extraordinari.
Mie nu-mi rămâne decât să le mulțumesc, pentru că au crezut în mine. Această carte n-ar fi existat fără ei, fără deschiderea și răspunsurile lor atât de frumoase. Și ce pot să vă mai spun? Îmi sunt și mai dragi decât îmi erau ieri. Vă mulțumesc din nou!”
Florin Alexandru (Colombo), scriitor: „Trebuie să vă spun cum am cunoscut-o eu pe Nastasica Popa. Cred că am cunoscut-o la un eveniment cultural, dacă îmi amintesc bine, la Biblioteca Ex Ponto din Năvodari. Datorită invitației celor două doamne, doamna director Victoria Radu și buna, vechea mea prietenă, bibliotecara Gabriela Roșca. Cred că era vorba despre Ziua Bibliotecarului.
De atunci, noi ne-am tot citit, ne-am tot întâlnit, ba la evenimente școlare, ba în biblioteci, în locuri neconvenționale și prin tot felul de ocazii în care am fost invitați. N-am să zic că este o ființă delicată, cu mult bun-simț și respect pentru cei din jur. Este o doamnă sufletistă, foarte discretă în plan literar local.
Mai degrabă o găsim la Târgu Mureș, pe la Chișinău sau cine știe pe unde și-a mai lansat cărțile. Da, scrie o poezie cuminte, din punctul meu de vedere, și plină de suflet, pentru că ea este o sufletistă și jumătate!
Mi-a plăcut foarte tare această schimbare: de la poeta pe care o știam, la omul care scrie un fel de jurnal despre noi, cei de aici, de la țărm de mare. Și am fost plăcut surprins de acest lucru, pentru că, într-adevăr, a reușit să adune în jurul ei oameni, nu doar scriitori, ci și pictori, artiști plastici, muzicieni, jurnaliști, fotografi.
Lucru foarte interesant, până la urmă! Este foarte greu să aduci oamenii aproape. Dar, prin artă, prin cultură, iată că se poate, și iată că merită”.
Ottlia Ardeleanu, scriitoare: „Eu am citit PDF-ul de la cap la coadă. Unele interviuri chiar mi-au mers la suflet. Chiar nu am cum să spun altfel, oamenii ăștia, de undeva, de sus, au un har nemaipomenit.
Care au fost întrebările ei? Despre relația om–scriitor, scriitor–scriitor, scriitor–cititor, despre copilul din sine, despre cum a început fiecare cariera literară, despre cum se simte un om când lansează o carte… și multe, multe alte lucruri care, într-adevăr, țin de sufletul uman și de harul pe care îl are fiecare.
Ce să spun? Am extras de la fiecare autor ceva ce mi s-a părut interesant. Și deja am printat acele fragmente. Pentru fiecare autor în parte am zis că ar fi util să selectez ceva anume, să conturez… poate o mică recenzie, nu știu. O să vedem ce o să iasă până la urmă.
Ce vreau să spun eu este că Nastasica este poeta celor șase anotimpuri, patru pe care le știm cu toții și două personale, ale ei: anotimpul răzleț și anotimpul boem.
Cum am aflat lucrul acesta? De curând s-a încheiat o tabără culturală aici, la noi, în Năvodari. În prima zi, când ne-am întâlnit, ea a venit cu cartea, a citit din ea câteva poezii și apoi a zis: „Te rog eu, cartea mea… Și, n-am de lucru, hai să o răsfoiesc!”.
N-am citit-o de la cap la coadă, recunosc. Dar m-a frapat ceva: m-am uitat la cuprins și am văzut, de la capul locului: „Șase anotimpuri”. Și m-am întrebat: Ce este asta? Se poate șase anotimpuri? Da, dar să știi că nici acelea două nu mai sunt doar ale tale, din moment ce le-ai dat drumul către cititori”.
Diana Dobrița-Bâlea, scriitoare și critic literar: „Mă bucur tare mult să fac parte din această colecție de interviuri. Aș vrea să-i mulțumesc domnului Nicolae Băciuț pentru începutul meu. Datorită lui am reînceput să scriu. De la ,,Vatra veche” au început să-mi crească aripile, din aripile domnului Băciuț.
