Florin Vlaicu este un nume care a intrat definitiv în istoria sportului românesc. Cel mai selecționat jucător dintr-un sport olimpic și primul care a depășit pragul simbolic de 1.000 de puncte pentru națională, Vlaicu a trăit și respirat rugby-ul de la primele sale lovituri până la performanțele de excepție care i-au definit cariera.
Autobiografia sa, 1.030 de puncte, dezvăluie nu doar cifre și recorduri, ci și eforturile, sacrificiile și momentele decisive care stau în spatele unei vieți dedicate excelenței. Cartea oferă o privire autentică asupra pasiunii care l-a purtat de-a lungul a două decenii, a obstacolelor depășite și a lecțiilor de viață învățate dincolo de teren.
Mai mult decât un jurnal al unei cariere, 1.030 de puncte este un testament al perseverenței, al curajului și al valorilor care l-au ghidat pe Florin Vlaicu în drumul său spre legendă. Este o invitație de a crede în visuri, de a înțelege prețul performanței și de a descoperi ce înseamnă cu adevărat să trăiești pentru sport.
În cadrul interviului Focus Press, Florin Vlaicu ne dezvăluie întreaga sa carieră, de la primele momente în copilărie, trecând prin provocările junioratului, până la performanțele de excepție care l-au transformat într-o legendă a sportului românesc.
Prin experiențele împărtășite aici, Florin Vlaicu oferă cititorilor o privire unică asupra a două decenii dedicate excelenței și ne arată ce înseamnă cu adevărat să trăiești pentru visurile tale.
Cartea „1.030 de puncte” este mai mult decât un jurnal al unei cariere extraordinare, este o lecție despre perseverență, valori și curaj.
Florin Vlaicu, liderul all-time al Stejarilor la selecții și puncte, și-a încheiat cariera cu emoție, vorbind despre planurile de viitor și dorința de a rămâne aproape de acest sport care i-a marcat viața.
Reporter: Cum a apărut ideea de a scrie o autobiografie?
Florin Vlaicu: Cum a apărut ideea? La început am primit o propunere de la cei doi colaboratori ai mei, care au venit și au zis: „De ce să nu facem o autobiografie?” Prima oară nu am luat-o în serios, am crezut că este o glumă. Nu mă vedeam capabil să îmi pun viața într-o carte, viața mea de când am început cu sportul. Dar pe parcursul celor trei ani în care am lucrat la această carte, pe măsură ce avansam prin etapele și capitolele ei, am realizat că voi avea, într-adevăr, o carte. Eu, Florin Vlaicu, voi putea să scot o carte și să arăt lumii prin ce trebuie să treacă un sportiv sau, de fapt, orice om și câte sacrificii sunt necesare pentru a ajunge la un nivel înalt.
Reporter: De ce titlul „1.030 de puncte”? Ce semnificație personală are pentru dvs.?
Florin Vlaicu: „1030 de puncte” sunt cele înscrise de mine pentru echipa națională și cred că acesta a fost cel mai potrivit titlu pentru carte. Doar șapte sportivi din lume au reușit să marcheze peste 1.000 de puncte, iar eu sunt printre ei. De aceea consider că acesta a fost titlul corect pentru cartea pe care am scris-o.
Reporter: Ce a fost cel mai greu de povestit în carte? Dar cel mai ușor?
Florin Vlaicu: Cred că cea mai grea perioadă a fost copilăria, perioada junioratului, pentru că a trebuit să îmi reactivez niște amintiri. Aveam doar niște flashback-uri și nu reușeam să îmi amintesc foarte bine totul. Îmi reveneau în minte mai ales lucrurile grele, în timp ce amintirile frumoase îmi apăreau mai greu. Cred că aceasta a fost partea cea mai dificilă de povestit. Nu pot să le numesc probleme, pentru că, asemenea oricărui copil, toată lumea știa că acea perioadă era grea. Dar am trecut peste acele sincope și am reușit să ajung unde sunt astăzi.
