Vedem frecvent reclame în legătură cu tehnica modernă de înlocuire a unei întregi arcade dentare – nu este rezultatul vreunui moft, ci a unei realități dure: pierderea dinților. Boala parodontală este “vinovată” pentru acest lucru. Despre cât de importantă este vizita periodică la stomatolog, igiena orală, care sunt semnele bolii și ce se poate face – am aflat în cadrul clinicii Implantodent, de la dr. Chemal Olgun.
Reporter: Ce este boala parodontală și cât de frecventă este?
Dr. Chemal Olgun: Boala parodontală este o boală cronică evolutivă, o afecțiune cronică inflamatorie care afectează structurile de susținere a dintelui – mă refer la os și la gingii. Din păcate, semnele ei nu sunt semnalate de către pacienți, nu merg la medicul dentist regulat, încât această această boală să fie diagnosticată la timp, iar evoluția ei duce, din păcate, de multe ori, la pierderea dinților. În cadrul clinicilor Implantodent, aceasta este una din bolile cu care pacienții se prezintă din ce în ce mai des și pentru care în ultimii 20 de ani am realizat diverse protocoale de tratament pentru a o putea stabiliza. Pentru că, trebuie să înțelegem, e o boală cronică, ea nu trece, ea nu dispare pentru că facem un anumit tratament, dar putem să o stabilizăm și cu cât această boală este diagnosticată mai devreme, cu atât șansele noastre de izbândă sunt mai mari. Este o boală care afectează undeva la 50-60% din populația adultă a României și, dacă tot am auzit de reabilitări totale, de all-on-x, de dinți ficși în 24 de ore, nu degeaba le vedem în reclame, le vedem zi de zi în cadrul clinicilor dentare, pentru că această boală duce la pierderea dinților.
Rep.: Care sunt simptomele bolii și ce facem mai departe?
Dr. Chemal Olgun: Prima și prima dată, aș începe cu cauzele bolii. Trebuie să înțelegem foarte bine și să stabilim cauza bolii parodontale: întotdeauna este placa bacteriană, sunt bacteriile. Și, trebuie să fim realiști: chiar dacă ne spălăm corect pe dinți, chiar dacă avem o igienă bună acasă și este important să avem o igienă bună, dacă nu mergem la medicul dentist să îndepărtăm tartrul – pentru că aceasta este placa bacteriană întărită –, (…) ea rămânând acolo duce indirect la formarea pungilor parodontale. În pungile parodontale nu mai putem îndepărta aceste bacterii. De multe ori, sunt niște bacterii anaerobe, ele nu au nevoie de oxigen și, automat, ele multiplicându-se duc la distrugerea osului, a gingiei, inflamația ei, sângerări gingivale și ulterior la mobilitatea dentară și pierderea ei. Cauza principală o reprezintă bacteriile, dar, atenție, sunt foarte mulți factori favorizanți – aici vorbesc despre o predispoziție genetică, vorbim de fumat, vorbim de lucrări vechi, care nu mai sunt adaptate. De multe ori vin pacienți care spun: “Domnul doctor, am o lucrare de acum 20 de ani, dar stă bine acolo, e ok…” și îi spun: “Da, dar trebuie să extragem dinții pentru că osul s-a resorbit, lucrarea aceea a rămas scurtă, osul s-a resorbit, gingia s-a retras, au intrat resturi alimentare (…)”. Deci, acești factori fac ca această boală să nu fie cu o simptomatologie și o evoluție universală. Ea este individuală, de aceea fiecare pacient în parte trebuie diagnosticat și tratat individual ca și caz. Nu voi putea utiliza la dumneavoastră, de exemplu, ce voi utiliza la următorul pacient, pentru că evoluția este diferită în funcție de cauzele și factorii favorizanți pe care îi avem.
Rep.: Bun, dar care ar fi primele simptome care ar trebui să ne tragă semnale de alarmă și să ne îndrepte către medic?
Dr. Chemal Olgun: Prima și prima dată apare sângerarea gingivală, dar, din păcate, sângerarea gingivală este ignorată. Pacienții ne spun: “am crezut că m-am spălat prea tare, am folosit o periuță de dinți mult prea dură, poate n-am știut eu cum este periajul corect, poate am mâncat un aliment mai dur”, iar această sângerare gingivală de multe ori trece, dispare sau pentru pacient nu mai contează acest semn. Ulterior apare halena, mirosul urât. Avem pacienți care se duc la medicina internă, crezând că e de la stomac ceva, dar de fapt e din cavitatea orală. Mult mai târziu apare retracția gingivală. Doamnele vin și spun: “S-a retras gingia, nu mai vreau să mi se vadă dinții așa…”. Și acolo vorbim de boala parodontală. Și, ulterior, vorbim de ultima etapă în evoluția ei – apare mobilitatea dentară. Deja, când a apărut mobilitatea dentară, pacienții trebuie să înțeleagă că tot ceea ce facem este doar să tragem de acești dinți încă un an, încă doi ani. Drumul către extracția dentară este, din păcate, pe circuit.