Nu știu exact de ce m-a ales, dar știu că am scris o cronică la una dintre cărțile dumnealui: „Pângărirea lui Nicolae Băciuț în spațiul liric” – i-a plăcut!
Așa am ajuns să colaborez, să cresc. Sunt sigură că și alții, ca și mine, au primit aripi. Ca și Nastasica Popa, cea care mi-a luat interviul. Stilul ei, empatic, cald, profund, te face să te întorci în tine. Să fii sincer. Această carte nu este doar o colecție de interviuri, este o întâlnire a sufletelor. O emoție colectivă”.
Cartea a fost primită cu căldură și bucurie. Nastasica Popa a reușit să dezvăluie din fiecare autor intervievat nu doar fapte, ci trăiri, parcursuri personale și viziuni sincere asupra vieții și scrisului.
„Dialoguri la țărm de mare” este o invitație la reflecție, o punte între generații, între vocații și conștiințe. O carte care se cere citită nu doar cu ochii, ci și cu inima. „Ceea ce probabil am spus în acest volum sunt lucruri pe care nu le-am rostit niciodată în altă parte. Cred că acesta este talentul Nastasicăi, acela de a scoate din om ceea ce este bun, de a-l face să fie sincer”, a încheiat emoționată Diana Dobrița-Bâlea.
Zully Mustafa, scriitoare: „Eu sunt scriitor profesionist, să zic așa, de la 19 ani. Cred că te poți numi scriitor profesionist din momentul în care începi să câștigi bani din ceea ce scrii, nu? Iată-mă aici, treizeci de ani mai târziu, cu o oarecare experiență în ale scrisului și în ceea ce privește lansările de carte. Am rezonat foarte mult cu ce a spus domnul Băciuț la început. În lumea literară sunt, din păcate, foarte multe „bisericuțe” care n-ar trebui să existe.
Eu mi-am început parcursul literar la București. Sunt din Medgidia, dar m-am dus acolo pentru că voiam să știu unde sunt „mastodonții”, cei mari. Îi citeam, îi admiram, și în decurs de șase ani am activat acolo ca jurnalist, ca autor de carte pentru copii și ca romancier.
Dar, după acești șase ani, a fost nevoie să fac o călătorie de revenire spirituală, pentru că lumea scriitorilor este, într-adevăr, foarte dură. Am ales să încep așa, pentru că aici, în acest spațiu (n.r. – evenimentul), am văzut altceva. Și mă bucur să văd asta, fiindcă s-a vorbit despre valori la care eu ader întotdeauna: amiciție, finețe spirituală, iubire, convorbiri de la suflet la suflet.
Asta caut și eu în întâlnirile cu scriitorii, mai ales după experiența din perioada petrecută la București. Tocmai acea atmosferă m-a făcut să mă îndepărtez, pentru o vreme, de scris. Ce a fost cu adevărat important pentru mine era să nu dispară bucuria de a scrie. De aceea, salut din tot sufletul ceea ce se întâmplă în seara asta aici. Mai ales pentru că sunt, sincer, uimită că mă aflu în carte. Nu știam.
Am cunoscut-o pe doamna Nastasia după o lansare de carte a domnului Adrian Nicolae, anul trecut. Nu știam că este poetă. Ne-am întâlnit după eveniment… Mergea șontâc-șontâc, pățise ceva la picior și căuta o stație de autobuz, ori poate un taxi. Am văzut-o că era puțin la ananghie, așa că m-am apropiat și am întrebat: „Doamnă, pot să vă ajut cu ceva?”
Mi-a spus că trebuie să ajungă la gară. Cred că urma să plece la o altă lansare, în alt colț de lume… sau de țară. Stația era destul de departe, dar știam drumul, așa că am condus-o la stația din fața Liceului Pedagogic, un liceu de suflet pentru mine. Acolo am terminat liceul și m-am gândit: ce bine că pot să ajut! Ce bine că știu unde e stația! Dacă nu știam…?
