Portul Constanța a fost, încă de la începutul lucrărilor de modernizare din 1896, una dintre marile investiții ale României, dezvoltarea sa fiind legată de creșterea comerțului și de nevoia de a avea la Marea Neagră o infrastructură portuară modernă și competitivă. La 28 august 1929, ziarul „Dacia” consemna vizita la Constanța a ministrului Virgil Madgearu, venit pentru a analiza, la fața locului, noi soluții pentru extinderea și modernizarea portului. Virgil Madgearu (1887–1940), economist, sociolog și om politic, era ministru al Industriei și Comerțului și, în acea perioadă, ministru ad-interim al Comunicațiilor.
Sub titlul „Vizita d-lui ministru Madgearu”, articolul relata că ministrul venise la Constanța pentru a studia „măsurile practice și radicale ce trebuesc luate în vederea majorării utilajului portului și a măririi capacității de primire a vapoarelor ce ancorează”, întrucât „în starea lui actuală portul nu mai corespunde cerințelor.”
Însoțit de reprezentanți ai administrației portuare și ai comerțului constănțean, Madgearu a inspectat portul și a făcut o plimbare cu remorcherul „Julietta”, pentru a delimita zona destinată viitoarei zone libere.
„Un vast program a fost elaborat cu această ocazie. Se prevede anume construirea unui șantier modern cu docuri, prelungirea digului de larg și a celui de sud, spre a se înființa un nou bazin pentru vase. Apoi construirea de noi moluri la bazinul de petrol și hala de calaj. Programul mai prevede terminarea construcției silozului no. 4 și revizuirea acelor existente, înființarea de noui platforme etc. Pentru aceste lucrări cari vor dura câțiva ani este necesar investirea unui capital de câteva miliarde”, se menționa în materialul de presă.
Zona liberă și mutarea stațiunii de petrol
La 11 septembrie 1929, ziarul „Dacia” a revenit asupra subiectului, în articolul intitulat „Portul nostru renaște”, semnat de Al. D. Doinaru, prezentând mai detaliat proiectele discutate în timpul vizitelor ministrului.
Astfel, zona liberă urma să ocupe terenul dintre Viile Vechi și bazinul halei de calaj, între danele 23–38. Era prevăzută adâncirea bazinului și ridicarea unor antrepozite și magazii, lucrări estimate la minimum 500 de milioane de lei aur.
Articolul anunța și mutarea stațiunii de petrol în zona Palas, unde urmau să fie transferate cele 43 de rezervoare de benzină și petrol:
„Un inconvenient întru perfecta realizare a zonei libere îl constituie stațiunea de petrol din port ce separă în două terenul destinat zonei. Întru înlăturarea acestui neajuns, d. ministru V. Madgearu a luat dispozițiuni pentru strămutarea stațiunii în afara portului, în dreptul stațiunii de cale ferată Palas. Aci se află un teren de 21 de hectare pe care se vor strămuta instalațiunile actualmente aflate în port, adică cele 43 rezervoare de benzină și petrol. Singură uzina de pompe va rămâne în port, deoarece condițiunile tehnice se opun la strămutarea ei la Palaz. Evacuarea rezervoarelor petrolifere din port va începe încă în decursul acestui an.”
Un șantier naval la Constanța
Planurile vizau și viitorul îndepărtat al portului: prelungirea digului de larg cu un kilometru, amenajarea unui port de sud cu cinci bazine și 65 de dane, precum și construirea unui șantier naval.
„D. Madgearu studiază un vast proect de mărire și modernizare a portului Constanța, întocmit la direcțiunea porturilor de către d. inginer P. Benzi, în concordanță cu lucrările ce vor începe îndată. Proectul prevede o înaintare a digului de larg al portului cu un kilometru, deci strămutarea în larg a farului principal «Carol I». (…) Mărirea crescândă a portului Constanța a făcut să se nască și să se ventileze ideea înființării unui șantier naval. Cu prilejul ultimei vizite a domnului ministru Madgearu în localitate, d-sa a cercetat posibilitățile și în linii generale a fixat un teren de pe țărmul viilor vechi, construcțiilor vechi. Din cercuri informate se dă ca sigur deși există mai multe oferte străine, pentru ridicarea șantierului totuși ministrul va da o concesiune prin licitație publică. Nevoia este cu atât mai mare, cu cât în nici un port al Mării Negre nu există posibilități de reparare a vapoarelor, singurul șantier naval fiind la Stenia lângă Constantinopol”, relata presa vremii.
Reclama zilei
„La institutul d-nei Louise Anghene, str. Tomis 13, se primesc zilnic înscrieri pentru curs primar, curs facultativ. Se predau limbile străine, pian, pictură și contabilitate. Curs special de croitorie, linger ie, broderie. Se primesc eleve interne și externe.” („Dacia”, 28 august 1929)
Sursa foto: Delia Cornea, Corina Apostoleanu – Istoria pe un clișeu, Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau (2018) – „Rezervoarele de petrol din Portul Constanța”, clișeu 333.
L.M.
