Din Italia nu s-au întors doar hoţii şi prostituatele. Şi nu aceşti oameni au hotărât să fie carantinaţi la Techirghiol. Mărturii din sanatoriu:„Nu îi înţeleg pe cei care comentează urât despre noi. Am plecat la muncă sezonier, să trimitem bani familiilor”; „Abia aştept să ajung acasă”; „Stimă şi respect Poliţiei şi Jandarmeriei, medicilor şi asistenţilor!”.
Pe de altă parte, le este extrem de dificil şi angajaţilor de la sanatoriu, trebuie subliniat acest lucru. Unii dintre ei preferă să rămână în incinta unităţii, pentru a-şi proteja familiile.
Sunt peste 450 de suflete cazate în Sanatoriul Balnear Techirghiol, oameni repatriaţi din Italia: o familie care are o fetiţă în vârstă de 9 ani, cupluri, dar cei mai multe sunt persoane singure în camere, între 4 pereţi din care nu au voie să iasă. Sanatoriul este “temniţa” lor până ies din carantină, ca urmare a faptului că au revenit în România dintr-o zonă declarată “roşie” – Italia, ţară grav afectată de răspândirea coronavirus. În Italia au murit până în prezent circa 10 mii de oameni infectaţi cu COVID-19. Dacă face abstracţie de decizia autorităţilor de a aduce aceşti oameni, cu avioane, în judeţul Constanţa, trebuie să admitem că cei mai mulţi dintre ei trăiesc o drama: sunt la sute de kilometri de judeţele din care provin, la sute de kilometri de familiile care îi aşteaptă acasă.
În acelaşi timp, trăiesc o dramă şi angajaţii Sanatoriului din Techirghiol. Mulţi dintre angajaţii de aici au ajuns să rămână în incinta unităţii, de teamă să nu ducă acasă virusul. Este o realitate pe care nu a putut-o nega nici managerul sanatoriului, Elena Almăşan. Dar, aceasta este situaţia, oamenii s-au conformat şi fac tot ce ţine de ei pentru ca “încarceraţii” de ocazie să se simtă cât mai confortabil. Au încurcat într-o zi mâncarea unei doamne care ţine post şi şi-au cerut scuze; preiau mesaje, telefonic sau pe whatsapp din camere, cu lucruri de care au nevoie carantinaţii şi le fac cumpărăturile. De cealaltă parte, cei mai mulţi dintre carantinaţi îi copleşesc pe angajaţii sanatoriului cu mesaje de mulţumire: “Vă mulţumesc pentru ce faceţi pentru mine şi fetiţa mea, sunteţi nişte oameni minunaţi, zilnic am să mă rog pentru snătatea dvs (camera 608)”; “Bună dimineaţa tuturor!! Sunt o persoană venită din Italia pe carantină şi vreau să vă mulţumesc din suflet pentru tratamentul de care dispunem în unitatea dumneavoastră! Respect!” – sunt doar două dintre mesajele primite pe telefon de angajaţii sanatoriului. Astfel de mesaje sunt mult mai multe. Sunt zilnice! Cea mai tânără carantinată este o fetiţă în vârstă de 9 ani, care a lăsat la uşa camerei în care este cazată şi un desen, cu mesajul: „Vă mulţumim, totul va fi bine!”, plus multe inimioare.
Focus Press a stat de vorbă cu trei dintre femeile aflate în carantină în Sanatoriul Techirghiol. Toate trei munceau sezonier în Italia, iar atunci când s-a declanşat epidemia s-au trezit cu contractele de muncă întrerupte, iar singura lor soluţie a fost să ceară ajutor pentru a se întoarce acasă. Pe parcursul discuţiilor telefonice, toate trei au izbucnit în plâns!
„Totul este în regulă aici la sanatoriu. Nu avem de ce să ne plângem. Eu lucram doar sezonier în Italia. Pe 12 martie a venit ordonanţa prin care hotelurile s-au închis. Oricum, erau din ce în ce mai puţini turişti… După ordonanţă, timp de 14 zile am tot căutat să revin acasă, până la urmă am reuşit. Şi eu am riscat să vin înapoi, pentru că în avion nu pot spune că era distanţă de un metru între mine şi alţi pasageri… Preferam să ajung la mine în judeţ, stăteam acolo în carantină, respectam această măsură”, ne povesteşte Angela, care este din Arad. Şi tot ea ne spune, în lacrimi: „Noi nu suntem diaspora, adică nu suntem acei români care au plecat să rămână peste hotare, noi lucrăm doar sezonier, apoi ne întoarcem acasă la noi”.