Reporter: Dincolo de cifre, care este mesajul pe care vreți să-l rețină cititorii?
Florin Vlaicu: Mesajul pentru cititori este să aibă încredere în potențialul lor. Nimic nu este imposibil. Dacă faci totul cu plăcere și pasiune, lucrurile se vor întâmpla.
Reporter: Ați descoperit lucruri noi despre dumneavoastră în timp ce scriați?
Florin Vlaicu: Da, au fost foarte multe lucruri noi, dar și multe amintiri pe care mi le-am reîmprospătat și le-am îmbrățișat. Acum, când reflectez la pașii pe care i-am parcurs, sunt foarte mândru de mine și de ceea ce am realizat.
Reporter: Cine au fost mentorii dumneavoastră și cui vreți să-i mulțumiți în mod deosebit?
Florin Vlaicu: Pot să spun că omul care a insistat să rămân în rugby a fost domnul Florin Matei. Părinții mei puneau foarte mult accent pe carte și nu erau deloc orientați spre sport, dacă nu învățai, nu te duceai la antrenament. Domnul Matei, care este și acum implicat în rugby, a făcut foarte multe pentru acest sport în acea perioadă și a fost mentorul meu din copilărie. Mai târziu, pot spune că omul care mi-a schimbat viața în rugby a fost domnul dr. Lynn Howells, antrenorul echipei naționale, care mi-a schimbat percepția asupra acestui sport.
Reporter: Cum ați dori să fie tonul cărții? Mai mult confesiune personală sau cronica unei cariere?
Florin Vlaicu: Pentru mine, această carte seamănă cu un jurnal. Așa am catalogat-o: ca atunci când erai copil și scriai în fiecare zi ce ai făcut, lucruri bune și lucruri rele. Eu așa o privesc. Iar când am recitit cartea și au citit-o și cei apropiați, le-a stârnit multe amintiri.
Reporter: Ce a însemnat pentru dumneavoastră să depășiți pragul simbolic de 1.000 de puncte?
Florin Vlaicu: Povestea am mai spus-o, dar întotdeauna îmi place să vorbesc despre cele 1.000 de puncte. Niciodată nu mi-am propus să ating această performanță. Am făcut totul din pasiune. Îmi doream să joc pentru România, să reprezint țara, iar punctele nu contau foarte mult pentru mine. Totuși, pe măsură ce mă apropiam de acest prag, am început să conștientizez și să mă implic mai mult pentru a-l depăși. Nu este deloc simplu să înscrii 1.000 de puncte pentru echipa națională. Lumea poate spune că am jucat împotriva Belgiei, Ucrainei sau altor echipe, dar adevărata dificultate este să ai longevitatea necesară pentru a doborî astfel de recorduri.
Reporter: Cum ați trăit presiunea publicului și a așteptărilor, știind că de multe ori meciurile se decideau prin precizia dumneavoastră?
Florin Vlaicu: Presiunea a fost întotdeauna prezentă. Dacă nu ai presiune, nu poți să devii mai bun. Trebuie să înveți să lucrezi sub presiune, altfel nu ai cum să progresezi. Uneori chiar trebuie să te folosești de presiune pentru a obține rezultate foarte bune. La nivelul performanței și al recordurilor, presiunea este mereu acolo și, de fapt, te ajută. Cine nu simte presiune, probabil nu ajunge la nivelul care trebuie.
Reporter: Care este motto-ul după care vă ghidați?
Florin Vlaicu: Motto-ul meu este: „Ce nu te omoară, te face mai puternic”. Pe această premisă am mers eu. Trebuie să ai niște valori; dacă ai valori și te ghidează, ele te conduc în viață și te ajută să iei deciziile corecte.
Reporter: Ce lucruri nu ați dorit să fie împărtășite în jurnal și de ce?
Florin Vlaicu: Nu cred că sunt lucruri pe care nu am vrut să le dezvălui. Toată lumea îmi spune că sunt o persoană foarte sinceră, iar în această carte am fost sincer pas cu pas. Câteodată poate nu este bine să fii atât de sincer, dar nu regret nimic. Nu am spus lucruri urâte despre anumite persoane; am împărtășit doar experiențele mele.