Rep.: Cum se stabilește un diagnostic corect și, în continuare, care este tratamentul?
Dr. Chemal Olgun: Dacă tratamentele diferă de la clinică la clinică, de la doctor la doctor, diagnosticul este cel mai important. Pentru orice boală dorim să o tratăm, din domeniul medicinii dentare sau generale, cel mai important este diagnosticul. Iar noi, în cadrul clinicii Implantodent, utilizăm în ultimii 8 ani de zile un aparat de ultimă generație, special, din Stratele Unite ale Americii, care ne sondează, ne măsoară fiecare pungă parodontală, adică acele defecte din jurul dinților noștri pe care medicul trebuie să le știe exact pentru a stabili care este situația, pentru a putea evalua atât situația cu care începem tratamentul și, doi: efectele tratamentului, dacă avem un răspuns pozitiv sau, din contră, este și mai rău față de ce a fost acum un an de zile. Această paradontometrie – în primul și în primul rând nu doare (…)
Rep.: Așadar, în termeni simpli: tratamentul e diferit, în funcție de caz, apoi – nu doare ce aveți dvs. de făcut, dar tratamentul durează… mult, puțin?
Dr. Chemal Olgun: În primul rând, tratamentul durează toată viața, să spun așa. Ce înseamnă tratament? Tratamentul este individualizat, în funcție de fiecare pacient. Vorbim despre scalare și planare radiculară, adică acea curățare mai profundă. Dar în afară de această scalare – eu, personal, de acum 14 ani, susținut de mentorul meu, dr. Chemal Taner, am făcut un curs de specializare, de masterat pe partea de lasere, ca să înțeleg foarte bine ce fac laserele. De ce? Pentru că doar folosind laserul dentar, să nu credeți că se fac minuni. Dacă nu știm să folosim laserul dentar pe puterile corecte, ele pot face și rău. Apoi, aceste tipuri de lasere sunt o sumedenie. Noi în cadrul clinicii Implantodent avem cred că șase sau șapte tipuri de lungimi de undă diferite și două sau trei moduri de emitere. Există lasere de 100.000 de euro aparatul, există laser și de 10.000 de euro…
Rep.: Aveți, la Implantodent, laser de 100 de mii de euro?
Dr. Chemal Olgun: Da. Există un aparat special și îl avem încă de la prima serie care a apărut, în 2000, dacă nu mă înșel. Dar sunt lasere care sunt utilizate în bacteriile cele mai nocive, pe care celelalte lasere – cu tot respectul pentru colegii mei care folosesc lasere diodă, de exemplu – nu le pot elimina într-un mod predictibil și eficient. În afară de lasere, contează foarte mult și mentenanța, protocolul clinic. (…) În ultimii 14 ani, eu am lucrat să fac un protocol cât mai predictibil pentru pacienții mei, astfel încât după acest tratament să îl văd după un timp pe pacient, să îi pot monitoriza, să văd cum îi merg gingiile, ce tipuri de forțe am folosit în lasere, poate modific, iar la un an, doi, trei, să avem rezultate foarte bune. Am să vă dau un exemplu: prima mea pacientă, acum 14 ani, este o profesoară din Tulcea. Era într-o balanță: să scoatem toți dinții sau să păstrăm toți dinții. Pot să vă spun că după 14 ani de tratamente, într-adevăr, de monitorizare, de igienizări realizate anual, de decontaminări, în cadrul clinicii Implantodent, această pacientă nu și-a pus nici un implant și nu și-a extras nici un dinte și are dantura completă. Dar, într-adevăr, și dânsa mă ajută, pentru că are grijă de dantura ei printr-o igienă corespunzătoare foarte bună. (…)
Interviul integral despre această boală îl puteți urmări în materialul VIDEO atașat, în cadrul căruia dr. Chemal Olgun a reamintit și faptul că Implantodent dispune de dotări pentru toate intervențiile complexe din domeniul stomatologiei (implantologie, chirurgie orală ș.a.md.), la care se adaugă și soluția pentru pacienții anxioși – sedarea intravenoasă.
Alexandra CUCU