Și, din vorbă-n vorbă, până acolo, am aflat că este poetă. Trăiască Facebook-ul, de data asta! Așa ne-am împrietenit. M-a invitat la o lansare de-a ei. Nu am reușit să vin atunci, dar iată că am reușit acum. Iar ceea ce s-a întâmplat în carte a fost cam așa: trebuia să dau un interviu pentru o revistă. Am spus: bine, dar am primit propunerea din perspectiva fostului jurnalist.
Pentru că, de fiecare dată când voiam să iau eu un interviu și cineva îmi spunea „n-am timp”, „nu pot”, „de ce să fiu eu intervievat, că n-am făcut nimic interesant”, mă enervam. Îi ziceam: „Cum adică? Ai făcut atâtea lucruri și nu vrei să vorbim despre ele?”
Pentru că, de multe ori, avem tendința să ne gândim: „Ce-am făcut eu nu e chiar așa important… Ce-o să zică lumea?” Dar da, este important. Este important de fiecare dată. Așa că atunci când doamna Nastasia mi-a propus interviul, mi-am zis: trebuie să fac asta. Știam prea bine cum se simte un jurnalist când i se refuză un subiect.
Și vreau să mai spun un lucru: salut modul în care au fost puse întrebările. Este esențial. Un interviu bun ține foarte mult de întrebările pe care le pui. Nu așa, la întâmplare. Pentru că, în funcție de cum întrebi, așa vei primi și răspunsurile. Și probabil că de aceea… această carte a ieșit atât de bine”.
Daniela Varvara, scriitoare: „Este o bucurie, desigur, să fiu alături de autoarea Nastasica Popa, căreia i-am promis că o să ajung și slavă Domnului că am putut! Inițial, de fapt, până acum nu știam că va fi o carte. Am primit interviul… Îmi fac mea culpa, să vedeți că poeții sunt, în general… adică să vorbesc despre mine, sunt foarte împrăștiată, uitucă. Am primit interviul, întrebările cred că nu le-am citit cu atenție.
Pot să o numesc prietenă din cercul apropiat, eu fiind din Corbu, pentru că ne-am tot întâlnit aici, la diverse ocazii, la evenimente culturale. Le mulțumesc celor care m-au invitat și am zis „da, bun”. Am uitat, bineînțeles, după nu știu cât timp, mă contactează doamna Nastasica Popa.
Uitasem complet întrebările. Cred că nici măcar nu le văzusem înainte. Atunci am făcut-o. Nu mai știam. Apoi bănuiam că îi promisesem că răspund. Am zis „bun, trebuie să răspund acum, căci promisiunea e promisiune”. M-am uitat pe întrebări și trebuie să mărturisesc că nu prea mi-au plăcut. La început am zis „bun, poate n-am înțeles eu pentru ce este pentru o revistă”.
Întrebările sunt foarte generale. Am zis „bun”, merg pe mâna domnului Băciuț, dar merg și pe mâna Nastasicăi, pentru că sunt convinsă că știu ei ce fac. Eu n-am fost atentă să-i cer lămuriri și am răspuns… Nu mai țin minte întrebările, cu atât mai puțin răspunsurile. Mulțumesc încă o dată, felicitări și profit de ocazie să vă invit în perioada 4–7 septembrie, la Corbu, Constanța, ediția a VI-a a Festivalului „Poezie la nisip”. Mulțumesc!”
Val Răzeșu, poet: „O carte, până la urmă, nu este altceva decât un vis. Cei care scriu poezii se înșeală. În primul rând, poezia ne scrie pe noi. Avem scânteia divină și, desigur, munca. Fără muncă nu există nimic, mai ales dacă nu e însoțită de măsură.
Proza? Proza este, poate, cea mai bună carte. Ceea ce vedem este important și cred că scriem, noi, conștienți de faptul (sau poate conștientizăm ulterior) că am vrea să lăsăm în această lume niște urme ale trecerii noastre prin ea. Trăim vremuri foarte complicate. Literatura… poezia nu mai spun.