Adriana Georgescu are 51 de ani, este din Slatina, Olt, şi din start a vrut să transmită: „Stimă şi respect Poliţiei şi Jandarmeriei, medicilor şi asistenţilor! Ne-au aşteptat la aeroport, ne-au preluat şi au avut grijă. Respect!”. „Eu lucram în Abruzzo, eram badantă. Contractul meu a expirat pe 31 decembrie anul trecut. Am mai rămas în Italia să ajut o prietenă care şi-a deschis un bar. A început epidemia şi mi-am cumpărat bilet de avion, dar între timp s-au închis graniţele şi au fost anulate zborurile. Nu mai aveam unde să stau, barul prietenei mele s-a închis, trăia din el, aşa că în lipsa banilor nici eu nu puteam rămâne acolo”, relatează Adriana. „Sunt mulţumită că sunt pe pământ românesc. Am familie, o am pe mama, soţ, copil. Abia aştept să ajung acasă”, spune Adriana, după care începe să plângă.
Mariana are 45 de ani, este din Piatra Neamţ şi a revenit din Italia alături de o colegă, tot din Neamţ: „Amândouă eram cameriste în Italia, la acelaşi hotel. În momentul în care am rămas fără muncă cu toţii, că s-a închis hotelul, am mai putut sta acolo, patronul ne-a oferit şi mâncare. Ne ştie de mult, am tot lucrat la acelaşi hotel în fiecare sezon”. Mai departe, Mariana spune că au început demersurile să revină acasă: „Nu am mai găsit maşină cu ce să ne întoarcem, Italia se închisese de tot. Noi am respectat carantina acolo, am făcut adrese către autorităţi şi am aşteptat… Apoi am fost contactate. Am trimis mail către ambasadă, iar Consulatul de la Milano, de care aparţinem, ne-a anunţat că se organizează repatrierea. Aici, la Techirghiol, suntem bine tratate, iar când se va termina perioada de carantină, vedem noi cu ce ajungem acasă. Îmi doresc să fiu acasă. Să ştiţi că sunt şi oameni nemulţumiţi aici. Dar eu cred că aici condiţiile sunt foarte bune şi sunt oameni, cei care lucrează aici, care îşi riscă vieţile! Apoi, mă gândesc cu groază la cei de afară, care nu respectă regulile, sunt inconştienţi care îşi riscă viaţa. Sunt unii cu bani care îi pun pe alţii să le facă cumpărăturile… iarăşi nu se gândesc la sănătatea celorlalţi. Este o stare de urgenţă, trebuie să mulţumim că avem acoperiş deasupra capului şi mâncare. Îţi place masa de aici, bine. Nu îţi place, aştepti următoarea masă… Este stare de urgenţă”, relatează Mariana, dând astfel de înţeles şi ce crede ea despre cei care exagerează cu solicitările în interiorul sanatoriului – adică acele bilete cu lista de cumpărături pe care o fac angajaţii unităţii de carantină. „Când am sosit aici… am fost primiţi cu o masă caldă, am avut papuci, pastă de dinţi şi periuţă. Oamenii aceştia s-au gândit la noi. Jandarmii au stat până la 3-4 noaptea, până am fost cazaţi toţi. A ajuns avionul pe la 20.00, iar până am fost cazaţi toţi, preluaţi câte doi din autocare şi cazaţi, s-a făcut dimineaţă. Oamenii aceştia, jandarmii, au stat afară şi stau în continuare afară, de pază, în frig… Le mulţumim pentru tot”, spune Mariana, printre lacrimi. „Nu îi înţeleg pe cei care comentează urât despre noi. Am plecat la muncă sezonier, să trimitem bani familiilor. Acolo câştigam 1500 de euro, cheltuiam 100, iar cu toţi banii pe care îi strângeam veneau tot acasă”, mai declară femeia.
Toate cele trei ne-au mai mărturisit că au teamă de virus, se tem că inclusiv pe drum, când vor pleca spre casă, este riscant: COVID-19 se extinde şi există riscul infectării şi aici, în România, nu doar în Italia. Dar, îşi doresc acasă. Mai trebuie precizat că, din păcate, 12 dintre persoanele aflate în carantină la Techirghiol au fost testate pozitiv cu coronavirus şi au fost transportate la Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa, pentru tratament.
Alexandra CUCU
Citeşte şi:
