O situație întâlnită destul de des în familiile din România ridică întrebări privind împărțirea moștenirii atunci când unul dintre părinți se recăsătorește, iar ulterior decedează. Au copiii drepturi exclusive asupra casei rămase de la bunici sau trebuie să împartă imobilul cu noua soție a tatălui? Potrivit Codului civil, soțul supraviețuitor are dreptul la o parte din averea persoanei decedate, chiar dacă mariajul a durat numai câteva luni, iar casa fusese moștenită înaintea căsătoriei.
„Suntem patru frați, iar tatăl nostru a decedat în urmă cu câțiva ani. Înainte să moară, cu circa jumătate de an, el se recăsătorise. Casa în care au locuit este moștenire de la părinții lui, bunicii noștri. În acest caz, femeia cu care se recăsătorise are vreun drept asupra casei?”
Este o altă speță postată pe un grup de consultanță juridică la care se așteaptă răspuns de specialitate din partea profesioniștilor și pentru care am consultat legislația și am solicitat răspuns de la un avocat.
Vorbim despre o situație clasică de succesiune, în care, pe lângă cei patru copii ai defunctului, apare și soția supraviețuitoare a acestuia. Potrivit Codului civil, situația este destul de clară: soțul supraviețuitor are dreptul la o parte din moștenire, indiferent dacă bunurile respective au fost dobândite de persoana decedată înaintea căsătoriei sau în timpul acesteia.
Există însă o diferență importantă între dreptul de proprietate asupra unui bun în timpul căsătoriei și dreptul de a-l moșteni după deces.
Casa moștenită de la părinți nu devine automat bun comun prin căsătorie
În primul rând, trebuie lămurit statutul juridic al casei. Dacă tatăl a moștenit imobilul de la părinții săi, acesta reprezintă, în principiu, un bun propriu, care nu devine automat proprietatea comună a soților după recăsătorire..
Potrivit articolului 340 litera a) din Codul civil, bunurile dobândite prin moștenire legală, testament sau donație sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, cu excepția situației în care persoana care le-a transmis a prevăzut expres că vor fi comune.
Mai exact, faptul că femeia s-a căsătorit cu proprietarul casei și a locuit acolo timp de câteva luni nu îi oferă automat jumătate din imobil, așa cum s-ar putea crede în cazul bunurilor comune ale soților.
Lucrurile se schimbă însă odată cu decesul proprietarului, pentru că în acel moment intervin regulile privind moștenirea.
Ce parte din casă îi revine soției supraviețuitoare – ce spun avocații
Potrivit articolului 970 din Codul civil, soțul supraviețuitor are dreptul să îl moștenească pe cel decedat dacă, la momentul decesului, căsătoria nu fusese desfăcută printr-o hotărâre definitivă de divorț.
Legea nu condiționează acest drept de durata căsătoriei. Prin urmare, nu contează dacă cei doi au fost căsătoriți 30 de ani, cinci ani sau numai șase luni. Câtă vreme căsătoria era valabilă la momentul decesului, soțul supraviețuitor are, în principiu, drepturi succesorale.
”Articolul 972 alin. (1) lit. a) din Codul civil stabilește că soțului supraviețuitor îi revine un sfert din moștenire atunci când există și copii ai persoanei decedate.
Restul de trei sferturi se împarte între copii, în părți egale, conform articolului 975 din același act normativ.
Aplicând aceste prevederi situației prezentate, dacă tatăl era proprietarul întregii case, nu există un testament care să modifice împărțirea legală și toți cei cinci moștenitori au acceptat moștenirea, rezultatul este următorul: soția supraviețuitoare primește 25% (1/4), iar fiecare dintre cei patru copii primește 18,75% (3/16)”, ne-a declarat Cristina Paicu, avocat în Baroul Constanța.
Exemplu pentru o moștenire legală, fără alte situații care să modifice cotele.
Așadar, femeia cu care tatăl se recăsătorise are dreptul la 25% din casă, iar cei patru copii primesc împreună 75%, respectiv câte 18,75% fiecare.
Este important de precizat că noua soție nu moștenește direct bunicii celor patru frați, ci pe soțul ei, care devenise anterior proprietarul casei prin moștenire.
Poate soția să rămână în casă după moartea soțului?
O altă problemă care poate apărea privește dreptul femeii de a continua să locuiască în imobil, mai ales dacă ceilalți moștenitori solicită eliberarea acestuia.
Articolul 973 din Codul civil reglementează dreptul de abitație al soțului supraviețuitor. Potrivit acestei prevederi, dacă persoana rămasă în viață nu deține un alt drept real care să îi permită folosirea unei locuințe corespunzătoare nevoilor sale, poate beneficia de dreptul de a locui gratuit în casa care face parte din moștenire și în care a locuit până la decesul soțului.
Acest drept durează, în principiu, până la împărțirea moștenirii, dar nu mai puțin de un an de la deces. El încetează mai devreme dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește. Există și posibilitatea restrângerii acestui drept sau a asigurării unei alte locuințe corespunzătoare, în condițiile legii.
Trebuie însă făcută distincția între acest drept temporar de locuire și dreptul de proprietate dobândit prin moștenire. Chiar dacă dreptul special de abitație încetează, femeia își păstrează cota de proprietate moștenită, atât timp cât nu o înstrăinează sau nu intervine o altă cauză legală de pierdere a acesteia.
Ce se întâmplă dacă moștenitorii nu se înțeleg
În practică, dificultățile apar atunci când soția supraviețuitoare și copiii dintr-o căsătorie anterioară nu ajung la o înțelegere privind casa.
Dacă toți sunt de acord, succesiunea și eventualul partaj pot fi rezolvate la notar. În schimb, dacă apar neînțelegeri privind calitatea de moștenitor, drepturile asupra imobilului sau modalitatea de împărțire, soluționarea poate ajunge în instanță.
Casa poate rămâne în coproprietatea moștenitorilor, poate fi atribuită unuia dintre ei cu obligația de a plăti celorlalți contravaloarea cotelor care li se cuvin sau, dacă nu există altă soluție, poate fi vândută, iar banii împărțiți potrivit drepturilor fiecăruia.
Mai trebuie avut în vedere și termenul pentru acceptarea moștenirii. Potrivit articolului 1.103 din Codul civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă, în termen de un an de la deces. Asta nu înseamnă că succesiunea trebuie neapărat finalizată în acel an, ci că moștenitorii trebuie să își exercite dreptul de opțiune în termenul legal, inclusiv printr-o eventuală acceptare tacită,, în condițiile legii.
Copiii nu pot exclude automat noua soție de la moștenire
În situația prezentată, faptul că imobilul provine de la bunicii celor patru copii nu înseamnă că aceștia sunt singurii care au drepturi asupra casei.
Dacă tatăl era proprietarul imobilului și a decedat în timp ce era căsătorit legal, noua soție are, în principiu, dreptul la un sfert din moștenire, chiar dacă mariajul a durat numai șase luni.
Totuși, pentru stabilirea exactă a drepturilor trebuie verificate actele de proprietate, dacă tatăl deținea întreaga casă sau doar o cotă din aceasta, existența unui eventual testament și acceptarea moștenirii de către cei îndreptățiți.
Prin urmare, durata foarte scurtă a căsătoriei nu constituie, în sine, un motiv legal pentru excluderea soției supraviețuitoare de la succesiune. Iar faptul că o casă a fost moștenită de la părinți o protejează, în principiu, de împărțirea ca bun comun în timpul căsătoriei, dar nu și de regulile succesorale care se aplică după decesul proprietarului.
Daniel ALBU