Cu toată evoluția asta științifică, fantastic de nebunească… Cât timp va mai exista în lume o singură pereche care va simți și va trăi frumosul cu adevărat, vor exista și cărți. Sper din toată inima să mai rămână măcar o carte scrisă. Dar, dacă ele vor rămâne așa, atunci vor rămâne doar cărțile scrise din suflet”.
Alexandra Vasile, jurnalistă: „V-ați apropiat de fiecare dintre noi cu firesc și căldură, care ne-au dezarmat. Ne-ați invitat nu doar să vorbim, ci să ne deschidem, să ne reamintim de ce facem ceea ce facem, să ne regăsim sensul. Este o carte care se citește nu doar cu mintea, ci și cu inima.
„Dialoguri la țărm de mare” ne oferă 21 de întâlniri sincere, fiecare cu o poveste, o trăire, o căutare a sensului în cultură și viață. Ne învață să ascultăm mai atent și să prețuim mai profund bogăția culturală a acestui colț de lume.
Sunt onorată să mă regăsesc în cuprinsul acestei cărți, alături de nume valoroase, fiecare cu propria lumină, fiecare cu propriul univers interior. Cartea ne reamintește că, dincolo de cariere, texte sau aparențe, suntem oameni – cu întrebări, căutări, speranțe. Iar faptul că aceste „dialoguri” se petrec la țărmul mării, acel loc etern de început și sfârșit și oferă volumului o aură poetică și profund simbolică.
Vă felicit pentru această realizare, o comoară pentru toți cei care iubesc cuvântul și poveștile bine spuse. Vă invit, așadar, să descoperiți această carte ca pe o conversație personală, o confesiune, o oglindă în care poate ne vom recunoaște cu toții.
Închei cu un gând: La țărm de mare, între valuri și tăceri, se nasc povești care merită să fie spuse. Această carte este inima deschisă a acelui țărm, o invitație sinceră la cunoaștere și la iubire pentru oameni și cuvânt”.
Mariana Enache, terapeut, artist plastic: „Poeta Nastasica Popa, ne-a cucerit din nou cu candoarea ei și ne-am înfățișat la noua ei lansare de carte! Gânduri și emoții s-au împletit de la noi toți cei prezenți… scriitori, critici literari, medici, profesori, cantautori, artiști plastici, jurnaliști!
Cartea ” Dialoguri de la țărm de mare ” vine cu o încercare îndrăzneață a autoarei de a intervieva personalități dobrogene și nu neapărat pentru a le face cunoscute (deoarece acestea sunt deja voci și personalități marcante în cultura actuală), ci mai degrabă pentru a le strânge într-un cufăr valoros și cu esențe tari. Vă invit să citiți cartea și să descoperiți singuri anumite aspirații și taine ale fiecărui intervievat! Nu vă spun despre cine este vorba!”
Printre invitați s-au numărat mezzosoprana Gabriela Dobre, de la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“ Constanța, alături de Laurențiu Stoian, solist de muzică folk. De precizat faptul că Florin Chelaru, primarul orașului Năvodari, invitat special, nu a putut fi prezent la eveniment.
Volumul reunește contribuțiile unor personalități din diverse domenii culturale și profesionale, printre care artiști, scriitori, medici, poeți, jurnaliști, oameni de cultură: Nicolae Băciuț, Florin Alexandru „Collombo”, Tudorița Dănilă Ardag, Ottilia Ardeleanu, Silvia Bitere, Diana Dobrița-Bâlea, Gabriela Dobre, Angela Dumbravă, Lăcrămioara Elefteriu, Walter Ghicotescu, Mihaela Meravei, Zully Mustafa, Adrian Nicola, Dan Norea, Viorel Birtu Pîrăianu, Val Răzeșu, Laurențiu Stoian, Urfet Șachir, Daniela Varvara, Alexandra Vasile și Nina Vizireanu. Fiecare dintre aceștia contribuie, prin creațiile sau reflecțiile lor, la conturarea unei imagini vii și diversificate a peisajului cultural contemporan.
Alexandra VASILE