Reporter: Cine v-a încurajat să mergeți până la capăt cu acest proiect?
Florin Vlaicu: Cred că familia și prietenii au fost tot timpul alături de mine. Ei m-au încurajat și mi-au dat puterea să merg mai departe pe tot parcursul carierei mele.
Reporter: Cum v-a ajutat acest sport olimpic să puneți accent pe disciplină? Pe performanță?
Florin Vlaicu: Nu neapărat. În general, sportul te educă, dar, așa cum am spus, rugbyul îți creează niște valori și te învață să le respecți. Cuvântul potrivit este ‘respect’. Practicarea unui sport presupune disciplină, iar rugbyul mi-a oferit respect și disciplină. Aceste lucruri m-au ghidat și m-au ajutat să ajung la un nivel înalt de performanță.
Reporter: Dacă ați putea da cartea copilului Florin Vlaicu, cel care bătea primele lovituri la poartă, ce credeți că ar simți?
Florin Vlaicu: Cred că ar aprecia foarte mult acest lucru și că l-ar determina să muncească mult mai mult decât o făcea atunci, când era copil.
Reporter: Cum sperați să inspire această carte tinerii jucători de rugby?
Florin Vlaicu: Sper să o citească cât mai mulți tineri, pentru că au foarte multe de învățat, mai ales în perioada copilăriei, să vadă prin ce trebuie să treci pentru a ajunge la un nivel înalt de performanță
Reporter: Cum a fost primită cartea la lansarea de la Turneul Internațional de Rugby din Năvodari?
Florin Vlaicu: Da, le mulțumesc foarte mult pentru această invitație și pentru acest turneu. Ar trebui să se întâmple mai des astfel de evenimente în România și în diferite orașe. Le mulțumesc și sper ca lumea rugbystică din Năvodari, să vină în continuare la stadion. Am văzut că sunt foarte mulți oameni și sper să facem cât mai multe poze, să dăm autografe și să ne simțim bine.
Reporter: Tot timpul se spune că fotbalul are mai multă susținere decât rugby. Dumneavoastră ce credeți? Ce ar fi necesar să se schimbe în legislația actuală pentru ca sporturile olimpice să nu aibă de suferit?
Florin Vlaicu: Asta se știe în România: fotbalul a fost întotdeauna pe primul plan, iar celelalte sporturi, nu neapărat rugbyul, au fost lăsate deoparte. Sincer, nu știu ce s-ar putea schimba pentru ca acestea să ajungă la același nivel. Fotbalul are foarte multă expunere, iar pentru celelalte sporturi este foarte greu să concureze cu el.
Reporter: Cum vreți să fiți amintit: ca omul care a marcat 1.030 de puncte sau ca omul care a trăit pentru rugby?
Florin Vlaicu: Cred că cel mai important este să fii omul care a trăit pentru rugby, pentru că asta am făcut toată viața. Am început de la 7 ani și am renunțat la multe lucruri pentru a-mi îndeplini visul de a ajunge jucător la echipa națională de rugby. Nu m-am concentrat neapărat să devin un recordman; trebuie să începi pas cu pas, fără să sari etapele. Dacă îți propui direct să devii recordman la naționale, cred că nu vei reuși niciodată.
Reporter: Am ajuns la finalul interviului. Ce îndemn transmiteți celor care iubesc rugby?
Florin Vlaicu: Veniți la rugby! Nu este doar un sport de contact, este un stil de viață și nu aveți nimic de pierdut. Aduceți-vă copiii la rugby, pentru că te educă și îți poate deschide un drum în viață. Vă mulțumesc!
Reporter: Cei care vor să se antreneze cu dvs., unde vă pot găsi?
Florin Vlaicu: La București, la Rapid, pe Stadionul Olimpic.
Reporter: Vă mulțumim!
Florin Vlaicu: Vă mulțumesc și eu!
A consemnat Alexandra VASILE
